Challenge to Transfer Ruling Rejected as Inadmissible; Challenger Ordered to Pay Costs

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 428 din data de 16 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi a obligat pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu rămânând în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie la executare condamnatul A.

În motivarea cererii, contestatorul a criticat faptul că nu a fost citat conform art. 73 din C. proc. pen., fiind, astfel, în imposibilitatea de a depune concluzii scrise şi de a-şi angaja un apărător.

În drept, a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Contestaţia la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluţionat cauza în fond şi s-a pronunţat o soluţie de condamnare.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri(...) c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.".

Analizând contestaţia formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivul invocat de acesta nu poate fi subsumat unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ci pun în discuţie legalitatea unei hotărâri ce are ca obiect o cerere de strămutare, reglementată de art. 71 şi urm. din C. proc. pen., hotărâre care nu este susceptibilă de a fi pusă în executare.

Astfel, contestatorul critică sentinţa penală nr. 428 din data de 16 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, sub aspectul lipsei citării la judecarea cererii de strămutare.

Or, motivul invocat pe calea contestaţiei la executare nu poate pune în discuţie autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti atacate, întrucât contestaţia la executare nu are natura juridică a unei căi de atac.

Notând că o contestaţie făcută în afara cazurilor expres prevăzute de lege este inadmisibilă, Înalta Curte reţine că motivul concret invocat de către condamnat vizând lipsa citării la judecarea cererii de strămutare nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

De altfel, dispoziţiile art. 73 din C. proc. pen. invocate de contestatorul condamnat nu instituie obligaţia citării la soluţionarea cererii de strămutare.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 428 din data de 16 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Ca urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 428 din data de 16 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM