Tax Evasion Security Measures: Retention of Asset Seizure for Unpaid Accessory Fiscal Obligations Under Article 2502 CCP

Asupra cauzei penale de faţă,

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 08 iunie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 2502 C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţa din 05.09.2016 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2014, astfel cum au fost determinate prin Sentinţa penală nr. 49/P/11.03.2021 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2018 asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei A., până la concurenţa obligaţiilor fiscale accesorii aferente prejudiciului principal în cuantum de 321.921 RON.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:

Potrivit art. 2502 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 6/2021 în tot cursul procesului penal instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse.

Prin această modificare legislativă s-a instituit o obligaţia procedurală pozitivă de verificare periodică a legalităţii şi temeiniciei măsurii asiguratorii, inclusiv în ipotezele în care legea prevede caracterul obligatoriu al luării măsurii procesuale.

Având în vedere că legea nu instituie o durată maximă a măsurii asiguratorii, raţiunea acestei modificări, evidenţiază, pe de o parte, faptul că măsurile asigurătorii au la bază ideea de risc, care se poate modifica odată cu trecere timpului în cursul procesului penal, iar, pe de altă parte, impune organelor judiciare prin instituirea acestei obligaţii procedurale compensatoare să efectueze periodic o analiză concretă a testului de proporţionalitate consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor Omului în cauzele Forminster Entreprises Limited contra Republici Cehe şi Benet Praha SPOL S.R.O. contra Republicii Cehe (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Forminster Entreprises Limited c. Republici Cehe, hotărârea din 9 ianuarie 2009, parag. 76-78, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Benet Praha SPOL S.R.O. c. Republicii Cehe, hotărârea din 28 septembrie 2010, parag. 103) în scopul asigurării unei protecţii mai eficiente a dreptului de proprietate.

Curtea a constatat că, în cauză prin Sentinţa penală nr. 49/2021 din data de 11 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a menţinut sechestrul asigurator instituit prin ordonanţa din 05.09.2016 în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în limita prejudiciului de 321.921 RON şi a accesoriilor fiscale aferente acestei sume.

Analizând în concret măsurile asigurătorii instituite în cauză Curtea a considerat că subzistă temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea acestor măsuri procesuale, însă la momentul actual prin tranzacţia din 28.05.2021 inculpata A. a achitat în contul Trezoreriei Oradea suma de 386.306 RON care reprezintă valoarea prejudiciului principal majorat cu 20%.

Întrucât inculpata a fost condamnată în primă instanţă şi la plata accesoriilor debitului principale şi aceasta a declarat în apel că doreşte să le achite şi pe acestea după individualizare, Curtea a apreciat că nu există niciun motiv pertinent pentru ca măsurile asigurătorii să fie ridicate integral şi definitiv în cauză.

Altfel zis, Curtea a apreciat că este actuală finalitatea urmărită prin instituirea măsurilor asigurătorii, în condiţiile în care prima instanţă a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F şi a dispus obligarea inculpatei A. la plata sumei de 321.921 RON, cu titlu de obligaţie fiscală principală la care se vor adăuga obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere) până la data achitării efective a debitului principal.

În aceste împrejurări, Curtea a opinat că în cauză se impune menţinerea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanţa din 05.09.2016 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2014, astfel cum au fost determinate prin Sentinţa penală nr. 49/P/11.03.2021 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2018 asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei A., doar până la concurenţa obligaţiilor fiscale accesorii aferente prejudiciului principal în cuantum de 321.921 RON, măsura procesuală fiind echitabilă şi proporţională cu scopul urmărit prin aceasta.

Împotriva încheierii din data de 08 iunie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 a formulat contestaţie inculpata A., prin motivele contestaţiei susţinând, în esenţă, că nu se mai impune menţinerea măsurilor asiguratorie având în vedere că a achitat valoarea prejudiciului principal majorat cu 20%.

Examinând încheierea atacată, atât în raport cu motivele invocate de contestatoare, cât şi în raport cu actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Prin rechizitoriul emis la data de 11.03.2019 în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Prin actul de sesizare al instanţei, în esenţă, s-a reţinut că, în perioada ianuarie 2009 - iulie 2014, inculpata A., în calitate de administrator al SC B. SRL Drăgeşti, jud. Bihor, în mod repetat, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, a dispus înregistrarea în contabilitate şi în alte documente legale, a unor operaţiuni de achiziţii fictive de mărfuri de la furnizorii de medicamente SC C. SA Bucureşti, SC D. SA Braşov, SC E. SA Bucureşti, SC F. SRL Bucureşti, SC G. SRL Bucureşti şi SC H. SRL Cluj-Napoca, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma totală de 515.724 RON (185661 RON reprezentând TVA şi 330063 RON reprezentând impozit pe profit).

Prin Sentinţa penală nr. 49/2021 din data de 11 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2018, inculpata A. a fost condamnată, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu reţinerea dispoz. art. 75 alin. (2) lit. a) şi art. 76 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, aplicându-i-se pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a ocupa funcţia de administrator la societăţi comerciale, prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor anterior arătate, în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de Statul Român reprezentat de A.N.A.F. şi, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. cu aplicarea art. 173-174 şi art. 176 C. proc. fisc. , a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 321.921 RON, cu titlu de obligaţie fiscală principală, la care se adaugă accesoriile fiscale aferente prejudiciului iniţial de 515.724 RON, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective - către partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a menţinut sechestrul asigurator instituit prin ordonanţa din 05.09.2016 în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în limita prejudiciului de 321.921 RON şi a accesoriilor fiscale aferente acestei sume.

Împotriva Sentinţei penale nr. 49/2021 din data de 11 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bihor a declarat apel inculpata A..

Inculpata A., prin tranzacţia din data de 28 mai 2021, a achitat suma de 386.306 RON în contul Trezoreriei Oradea, sumă ce reprezintă valoarea prejudiciului principal majorat cu 20%.

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167/18.02.2021.) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului sau părţii responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen.: (1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile.

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiţionată de constatarea prealabilă a necesităţii instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. Totodată, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă şi cerinţa proporţionalităţii acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor şi cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Înalta Curte reţine că în mod corect prima instanţa a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii asiguratorii dispusă în cauză, astfel cum a fost menţinută prin Sentinţa penală nr. 49/2021 din data de 11 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2018.

Astfel, prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Bihor, prin care a fost condamnată inculpata, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost menţinut sechestrul asigurator instituit prin ordonanţa din 05.09.2016 în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în limita prejudiciului de 321.921 RON şi a accesoriilor fiscale aferente acestei sume.

Înalta Curte constată că inculpata a achitat în contul Trezoreriei Oradea suma de 386.306 RON ce reprezintă valoarea prejudiciului principal majorat cu 20%, însă aceasta a fost obligată prin sentinţa penală apelată la plata sumei de 321.921 RON, cu titlu de obligaţie fiscală principală, la care se adaugă şi obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere) până la data achitării efective a debitului principal.

Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor a transmis la dosarul cauzei, prin adresa din 18.06.2021, faptul că, pentru prejudiciul achitat de către inculpată, aceasta datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere în valoare de 473.829 RON (373.067 RON dobânzi şi 100.672 RON penalităţi de întârziere).

Astfel, se constată că inculpata a achitat valoarea prejudiciului principal majorat cu 20% (386.306 RON), însă nu şi obligaţiile fiscale accesorii, care, conform celor comunicate de către Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor depăşesc suma achitată (473.829 RON).

În aceste condiţii, având în vedere finalitatea urmărită prin instituirea măsurilor asigurătorii, respectiv garantarea reparării pagubei produse prin infracţiune, Înalta Curte reţine că se impune menţinerea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanţa din 05.09.2016 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2014, astfel cum au fost determinate prin Sentinţa penală nr. 49/P/11.03.2021 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2018 asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei A., doar până la concurenţa obligaţiilor fiscale accesorii aferente prejudiciului principal în cuantum de 321.921 RON, inculpata achitând

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 2502, raportat la art. 2501 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpata A. împotriva încheierii din data de 08 iunie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 276 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia formulată de inculpata A. împotriva încheierii din data de 08 iunie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2021.

GGC - GV