Whistleblower’s inadmissible constitutional referral challenge rejected by appeals court.

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 132/CP din 28 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, au fost respinse cererile petentului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţii de neconstituţionalitate a următoarelor dispoziţii legale:

- art. 80, 81, 91 şi 93 C. proc. pen. şi art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ.

- art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale;

- art. 367 alin. (9) C. proc. pen..;

- art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) C. proc. pen. şi

- art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor.

Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 70/Cameră preliminară din data de 30 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Braşov.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Braşov, cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate de către petentul A. a reţinut următoarele:

Curtea a constatat că petentul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a mai multor dispoziţii legale, respectiv:

- art. 80 C. proc. pen. (desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate), art. 81 C. proc. pen. (drepturile persoanei vătămate), art. 91 C. proc. pen. (avocatul din oficiu) şi art. 93 C. proc. pen. (asistenţa juridică a persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente);

- art. 3 alin. (1), alin. (2) C. proc. civ. (Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului), art. 6 alin. (1) C. proc. civ. (Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil), art. 8 C. proc. civ. (Egalitatea), art. 13 alin. (1), alin. (2) C. proc. civ. (Dreptul la apărare), art. 80 alin. (1) C. proc. civ. (Formele reprezentării), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ. (Asistenţa judiciară - Condiţii de acordare);

- art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale care reglementează termenul în interiorul căruia trebuie formulat recurs împotriva soluţiei de respingere a sesizării Curţii Constituţionale - 48 de ore de la pronunţare;

- art. 367 alin. (9) C. proc. pen. conform căruia ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendă judecarea cauzei;

- art. 341 C. proc. pen. (Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară), art. 347 C. proc. pen. (care reglementează contestaţia formulată împotriva soluţiilor pronunţate în faza de cameră preliminară după sesizarea instanţei cu rechizitoriul), art. 408 C. proc. pen. (Hotărârile supuse apelului), art. 425 C. proc. pen. (Limitele rejudecării), art. 351 alin. (2) C. proc. pen. (Oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea) şi

- art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 care prevăd procedura de acordare de către stat a compensaţiilor financiare victimelor unor infracţiuni.

Art. 29 din Legea nr. 47/1992 prevede condiţiile în care se poate dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate ridicată de către părţi sau din oficiu. Astfel:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare*), care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

În primul rând, trebuie să existe un litigiu pendinte în cursul căreia se invocă excepţie. Instanţa apreciază că acest litigiu trebuie să fie unul legal, prevăzut de dispoziţiile legale şi nu unul vădit inadmisibil cum ar fi acţiunea intentată de petent şi contestaţia aflată în faţa curţii de apel.

Apoi, din analiza dispoziţiilor legale invocate de petent ca fiind neconstituţionale, se reţine că acestea nu au legătură cu prezenta cauză.

Deşi se invocă faptul că mai multe norme legale privind drepturile persoanei vătămate, reprezentarea acesteia şi asistarea sa de către un avocat ar încălca Legea fundamentală a ţării (art. 80, 81, 91 şi 93 C. proc. pen. şi art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ.), petentul nu are o asemenea calitate în cauză, fiind, în acest moment, un denunţător care reclamă mai multe fapte penale presupus a fi comise de angajaţi ai A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Braşov, iar sesizarea sa, depusă la D.N.A., nu a fost soluţionată prin ordonanţa criticată, ci doar înaintată către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov.

Apoi, în ceea ce priveşte art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. 367 alin. (9) C. proc. pen., se reţine că instanţa, în acest dosar, nu a fost investită cu soluţionarea căii de atac a recursului în baza dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, fiind astfel evidentă lipsa vreunei legături a cauzei cu normele legale arătate.

La aceeaşi concluzie se ajunge şi în urma verificării dispoziţiilor art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că acţiunea petentului, deşi vădit inadmisibilă, a fost încadrată în prevederile art. 340 C. proc. pen., doar pentru a se putea soluţiona în baza celei mai apropiate proceduri, ca natură, de calea prevăzută de lege pentru demersul petentului care putea ataca doar la procurorul ierarhic superior dispoziţia de trimitere a plângerii sale la un alt parchet decât cel la care a fost depusă.

În final, întrucât în speţă nu se poate discuta de acordarea unei compensaţii băneşti, existând doar un denunţ formulat de petent care a sesizat parchetul considerând că angajaţii instituţiei fiscale din Braşov au comis mai multe nelegalităţi, prejudiciind bugetul de stat cu o sumă exorbitantă de bani, nu se poate sesiza instanţa de contencios constituţional nici cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, mai precis referitor la procedura de acordare de către stat a compensaţiilor financiare victimelor unor infracţiuni.

Pentru aceste considerente, având în vedere lipsa unei legături cu soluţionarea prezentei cauze, instanţa a respins cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor dispoziţii legale menţionate.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în încheierea penală nr. 132/CP din 28 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, recurentul A. a declarat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 20 martie 2021, sub nr. x/2020.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

Se constată, aşadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituţionalitate, în sensul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.

Aşadar, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiţie şi, pe cale de consecinţă, un control de pertinenţă al instanţei de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluţionarea cauzei.

Cu privire la condiţia de admisibilitate, privind legătura cu soluţionarea cauzei, aceasta priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei deduse judecăţii, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanţei judecătoreşti. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, condiţie care nu poate însă să determine, doar prin ea însăşi, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerinţelor prevăzute de lege, sesizarea Curţii Constituţionale.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluţionarea cauzei" se întelege că o normă legală are legătură cu soluţionarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată şi aplicată depinde hotărârea ce se va pronunţa, fiind esenţială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Astfel, instrumentul excepţiei de neconstituţionalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părţilor pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituţionalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluţionare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziţii legale ce poate fi incidentă în desfăşurarea unui proces penal, fără a influenţa însă modul de rezolvare a acestuia.

În cauză, se constată că recurentul a declarat recurs împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, art. 81, art. 91, art. 93, art. 367 alin. (9), art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ., art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor.

Totodată, Înalta Curte reţine că excepţiile de neconstituţionalitate mai sus menţionate au fost invocate în calea de atac a contestaţiei formulate de petentul A. împotriva unei încheieri pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov prin care s-a respins plângerea formulată de către petent împotriva ordonanţei nr. 25/II-1/2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Departamentul Naţional Anticorupţie.

Ca atare, prezentul cadru procesual este limitat la verificarea legalităţii şi temeiniciei respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de petent, iar dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de admisibilitate a sesizării instanţei de contencios constituţional sunt cele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În această situaţie, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor mai sus menţionate, în mod evident, nu are vreo legătură cu chestiunile de drept ce se examinează în prezentul recurs şi care vizează exclusiv întrunirea condiţiilor de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa fondului, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţionate, nu are legătură cu soluţionarea cauzei faţă de obiectul acesteia, constând în contestaţia formulată de petent împotriva unei încheieri pronunţate în cadrul procesual reglementat de art. 340 şi art. 341 C. proc. pen.

Astfel, cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate ale articolelor din C. proc. civ. menţionate de recurent, rezultă fără dubiu că nu au legătura cu prezenta cauză în raport cu obiectul său, respectiv o contestaţie formulată împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată împotriva unei soluţii dispuse de procuror cu privire la plângerile petentului.

De asemenea, au fost criticate şi dispoziţiile art. 80 C. proc. pen. (desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate), art. 81 C. proc. pen. (drepturile persoanei vătămate), art. 91 C. proc. pen. (avocatul din oficiu) şi art. 93 C. proc. pen. (asistenţa juridică a persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente) şi art. 367 alin. (9) C. proc. pen. conform căruia ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendă judecarea cauzei. Cu privire la acestea, instanţa de fond, în mod corect, a reţinut că textele invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei întrucât petentul A. nu are calitatea de persoană vătămată în procedura pendinte (petentul este un denunţător care a reclamat mai multe fapte penale presupus a fi comise de angajaţi ai Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, iar sesizarea sa, depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, nu a fost soluţionată prin ordonanţa criticată, ci doar înaintată către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov) şi nici nu fusese formulată cale de atac care să conducă la suspendarea cauzei. Pentru acelaşi raţionament, nici dispoziţiile art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004, care prevăd procedura de acordare de către stat a compensaţiilor financiare victimelor unor infracţiuni, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, petentul neavând calitatea cerută de lege.

De altfel, nici textele prevăzute de dispoziţiile art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) C. proc. pen., nu au legătură cu soluţionarea cuazei, faţă de faptul că tocmai acţiunea petentului a fost respinsă ca inadmisibilă de către Tribunalul Braşov.

Referitor la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în deplin acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată lipsa legăturii cu soluţionarea cauzei, faţă de faptul că aceasta nu a fost investită cu soluţionarea căii de atac a recursului în baza dispoziţiilor Legii nr. 47/1992.

Astfel, Înalta Curte a statuat, în mod constant, că cerinţa ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Prin urmare, în ceea ce priveşte examenul legăturii excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiilor nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra hotărârii din judecata cauzei.

În acest context, Înalta Curte subliniază că excepţiile de neconstituţionalitate invocate nu au legătură cu fondul cauzei întrucât dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se solicită a fi constatate nu pot produce un efect real, concret, asupra cursului procesului penal în care au fost invocate şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces întrucât cauza în care au fost invocate cererile de neconstituţionalitate are ca obiect o contestaţie împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care a respins o plângere a petentului, iar excepţiile de neconstituţionalitate invocate nu vizează inadmisibilitatea căii de atac formulate, aşa cum Curtea Constituţională a reţinut în mod repetat (decizia 203/06.03.2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324/14.05.2012, respectiv decizia 244/06.04.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 529/06.07.2017 - " o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia").

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de petentul A. cuprinse în încheierea penală nr. 132/CP din data de 28 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A., împotriva dispoziţiei din încheierea nr. 132/CP din data de 28 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 mai 2021.