Validity of retention of original prison execution mandate number after interim announcement and finality of judgment

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 83/2021 din data de 26.04.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia II- a Penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza II a din Codul ce procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A..

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.,a obligat persoana condamnată A. la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

La data de 24.03.2021, sub nr. x/2021 a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 102/F din data de 23.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a Penală în dosarul nr. x/2016.

În motivarea cererii, persoana condamnată a arătat că prin sentinţa susmenţionată a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare şi a formulat apel în termenul legal, însă, deoarece zilele din intervalul 1.06-5.06.2017 au fost declarate libere, acesta a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti la data de 09.06.2017.

La data de 08.06.2017, apreciindu-se că sentinţa penală nr. 102/F din data de 23.05.2017 este definitivă, persoana condamnată a fost încarcerată până la data de 29.09.2017, când i s-a admis cererea de repunere în termen a apelului, şi, pe cale de consecinţă, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 161/2017 a fost anulat potrivit legii, respectiv conform Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi C. proc. pen.

Prin decizia nr. 256/A din 11.10.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie apelul formulat a fost respins, astfel că sentinţa penală nr. 102/F din data de 23.05.2017 a devenit definitivă şi executorie.

Persoana condamnată a fost din nou încarcerată, dar pe baza aceluiaşi mandat de executare a pedepsei închisorii, respectiv nr. 161/2017 din 11.10.2018, care fusese, însă, anulat, ceea ce este nelegal, întrucât se impunea emiterea unui nou mandat de executare aferent anului 2018.

Contestatorul a apreciat că, în raport cu dispoziţiile art. 150 alin. (4) din C. proc. pen., se impunea închiderea poziţiei din registru, urmând a se face menţiunea cu privire la noua soluţie pronunţată.

Acesta a arătat că, potrivit referatului din 21.09.2019, grefierul desemnat în cadrul Biroului executări penale a arătat faptul că a menţinut, atât numărul de ordine, cât şi corespondenţa şi nu a închis poziţia.

Astfel, contestatorul a apreciat că în anul 2018, trebuia emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii şi nicidecum să fie menţinut mandatul iniţial.

Pentru aceste motive,contestatorul- condamnat a solicitat admiterea contestaţiei la executare formulată şi punerea sa, de îndată, în libertate, în condiţiile în care a executat deja 2/3 din pedeapsă şi în continuare execută o pedeapsă pe baza unui mandat anulat, care are un număr de ordine nelegal, fiind inexistent.

Cererea a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul ce procedură penală.

La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală nr. 5320/2/2016, în care s-a pronunţat hotărârea contestată.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat ca fiind neîntemeiată prezenta contestaţie, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 102/F din data de 23.05.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2016, în baza art. 289 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare de mită.

În temeiul art. 67 alin. (1),(2) din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (2) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii,după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 291 alin. (1) din C. pen. rap.a art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (2) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În temeiul art. 38 alin. (2) din C. pen. art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele principale aplicate prin prezenta hotărâre, aplicând pedeapsa de 4 ani închisoare la care s-a adăugat o treime din pedeapsa închisorii de 3 ani, inculpatul având de executat în final pedeapsa închisorii de 5 ani.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) teza I din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) teza I din C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 399 din Codul ce procedură penală a menţinut măsura controlului judiciar faţă de inculpatul A..

În baza art. 72 din C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore din 22.06.2016 ora 16:25 la 23.06.2016 ora 16:25.

În baza art. 274 alin. (1) din Codul ce procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 6500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 5000 RON reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale.

Instanţa a reţinut că, contestaţia la executare este mijlocul procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârilor penale definitive, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi procesual penal care se referă la executarea unei hotărâri penale.

Acest mijloc procesual se exercită în vederea soluţionării apărute înaintea, în cursul sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Totodată, s-a apreciat că în înţelesul art. 598 alin. (1) lit. c) teza II a din Codul ce procedură penală, există împiedicare la executarea unei hotărâri penale, atunci când intervin cauze legale care opresc executarea, în general acestea vizând schimbarea numelui persoanei condamnate anterior punerii în executare a mandatului pedepsei închisorii, omisiunea deducerii reţinerii persoanei condamnate prin hotărârea definitivă, emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii în cazul în care prin hotărârea de condamnare,deşi se aplicase o pedeapsă rezultantă în urma contopirii aceasta nu era executabilă, fiind menţinută liberarea condiţionată acordată pentru una dintre pedepse le contopite, egală cu pedeapsa rezultantă şi existenţa unor motive întemeiate de a se crede că viaţa persoanei expulzate este pusă în pericol ori aceasta va fi supusă la tratamente inumane sau degradante în ţara în care urmează a fi expulzată, în speţă, în raport, cu motivul de contestaţie invocat, Curtea a constatat că nu este incident cazul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) teza II a din Codul ce procedură penală.

Astfel, în motivare, contestatorul a făcut referire la art. 150 alin. (2) din R.O.I.I.J., potrivit căruia înscrierea se face prin menţionarea fiecărui inculpat prevăzut în sentinţa sau decizia respectivă, indiferent de soluţia pronunţată şi prin completarea, pentru fiecare inculpat, a tuturor datelor la care se referă rubricile registrului; în cazul concursului de infracţiuni se vor înscrie toate pedepsele, nu numai pedeapsa ce urmează a fi executată; în registru se vor înscrie şi alte persoane decât inculpatul, dacă prin hotărârea penală au fost obligate la cheltuieli judiciare către stat, la despăgubiri civile, restituiri sau reparări; numele acestora se vor menţiona după numele inculpaţilor, la poziţii separate, arătându-se şi calitatea procesuală, precum şi soluţia instanţei. Fiecare poziţie din registru se va numerota distinct, în speţă aceste menţiuni obligatorii fiind făcute odată cu emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 161/8.06.2017, moment la care sentinţa penală nr. 102/F din data de 23.05.2017 a fost apreciată ca fiind definitivă.

De asemenea, contestatorul a invocat şi art. 150 alin. (4) din R.O.I.I.J., potrivit căruia în cazul desfiinţării hotărârii primei instanţe cu trimitere spre rejudecare sau al oricărei altei soluţii prin care se desfiinţează hotărârea primei instanţe, poziţia din registru se va închide, făcându-se menţiune despre noua soluţie, s-a apreciat că nu este aplicabil în cauză, întrucât dosarul în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 102/F din data de 23.05.2017 nu a fost trimis spre rejudecare şi nici hotărârea instanţei de fond nu a fost desfiinţată.

Argumentul că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 161/2017 a fost anulat prin încheierea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 29.09.2017 s-a apreciat că nu poate fi primit, deoarece măsura dispusă a fost aceea de a anula formele de executare şi nu mandatul susmenţionat.

Reţinând că ulterior încheierii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 29.09.2017 a continuat judecata apelului declarat de către contestator, Curtea a constatat că în mod corect B.E.P. al instanţei de executare a avut în vedere disp. art. 150 alin. (3) din R.O.I.I.J., potrivit căruia între poziţiile din registru se va lăsa un spaţiu în care se vor face ulterior, cu culori diferite, menţiunile cuprinse în hotărârea dată în apel…, arătându-se şi data deciziei instanţei de apel…, soluţia pronunţată, iar atunci când executarea se face pe baza extrasului trimis de instanţa de apel…şi data înregistrării extrasului la această instanţă, data înregistrării extrasului la instanţa de executare, precum şi măsurile de executare luate.

De asemenea, art. 151 alin. (4) din R.O.I.I.J., reglementează faptul că lucrările de executare, inclusiv corespondenţa, poartă numărul de ordine al poziţiei din registrul de executări penale şi numărul dosarului, sub formă de fracţie, iar art. 152, statuează că poziţiile din registrul de executări penale se vor închide de grefierul delegat prin completarea ultimelor două coloane, numai după ce acesta a constatat personal că a sosit dovada de încarcerare şi s-au întocmit celelalte lucrări de la poziţia respectivă.

În raport cu aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că motivul de contestaţie invocat de către petent este neîntemeiat şi nu se poate concluziona că a fost încarcerat pe baza unui mandat de executare a pedepsei închisorii anulat şi poziţia dosarului său din registrul de executări penale a fost închisă anterior rămânerii definitive a sentinţei penale de condamnare.

De asemenea,s-a reţinut că B.E.P. al instanţei de executare a respectat dispoziţiile regulamentare şi procedurale privind executarea şi în mod legal, la data de 11.10.2018 când sentinţa penală nr. 102/F/23.05.2017 a rămas definitivă, conform art. 555 din Codul ce procedură penală contestatorul a fost reîncarcerat în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 161/2017 din 11.10.2018.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana condamnată A., solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, instanţa să dispună în principal, anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 161/2017 din 08.06.2017 sau, în subsidiar, punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii cu o nouă ordine la zi care să includă şi durata reţinerii (24 de ore: 22 iunie 2016 - 23 iunie 2016), a încarcerării anticipate (08.06.2017 - 29.09.2017), precum şi perioada executată din 08.11.2018 până în prezent.

Astfel, în opinia condamnatului, există o împiedicare cu privire la hotărârea care se execută, considerând că în anul 2018, trebuia emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii şi nicidecum să fie menţinut mandatul iniţial.

Evaluând contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A., Înalta Curte constată următoarele:

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestaţia la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Ca urmare, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută - caz de contestaţie la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat în cauză de către contestator, trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată, iar nu însăşi valabilitatea acesteia în privinţa soluţiei pe care o conţine, care a intrat în puterea lucrului judecat.

În acest context, analizând contestaţia la executare ce face obiectul cauzei de faţă prin prisma consideraţiilor teoretice anterior expuse, Înalta Curte apreciază, contestaţia formulată de persoana condamnată A., ca fiind nefondată.

În acest sens consideră că, prin cererea formulată, condamnatul a criticat, în fapt, împrejurarea că execută pedeapsa în baza unui mandat de executare a pedepsei închisorii care a fost anulat prin încheierea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 29.09.2017.

Ca urmare, în limitele specifice prezentului demers judiciar, astfel cum au fost arătate anterior, evaluând exclusiv aspectele pentru care sentinţa penală nr. 102/F din data de 23.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a Penală în dosarul nr. x/2016, este neclară sub aspectul invocat de contestator, Înalta Curte constată că motivele invocate, nu pot fi circumscrise vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în înţelesul dat acestei sintagme prin dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu reprezintă o împiedicare veritabilă, potrivit dispoziţiilor art. 598 lit. c) teza a II -a din Codul ce procedură penală.

Astfel, dispoziţiile art. 150 alin. alin. (2) din Codul ce procedură penală prevăd modalitatea în care se deschid poziţiile din registrul de executări penale al instanţei, ulterior completându-se cu dispoziţiile art. 150 alin. (4) din Codul ce procedură penală, care prevăd anularea mandatului, dispoziţii legale ce au fost respectate întocmai. Nu poate constitui motiv de constestaţie la executare faptul că ulterior, pentru că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis să repună în termenul de apel inculpatul şi a dispus anularea mandatului, această anulare a vizat formele de executare, nu şi anularea mandatului în sine, întrucât formele de executare au fost emise până ca hotărârea să rămână definitivă. Nu poziţia în sine trebuie anulată, ci formele de executare.

Dispoziţiile art. 150 alin. (4) din C. proc. pen. stabilesc că mandatul se anulează în cazul desfiinţării cu trimitere spre rejudecare sau oricărei alte soluţii prin care se desfiinţează hotărârea, dar această situaţie nu se regăseşte în cauză, ci vizează alte situaţii şi are leagătură şi cu momentele în care, ulterior rămânerii definitive sunt anulate mandatele iniţiale, ca urmare a unei contopiri, a unei contestaţii la executare ori alte motive legale ce au legătură cu executarea pedepsei,respectiv, concurs de infracţiuni, recidivă, prin care se anulează mandatul iniţial şi se emite un nou mandat pentru executarea pedepsei.

Aşadar, dispoziţiile art. 150 alin. (4) din Codul ce procedură penală, invocate nu pot reprezenta o împiedicare la executare a mandatului, pe de o parte, întrucât nu au incidenţă în cauză, iar pe de altă parte, şi dacă ar fi avut, o asemenea situaţie nu reprezintă o veritabilă împiedicare în sine, întrucât nu s-a cauzat o vătămare pentru că s-a menţinut acelaşi număr de mandat, din moment ce hotărârea a rămas definitivă.

Prin urmare,nefiind o veritabilă împiedicare la executare în sensul C. proc. pen. referitor la faza de executare, situaţia contestatorului condamnat este clară şi nu necesită o lămurire a sentinţei contestate în sensul invocat de acesta.

După cum reiese din hotărârea curţii de apel, au fost respectate dispoziţiile privind emiterea mandatelor de executare, au fost anulate formele de executare pentru primul mandat emis în 08.06.2017, iar ulterior rămânerii definitive a cauzei în apel, a fost emis un nou mandat de executare cu acelaşi număr, mandat din 11.10.2018, în care au fost reţinute şi i-au fost deduse toate perioadele anterioare de reţinere şi arestare preventivă.

Aşadar, faţă de toate aceste aspecte, se apreciază că nu există nicio împiedicare la executare şi nici vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, fiind evident care este pedeapsa şi care este perioada ce trebuie dedusă cu privire la reţinere şi arestarea preventivă sau executarea pedepsei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 83/2021 din data de 26.04.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II- a Penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din Codul ce procedură penală, va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 83/F din data de 26 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 iunie 2021.