Limits of objection to execution: Rejection of request to recalculate foreign penalty under Romanian accumulation rules

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 139 din 25 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 96 din 05 aprilie 2019 a aceleiaşi instanţe, dată în dosarul nr. x/2019.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, prin contestaţia la executare ce formează obiectul cauzei, contestatorul A. a solicitat să fie condamnat, în parte, pentru fiecare din cele trei infracţiuni (o faptă de proxenetism şi două violuri) comise pe teritoriul statului italian (pentru săvârşirea cărora autorităţile străine i-au aplicat pedeapsa de 16 ani închisoare) şi, conform art. 35 C. pen., pedepsele aplicate să fie contopite, urmând să execute maximul prevăzut de legea penală română.

Verificând actele dosarului, instanţa de fond a constatat că, prin sentinţa penală nr. 96 din 05 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia.

Totodată, s-au constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi, în consecinţă, a fost recunoscută sentinţa nr. 14304/14-63435/13 R.G.N.R., 4190/1415 R.G. pronunţată la data de 30 septembrie 2014 de Tribunalul din Roma, rămasă definitivă prin hotărârea Curţii de Apel din Roma nr. 3843/15-6013/15 R.G., prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de viol în formă continuată, prevăzută de art. 81, 609 bis C. pen. italian (persoană vătămată B.) şi de art. 81, 609 bis, 609 ter 5 C. pen. italian (persoană vătămată C.), extorsiune, prevăzută de art. 629 C. pen. italian, şi proxenetism, prevăzută de art. 81 C. pen. italian şi art. 3 din Legea nr. 75/1958 (persoane vătămate B. şi C.), fapte care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de viol, în formă continuată, prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.), viol, în formă continuată, prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. b), c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată C.), proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (2) C. pen. (persoană vătămată B.), şi proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (2), (3) C. pen. (persoană vătămată C.).

S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 16 ani (5840 zile) închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 19 decembrie 2013 la zi.

S-a constatat că statul de condamnare a acordat beneficiul a 360 zile câştigate în vederea liberării condiţionate.

Curtea a observat, totodată, că motivele invocate de contestator nu se încadrează în cele pentru care se poate formula contestaţie la executare, deoarece instanţa de executare nu poate proceda la rejudecarea cauzei pentru care s-a dispus condamnarea de către autorităţile italiene şi nici nu poate stabili un alt cuantum al pedepsei rezultante printr-o altă modalitate de calcul, conform dispoziţiilor C. pen. român.

Împotriva acestei sentinţe a declarat contestaţie, în termen legal, condamnatul A., fără a o motiva.

Cu prilejul dezbaterilor, contestatorul condamnat, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei la executare şi reducerea pedepsei stabilite de autorităţile italiene, prin aplicarea unei alte modalităţi de calcul a acesteia.

Examinând calea de atac promovată de condamnatul A., prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, prin raportare la dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen. şi art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este fondată, în mod corect prima instanţă respingând contestaţia formulată de acesta împotriva executării sentinţei penale nr. 96 din 05 aprilie 2019 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Astfel, contestaţia la executare reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârii, pe această cale putându-se invoca numai aspecte ce ţin de executarea acestora, nu şi de legalitatea şi temeinicia lor.

Această concluzie rezultă din dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., ce reglementează expres cazurile în care se poate face contestaţie împotriva executării hotărârii penale, respectiv: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă (lit. a), când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare (lit. b), când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c) ori atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşoare a pedepsei (lit. d).

Verificând, din această perspectivă, cererea de contestaţie la executare formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că, în speţă, nu este incident niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen., acesta solicitând, în realitate, rejudecarea cauzei în care a fost condamnat de către autorităţile judiciare italiene şi stabilirea unui alt cuantum al pedepsei rezultante, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 35 C. pen. şi a aplicării unei alte modalităţi de calcul, respectiv cea prevăzută de legislaţia penală română.

Aceste aspecte nu pot fi, însă, reexaminate în această procedură, de vreme ce, aşa cum s-a arătat anterior, prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării, situaţie care nu se regăseşte în speţă. Mai mult decât atât, respectiva solicitare nu putea forma obiectul analizei nici în procedura de recunoaştere şi executare a unei hotărâri străine, acesta fiind strict reglementat de art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi circumscris verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 167 din acelaşi act normativ.

De altfel, contestatorul nici nu a indicat în cererea formulată vreunul din cazurile reglementate de art. 598 C. proc. pen., ci doar s-a arătat nemulţumit de "omisiuni cuprinse în mandatul de executare a pedepsei de 16 ani" închisoare aplicată de autorităţile judiciare italiene şi recunoscută prin sentinţa penală nr. 96 din 5 aprilie 2019 a Curţii de Apel Craiova, fără a da lămuriri suplimentare cu privire la natura acestora.

Faţă de considerentele mai sus expuse, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 139 din 25 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, iar, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 139 din 25 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM