Withdrawal of appeal against refusal of international judicial assistance for temporary surrender to execute foreign criminal sentence

Şedinţa publică din data de 09 iunie 2021

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea F/DL din data de 21 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2021, în baza art. 114 raportat la art. 58 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost respinsă cererea formulată de autorităţile norvegiene în vederea predării temporare a persoanei solicitate A..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 1012 RON, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a arătat că, prin cererea formulată pe e-mail şi transmisă prin B., la data de 10.05.2021, autorităţile norvegiene au solicitat predarea temporară a cetăţeanului român A. pentru perioada 01 - 30.06.2021, fiind invocate prevederile art. 114 rap. la art. 58 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Instanţa a notat că, în cuprinsul cererii, s-a precizat că persoana în cauză a mai fost predată temporar autorităţilor norvegiene, fiind returnată autorităţilor române la data de 15.02.2021.

De asemenea, prima instanţă a reţinut că, în cuprinsul sesizării, s-a menţionat că prin sentinţa penală nr. 45 din 03.03.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 18.12.2019 de către Parchetul din Hedmark şi Oppland - Norvegia, cu privire la persoana solicitată A..

S-a arătat că la dosarul cauzei au fost depuse, de către autorităţile judiciare din Norvegia, rechizitoriul emis de Tribunalul Hedmarken şi decizia pronunţată la data de 27.04.2021, dosar nr. x, traduse în limba română şi au fost ataşate dosarele nr. x/2021, y/2020, nr. z/2020, w/2020, t/2020 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi nr. 927/2/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Evaluând temeinicia solicitării formulate, Curtea a constatat că autorităţilor norvegiene li s-au încuviinţat două cereri de predare temporară a persoanei solicitate A., prima dintre acestea fiind retrasă (împrejurare de care s-a luat act prin sentinţa penală nr. 62/F/31.03.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, iar cea de-a doua fiind admisă prin sentinţa penală nr. 172/F/09.09.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 pentru perioada 21.09.2020- 22.03.2021, însă persoana solicitată a fost returnată autorităţilor române la data de 15.02.2021.

Prin urmare, s-a arătat că persoana solicitată a fost deţinută (ca urmare a predării temporare acordate anterior) un număr de 147 de zile pe teritoriul Norvegiei (21.09.2020-14.02.2021).

Totodată, ca urmare a cererilor de punere în executare a mandatului de arestare emis la data de 18.12.2019 de către autorităţile norvegiene şi a cererilor de predare temporare formulate de aceleaşi autorităţi cu privire la persoana solicitată A., aceasta a fost privată de libertate pe teritoriul Românei, în perioada 20.02.2020 - 31.03.2020 (în dosarul nr. x/2020) al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II- a Penală) şi de la 09.09.2020 la 21.09.2020 (în dosarul nr. x/2020.

În acest context, prima instanţă a mai reţinut faptul că, potrivit relaţiilor comunicate de către autorităţile norvegiene în dosarul nr. x/2020, după predarea persoanei solicitate pe teritoriul Norvegiei şi înainte de returnarea acesteia pe teritoriul României, A. a fost condamnat în primă instanţă în procesul penal desfăşurat de autorităţile norvegiene doar la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de înlesnirea prostituţiei (proxenetism), fiind achitat pentru cealaltă acuzaţie formulată în cauză (trafic de persoane), soluţie care a fost apelată de către Procuratura Sectorului Public din Hedmark og Oppland .

Prin urmare, s-a constatat că persoana solicitată A. a fost privată de libertate pentru a participa la acest proces penal, în faţa autorităţilor norvegiene, 147 de zile (pe teritoriul Norvegiei), la care se adaugă şi perioada privării de libertate pe teritoriul României (20.02.2020 - 31.03.2020, respectiv 09.09.2020 la 21.09.2020), iar în cazul în care s-ar admite solicitarea autorităţilor norvegiene astfel cum a fost formulată, persoana solicitată ar urma să fie privată de libertate pe teritoriul Norvegiei pentru o perioadă de încă o lună (01.06.2021-30.06.2021), în condiţiile în care acesta suferit o condamnare definitivă în primă instanţă la o pedeapsă de doar 4 luni închisoare.

Curtea a notat, astfel, că autorităţilor norvegiene li s-au încuviinţat deja două cereri de predare temporară a persoanei solicitate A. (dintre care una a fost retrasă, doar cea de-a doua fiind pusă în executare) şi persoana solicitată trebuie să execute pe teritoriul României o pedeapsă de 3 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare, iar pe durata unei eventuale predări temporare executarea acestei pedepse ar fi suspendată.

S-a apreciat că, deosebit de relevant este şi faptul că, potrivit legii procesual penale române, privarea de libertate a unei persoane nu poate depăşi durata pedepsei pronunţate în hotărârea nedefinitivă de condamnare supusă apelului (art. 241 alin. (1)1 lit. b) C. proc. pen..), menţionându-se că persoana solicitată A. a fost condamnată, nedefinitiv, pe teritoriul Norvegiei la o pedeapsă de doar 4 luni închisoare (durată ce depăşeşte cele 147 de zile în care aceasta a fost privată de libertate pe teritoriul Norvegiei).

Mai mult, prima instanţă a arătat că activităţile ce trebuie efectuate de autorităţile norvegiene, în dosarul indicat de acestea, pot fi realizate şi prin asigurarea participării persoanei solicitate prin intermediul videoconferinţei, persoana solicitată exprimându-şi consimţământul de a participa în acest mod la proces (astfel cum rezultă din dosarul nr. x/2021), apreciind, prin urmare, că nu este imperios necesară prezenţa acesteia pe teritoriul Norvegiei.

*

Împotriva acestei încheieri a declarat contestaţie persoana solicitată A., la data de 26 mai 2021, fără a o motiva în fapt şi în drept.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 31 mai 2021 sub numărul x/2021, fiind fixat termen de judecată la data de 09 iunie 2021, cu citarea contestatorului şi cu asigurarea apărării obligatorii.

La termenul de judecată din data de 09 iunie 202, contestatorul persoană solicitată A., prin precizările făcute în faţa instanţei, a arătat că nu-şi mai susţine contestaţia, solicitând a se lua act de retragerea acesteia.

Examinând cererea de retragere a contestaţiei formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea unilaterală de voinţă a contestatorului, pentru următoarele considerente:

Retragerea unei căi de atac, în cauză a contestaţiei împotriva încheierii F/DL din data de 21 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, este un act de dispoziţie, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Analizând dispoziţiile art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea fac trimitere expresă la dispoziţiile art. 415 din C. proc. pen., din care rezultă că, până la închiderea dezbaterilor la instanţa învestită cu judecarea căii de atac, părţile îşi pot retrage calea de atac declarată.

Potrivit aceluiaşi text de lege retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei.

În cauză, contestatorul persoană solicitată A. şi-a manifestat expres voinţa de a-şi retrage calea de atac, cu ocazia dezbaterilor în faţa Înaltei Curţi, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar văzând, pe de o parte, declaraţia contestatorului persoană solicitată A. în sensul retragerii căii de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, în baza art. 4251 alin. (3) rap. la art. 415 din C. proc. pen., va lua act de retragerea contestaţiei formulate de persoana solicitată A. împotriva încheierii F/DL din data de 21 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Având în vedere dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care şi-a retras contestaţia, va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului

În baza art. 273 alin. (4) şi (5) din C. proc. pen., onorariul cuvenit pentru interpretul autorizat de limbă engleză se va plăti din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulate de persoana solicitată A. împotriva încheierii F/DL din data de 21 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit pentru interpretul autorizat de limbă engleză se plăteşte din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 iunie 2021.