Preventive arrest upheld in Finnish EAW drug-trafficking surrender; appellant's health objections rejected.

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 27 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021, în baza art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate A. aflat în Arestul I.P.J Vâlcea, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 27.05.2021 şi până la 25.06.2021, inclusiv.

În baza art. 58 alin. (2) lit. a) din Legea 302/2004, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale în vederea stabilirii stării de sănătate a persoanei solicitate, urmând să se precizeze dacă starea de sănătate face imposibilă predarea imediată către autorităţile judiciare din Finlanda.

S-a acordat termen la data de 10.06.2021, pentru când s-a dispus a se emite adresă la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Vâlcea, în vederea efectuării expertizei.

În baza art. 106 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus a se informa autoritatea emitentă a mandatului european de arestare că persoana solicitată înţelege să-şi exercite dreptul prevăzut de art. 106 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

Prezenta hotărâre s-a notificat persoanei solicitate, autorităţii judiciare din Finlanda, Centrului de Cooperare Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul Sirene, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală, Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vâlcea - Biroul Urmăriri şi Centrului de Reţinere şi Arestare Preventivă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 12.05.2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a înaintat Curţii de Apel Piteşti, prin adresa nr. x/2021, semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen, emisă de către autorităţile judiciare competente din Finlanda, transmisă, prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Sirene România, cu adresa nr. x din data de 11.05.2021, solicitând arestarea provizorie a persoanei solicitate A., în vederea executării mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Districtual din Helsinki, în dosarul nr. x 21/3719, pentru săvârşirea, pe teritoriul Finlandei, a infracţiunii de trafic ilicit de droguri şi substanţe psihotrope, prevăzută de C. pen. finlandez în Cap. 50:2§, constând în acea că, în perioada 22-30.03.2021, împreună cu alte persoane, a importat ilegal un total de 75.000 pastile din produsul medical Ksalol 1 mg, reprezentând o mare cantitate de substanţe narcotice.

La data de 20.05.2021 a fost înaintat mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare competente din Finlanda pe numele persoanei solicitate A..

S-a reţinut că, în conformitate cu art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile art. 58 alin. (1)-(5) şi 7 se aplică în mod corespunzător.

Instanţa de fond a constatat că, din examinarea dispoziţiilor art. 104 privind procedura de executare a mandatului european de arestare, rezultă că se impune pronunţarea unei singure sentinţe referitoare la predarea persoanei solicitate şi amânarea predării în cazurile prevăzute de art. 58, motiv pentru care se impune efectuarea expertizei medico-legale anterior momentului pronunţării hotărârii prevăzute de art. 109 din Legea nr. 302/2004.

A fost avut în vedere că, în conformitate cu art. 58 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004, predarea poate fi amânată atunci când:

a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora.

Faţă de actele medicale depuse la dosar, instanţa a apreciat că se impune efectuarea unei expertize medico-legale, urmând a se stabili dacă persoana solicitată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată.

De asemenea, s-a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, în cazurile prevăzute la alin. (5) şi (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Alineatul 2 al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaţionale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacţiona prompt la stimulii infracţionali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Astfel, instanţa de fond a reţinut, din actele depuse la dosar, că mandatul european de arestare a fost emis pe numele persoanei solicitate în vederea reţinerii, arestării şi predării sale, către autorităţile judiciare din Finlanda, pentru comiterea infracţiunii de trafic ilicit de droguri şi substanţe psihotrope.

S-a mai reţinut că, aşa cum rezultă din prevederile art. 223 alin. (2) C. proc. pen., faţă de inculpatul pus sub acuzare, suspectat pentru săvârşirea infracţiunilor de gravitate ridicată, între care şi acelea pedepsite cu închisoarea de 5 ani ori mai mare, în cursul urmăririi penale se poate lua măsura arestării preventive pentru buna desfăşurare a procesului penal, inclusiv împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală.

S-a constatat că infracţiunea de trafic de droguri, în raport cu situaţia de fapt expusă, conferă dreptul la predare între statele membre ale Uniunii Europene care au semnat Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 modificată, conform art. 97 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele expuse, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 223 alin. (2) raportat la art. 202 alin. (4) lit. e) C. proc. pen., pentru asigurarea unei eficiente cooperări judiciare internaţionale în materie penală, respectiv evitarea riscului ca persoana solicitată să se sustragă procedurii de predare prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea preventivă în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, pentru o perioadă de 30 de zile.

În ceea ce priveşte apărările persoanei solicitate referitoare la motivul de refuz al predării, s-a reţinut că acestea nu pot fi analizate în actuala etapă, urmând a fi examinate la momentul pronunţării hotărârii prevăzute de art. 109 din Legea nr. 302/2004.

Împotriva încheierii din data de 27 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţie persoana solicitată A., care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 4 iunie 2021.

Prin motivele scrise ce fundamentează calea de atac şi cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa Înaltei Curţi de către apărătorul desemnat din oficiu contestatorului, s-a susţinut că în cauză nu este necesară luarea măsurii arestării în vederea predării, solicitându-se admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii atacate, iar în rejudecare, dispunerea unei măsuri preventive mai blânde faţă de contestator, având în vedere starea sa precară de sănătate, precum şi împrejurarea că instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize medico-legale.

Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că autorităţile judiciare din Finlanda (Tribunalul Districtual din Helsinki) au emis, la data de 5 mai 2021, în dosarul nr. x 21/3719, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., pentru săvârşirea, pe teritoriul Finlandei, a infracţiunii de trafic ilicit de droguri şi substanţe psihotrope, prevăzută de C. pen. finlandez în Cap. 50:2§, constând în acea că, în perioada 22-30.03.2021, împreună cu alte persoane, a importat ilegal un total de 75.000 pastile din produsul medical Ksalol 1 mg, reprezentând o mare cantitate de substanţe narcotice.

În cauză, infracţiunea pentru a cărei comitere a fost emis mandatul european de arestare este prevăzută în art. 97 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind vorba despre o faptă care dă loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene care au semnat Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002.

Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

În conformitate cu dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.

De asemenea, dispoziţiile art. 58 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004 statuează că predarea poate fi amânată atunci când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora.

Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, în cazul amânării predării persoanei extrădate, instanţa emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării.

Art. 114 din Legea nr. 302/2004 (cu denumirea marginală Predarea amânată sau temporară) prevede în alin. (1) că dispoziţiile art. 58 alin. (1)-(5) şi 7 din aceeaşi lege se aplică în mod corespunzător.

În speţă, instanţa de fond, în raport cu actele medicale depuse la dosar, apreciind că, pentru a se stabili dacă persoana solicitată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată, este necesară o expertiză medico-legală, în baza art. 58 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004 a dispus, prin încheierea atacată pe calea prezentei contestaţii, efectuarea acesteia şi, corelativ, amânarea cauzei.

Totodată, în temeiul art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate, pe o perioadă de 30 zile, de la data de 27.05.2021 şi până la 25.06.2021, inclusiv.

Înalta Curte constată că soluţia dispusă de instanţa de fond cu privire la arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, este legală şi temeinică, în mod corect apreciindu-se că se impune luarea măsurii arestării, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens şi fiind avute în vedere, totodată, circumstanţele particulare ale cauzei, măsura fiind necesară în scopul predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Finlanda, respectiv pentru buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Pe de altă parte, se reţine că luarea măsurii arestării în vederea predării corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale ce reglementează această procedură specială, raportat la natura infracţiunii menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele contestatorului persoană solicitată, având în vedere şi durata pedepsei privative de libertate ce se poate aplica pentru infracţiunea în discuţie.

Cât priveşte aspectele legate de starea de sănătate a contestatorului, invocate în susţinerea căii de atac, avute în vedere, de altfel, şi de către instanţa de fond, care a dispus efectuarea unei expertize medico-legale în acest sens, Înalta Curte constată că acestea rezultă din actele dosarului, însă, în contextul particular al cauzei, nu sunt de natură a justifica aplicarea faţă de contestator a unei alte măsuri preventive prevăzute de C. proc. pen., mai uşoară, cum este cea a controlului judiciar, măsura arestării fiind singura aptă să asigure buna desfăşurare în continuare a procedurii judiciare.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 27 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 27 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2021.