Constitutional exceptions inadmissible; appeal on recusal annulment rejected with costs.

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021

Asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 34/CP din data de 29 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 431 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 13.11.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020

În baza 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, au fost respinse cererile formulate de petentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor:

- art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 şi art. 173 din Legea nr. 134/2010, respectiv C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010, respectiv C. proc. pen.

- art. 367 alin. (9) C. proc. pen.

- art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României

- art. 80, 81, 91 şi 93 din C. proc. pen.,

- art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) şi (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul a fost obligat să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că la data de 08.12.2020 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. x/2020, cererea de contestaţie în anulare formulată de A. împotriva încheierii de recuzare din 13.11.2020 pronunţată în dosarul penal nr. x/2020 de Curtea de Apel Braşov, invocând în drept dispoziţiile art. 426 lit. a), d), f), g) şi h) C. proc. pen.

Totodată petentul a invocat excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 şi art. 173 din Legea nr. 134/2010, respectiv C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010, respectiv C. proc. pen. art. 367 alin. (9) C. proc. pen. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României; art. 80, 81, 91 şi 93 din C. proc. pen. art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) şi (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ.

Analizând cererile petentului de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor anterior menţionate, Curtea de Apel Braşov a constatat că acestea nu îndeplinesc condiţia premisă prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României, respectiv ca legea, ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare a cărei neconstituţionalitate se invocă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Împotriva dispoziţiei din încheierea penală nr. 34/CP din data de 29 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, petentul A. a formulat prezentul recurs.

Examinând recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziţiei din încheierea penală nr. 34/CP din data de 29 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare următoarele:

Reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiţii: să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziţii normative.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

În analiza acestor condiţii, Înalta Curte constată că excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 şi art. 173 din Legea nr. 134/2010, respectiv C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010, respectiv C. proc. pen. art. 367 alin. (9) C. proc. pen. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României; art. 80, 81, 91 şi 93 din C. proc. pen. art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) şi (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ., au fost invocate de petentul A. în cererea de contestaţie în anulare împotriva încheierii de recuzare din 13.11.2020 pronunţată în dosarul penal nr. x/2020 de Curtea de Apel Braşov.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.

Or, având în vedere obiectul cauzei (contestaţie în anulare împotriva încheierii de recuzare din 13.11.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020), Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond că dispoziţiile legale care fac obiectul cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, care nu au legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind aplicabile.

Înalta Curtea observă că, în ceea ce priveşte admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, sau Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017, Curtea Constituţională a statuat:"că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia.

Aceasta deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă".

Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit de petentul A. în scopul şi finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituţionale cu legea fundamentală, situaţie în care un asemenea demers este inadmisibil, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Braşov a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciind că excepţiile invocate nu respectă cerinţa reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, se va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei din încheierea nr. 34/CP din data de 29 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei din încheierea nr. 34/CP din data de 29 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2021.