Appeal fails: surrender to Italy for 7-year-3-month sentence upheld under European Arrest Warrant.

Şedinţa publică din data de 04 mai 2021

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 101/PI din data de 24 aprilie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Italia, Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, Italia în dosarul nr. x/2019 SIEP, pe numele persoanei solicitate A. (cetăţean român şi s-a dispus predarea acesteia către organele judiciare din Italia. S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Italia şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 24.04.2021 până la data de 23.05.2021, inclusiv.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:

Prin cererea comunicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi înregistrată pe rolul instanţei la data de 24.04.2021, sub nr. de dosar x/2021, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de către autorităţile judiciare din Italia, Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, Italia în dosarul nr. x/2019 SIEP, pe numele persoanei solicitate A..

În motivare s-a arătat că I.P.J. Timiş - S.I.C. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, la data de 23.04.2021, cu privire la numitul A., împotriva căruia autorităţile judiciare din Italia au emis la data de 30.01.2020, în dosarul nr. x/2019 SIEP, un mandat european de arestare în vederea executării unei pedepse de 7 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa executivă din 19.11.2019 de către Tribunalul din Mantova pentru comiterea infracţiunilor de jaf, sechestrare de persoane, leziuni personale agravate şi port de arme şi obiecte apte de a ofensa, contând în aceea că, la data de 19.02.2015, împreună cu alte persoane ar fi pătruns într-o locuinţă, unde ar fi lipsit de libertate o persoana şi ar fi întrebuinţat ameninţări şi acte de violenţă împotriva acesteia pentru a o deposeda de bunuri.

Persoana solicitată a fost identificată şi ascultată în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, arătând că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Italia în vederea executării pedepsei şi că se prevalează de beneficiul regulii specialităţii.

Din cuprinsul materialului probator, instanţa a reţinut că pe numele persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare, de către autorităţile judiciare din Italia, Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, Italia în dosarul nr. x/2019 SIEP, pentru executarea pedepsei de 7 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa executivă din 19.11.2019 de către Tribunalul din Mantova pentru săvârşirea infracţiunilor de jaf, sechestrare de persoane, leziuni personale agravate şi port de arme şi obiecte apte de a ofensa, contând în aceea că, la data de 19.02.2015, împreună cu alte persoane, ar fi pătruns într-o locuinţă, unde ar fi lipsit de libertate o persoană şi ar fi întrebuinţat ameninţări şi acte de violenţă împotriva acesteia pentru a o deposeda de bunuri.

Faţă de persoana urmărită a fost luată măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 23.04.2021, orele 18:10 până la data de 24.04.2021, orele 18:10.

Curtea de Apel Timişoara a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată. De asemenea, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 97 alin. (1), (2) din aceeaşi lege, întrucât faptele incriminate de legislaţia statului emitent ca infracţiuni constituie infracţiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit. a) din C. pen. român, infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 din C. pen. român, infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 din C. pen. român, în concurs şi sunt îndeplinite cerinţele dublei incriminări.

Totodată, instanţa a constatat că nu este incident vreun motiv de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, nefiind incidentă nici vreo cauză de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1), (2) din aceeaşi lege.

Sub cel din urmă aspect, s-a constatat, pe de o parte, că, potrivit fişei de cazier judiciar, persoana solicitată nu are antecedente penale, iar, pe de altă parte, că parchetul nu a furnizat informaţii din care să rezulte că, în prezent, aceasta ar fi cercetată penal de către autorităţile judiciare române în vreo cauză.

Cu privire la refuzul persoanei solicitate de a fi predată în vederea executării pedepsei, Curtea de Apel Timişoara a constatat că, potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: (...) c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent". Prin urmare, art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează un caz de refuz facultativ de executare a mandatului european de arestare şi se impune analizarea situaţiei concrete în speţă.

Analizând dacă raportat la situaţia concretă a persoanei solicitate s-ar justifica refuzul de executare a mandatului european de arestare şi demararea procedurii de recunoaştere a hotărârii autorităţilor judiciare din Italia, Curtea de Apel Timişoara a constatat că, aşa cum rezultă din adresa nr. x/01.02.2021 emisă de Serviciul de Investigaţii Criminale al I.P.J. Caraş Severin, în urma verificărilor efectuate la domiciliul din România al persoanei solicitate, s-a stabilit că acesta este plecat în Anglia, fără a se putea stabili locaţia exactă . Astfel, conform procesului-verbal nr. x/29.01.2021 întocmit de Poliţia Oraşului Bocşa, la adresa de domiciliu din Bocşa, str. x bl. 1, judeţul Caraş Severin s-a constatat că garsoniera nr. 59 aparţine Primăriei Oraşului Bocşa şi este o locuinţă dezafectată, unde nu locuieşte nicio persoană, iar din verificările efectuate a rezultat că numitul A. este plecat de mai bine de 10 ani în străinătate .

Cu ocazia audierii de către Curtea de Apel Timişoara, persoana solicitată a declarat că de 4 ani şi 6 luni locuieşte cu forme legale în Anglia, are contract de muncă şi casă închiriată pe numele său, în care stă cu concubina şi cei doi copii. De asemenea, a arătat că anterior a fost în Italia, unde a executat 8 luni de închisoare şi a revenit în România pentru o perioadă de aproximativ 1 an.

Prin urmare, persoana solicitată a confirmat constatările organelor de poliţie cu ocazia verificărilor efectuate la domiciliul din România al acesteia. Împrejurarea că persoana solicitată A. locuieşte de o perioadă îndelungată în străinătate a condus instanţa la concluzia că acesta nu mai are legături atât de puternice cu ţara de origine încât să se justifice refuzul de executare al mandatului european de arestare. Deşi, la ultimul cuvânt, persoana solicitată a susţinut că dacă ar executa pedeapsa în România, ar avea familia care să-l viziteze la locul de detenţie, iar în Italia nu, Curtea de Apel Timişoara a observat că în procedura derulată în faţa procurorului persoana solicitată a indicat să fie informată concubina şi nu membrii familiei care ar locui în România şi de care este separat de mai bine de 10 ani.

Principiul recunoaşterii reciproce care stă la baza structurii Deciziei-cadru 2002/584, presupune, potrivit articolului 1 alin. (2) din aceasta, că statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare (Hotărârea din 16 noiembrie 2010, Mantello, C-261/09, EU:C:2010:683, punctul 36). Astfel, potrivit dispoziţiilor Deciziei-cadru 2002/584, statele membre nu pot refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la articolul 3, precum şi în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la articolele 4 şi 4a din aceasta. În plus, executarea unui mandat european de arestare nu poate fi supusă de autoritatea judiciară de executare decât condiţiilor definite la articolul 5 din decizia-cadru (Hotărârea Curţii din 29 ianuarie 2013, Radu, C-396/11, EU:C:2013:39, punctul 36). În ce priveşte cazurile de neexecutare facultativă, acestea sunt lăsate la aprecierea instanţei statului solicitat care trebuie să aibă în vedere situaţia concretă a persoanei în speţă.

Prin urmare, Curtea de Apel Timişoara a apreciat că se impune executarea mandatului european de arestare chiar dacă persoana solicitată nu este de acord cu executarea, întrucât nu există legături stabile cu România.

Împotriva sentinţei penale nr. 101/PI din data de 24 aprilie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţie persoana solicitată A.

În susţinerea căii de atac, în esenţă, contestatorul persoană solicitată A. a susţinut că nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Italia, întrucât are familia în România, care îl va vizita în penitenciar, iar dacă va fi transferat într-un penitenciar din Italia, nu va avea cine să-l viziteze.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Autorităţile judiciare din Italia au emis la data de 30.01.2020, în dosarul nr. x/2019 SIEP, un mandat european de arestare în vederea executării unei pedepse de 7 ani şi 3 luni închisoare aplicată persoanei solicitate A., prin sentinţa executivă din 19.11.2019 de către Tribunalul din Mantova pentru comiterea infracţiunilor de jaf, sechestrare de persoane, leziuni personale agravate şi port de arme şi obiecte apte de a ofensa, contând în aceea că, la data de 19.02.2015, împreună cu alte persoane, ar fi pătruns într-o locuinţă, unde ar fi lipsit de libertate o persoană şi ar fi întrebuinţat ameninţări şi acte de violenţă împotriva acesteia pentru a o deposeda de bunuri.

Infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt incriminate şi de legea penală română, acestea putând fi circumscrise infracţiunilor de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit. a) din C. pen. român, de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 din C. pen. român şi de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 din C. pen. român, în concurs, fiind astfel îndeplinită condiţia dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Conform dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Aşa cum rezultă din prevederile cuprinse în Legea nr. 302/2004, republicată - art. 86 şi următoarele - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la verificarea incidenţei motivelor de refuz privind predarea.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Italia, Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, Italia în dosarul nr. x/2019 SIEP, faţă de persoana solicitată A., în vederea executării unei pedepse de 7 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa executivă din 19.11.2019 de către Tribunalul din Mantova, are forma şi conţinutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată şi că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa, aşa încât nu era necesar să se solicite informaţii suplimentare.

Deopotrivă, instanţa constată că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz obligatorii, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Contestatorul persoană solicitată a susţinut că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Italia, întrucât familia sa este în România şi îl va vizita la penitenciar.

Conform dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, contestatorul A. locuieşte de o perioadă îndelungată în străinătate, împreună cu o persoană cu care a stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, precum şi cu copiii săi.

În acest sens, instanţa are în vedere adresa nr. x/01.02.2021 emisă de I.P.J. Caraş Severin - Serviciul de Investigaţii Criminale, în cuprinsul căreia se menţionează că, în urma verificărilor efectuate la domiciliul persoanei solicitate din oraşul Bocşa, Aleea Perian Ioachim, judeţul Caraş Severin, s-a constatat că acesta este plecat în Anglia, fără a se putea stabili locaţia exactă . În procesul-verbal nr. x/29.01.2021, întocmit de I.P.J. Caraş Severin - Poliţia Oraşului Bocşa, se menţionează că garsoniera nr. 59 din Bocşa, str. x bl. 1, judeţul Caraş Severin, aparţine Primăriei Oraşului Bocşa şi este o locuinţă dezafectată, unde nu locuieşte nicio persoană. În acelaşi proces-verbal se arată că, din verificările efectuate, rezultă că A. este plecat de mai mult de 10 ani în străinătate .

Deopotrivă, în declaraţia din data de 24 aprilie 2021, dată în faţa Curţii de Apel Timişoara, persoana solicitată A. a arătat că locuieşte de 4 ani şi 6 luni în Anglia, cu forme legale, are contract de muncă şi casă închiriată pe numele său, în care stă cu concubina şi cei doi copii. A precizat că, anterior, a fost în Italia, unde a executat 8 luni de închisoare şi a revenit în România pentru o perioadă de aproximativ 1 an. În procedura derulată în faţa procurorului, contestatorul a solicitat să fie informată persoana cu care a stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, care locuieşte în Italia şi nu membrii familiei, care ar locui în România.

În considerarea aspectelor mai sus prezentate, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată persoana solicitată A. nu are legături puternice cu ţara de origine, care să se justifice refuzul de executare a mandatului european de arestare, potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că acesta locuieşte de o perioadă îndelungată în străinătate, împreună cu o persoană cu care a stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi şi cu copiii săi.

Relativ la cele ce precedă, instanţa constată că nu este incident nici vreunul dintre motivele de refuz facultative, enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În raport de considerentele expuse, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare şi predarea către autorităţile judiciare din Italia a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 101/PI din data de 24 aprilie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 101/PI din data de 24 aprilie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 mai 2021.