Lawfulness of provisional arrest for execution of European Arrest Warrant issued for penalty execution under mutual recognition principle

Şedinţa publică din data de 27 aprilie 2021

Deliberând asupra contestaţiei declarate de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 27 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 27 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14.04.2021 până la data de 13.05.2021, inclusiv şi emiterea mandatului de arestare.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 13.04.2021 a fost înregistrată adresa nr. x/2021 din data de 13.04.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 07.04.2021 de Parchetul Tribunalului Judiciar din Gap în dosarul nr. x pe numele persoanei solicitate A., cu propunerea de arestare în vederea predării.

Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 13.04.2021 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi ordonanţa de reţinere nr. 19/2021, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 13.04.2021, ora 14:00 până la 14.04.2021, ora 14:00.

În cuprinsul mandatului european de arestare, s-a arătat că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare naţional emis la data de 28.09.2020 de către Tribunalul Corecţional din Gap, în vederea executării pedepsei de 2 ani închisoare, care i-a fost aplicată prin hotărârea din data de 28.09.2020 de către Tribunalul Corecţional din Gap, pentru săvârşirea a 4 infracţiuni: furt săvârşit prin înşelăciune, efracţie sau escaladare într-un local destinat locuinţei sau depozitării, agravat de către o altă circumstanţă, şi tentativă de furt săvârşit prin înşelăciune, efracţie sau escaladare într-un local destinat locuinţei sau depozitării, agravat de către o altă circumstanţă, prev. de art. 311-5 şi 311-14 din C. pen. francez, pedeapsa maximă prevăzută de legea statului emitent pentru aceste infracţiuni fiind 10 ani închisoare.

Din descrierea faptelor, a rezultat că la data de 31 mai 2017, în Franţa, în participaţie cu alte persoane (persoana solicitată A. fiind coautor) au sustras două motoare de barcă, după ce au tăiat lacătul localului de depozitare aparţinând persoanei vătămate.

La data de 14 mai 2017, în Franţa, în participaţie cu alte persoane (persoana solicitată A. fiind coautor) au decupat o bucată din gardul de sârmă precum şi cablurile camerelor de supraveghere video pentru a sustrage diverse unelte, 500 kg de cupru şi produse IT.

În noaptea de 15/16 august 2017, în Franţa, în timp ce încercau să sustragă o remorcă pe care se afla o barcă cu motor, în participaţie cu alte persoane (persoana solicitată A. fiind coautor) au fost surprinşi de către persoana vătămată care se trezise şi au fugit, ieşind prin gardul de sârmă. Au reuşit totuşi să sustragă un autoturism.

La data de 16 august 2017, în Franţa, în participaţie cu alte persoane (persoana solicitată A. fiind coautor) au decupat gardul în două locuri pentru a sustrage două motoare de barcă.

Cetăţeanul român A. a fost legitimat la data de 18 august 2017 în Italia, aflându-se la volanul unei furgonete identificată de mai multe ori în apropierea locurilor faptelor săvârşite în Franţa şi în interiorul căreia au fost descoperite bunurile sustrase.

S-a menţionat în cuprinsul mandatului european de arestare că persoana solicitată nu a fost prezentă personal la procesul în urma căruia a fost pronunţată sentinţa, însă beneficiază de garanţiile în materie de rejudecare indicate la pct. 3.4.

S-a procedat la audierea persoanei solicitate, care a declarat că doreşte să execute pedeapsa în România.

Prin încheierea pronunţată în dosarul nr. x/2021 s-a dispus efectuarea unei adrese către autoritatea judiciară franceză-Parchetul Tribunalului Judiciar din Gap pentru a transmite copia certificată a hotărârii de condamnare, în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, certificatul emis conform art. 4 din Decizia- Cadru nr. 2008/909/JAI, măsurile la care a fost supusă persoana condamnată, precum şi orice alte date privind situaţia juridică a acesteia, întrucât persoana solicitată a invocat un motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare, învederând faptul că doreşte să execute pedeapsa în România, cu precizarea că înscrisurile solicitate sunt necesare pentru a proceda la recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii de condamnare, potrivit dispoziţiilor art. 4 pct. .6 din Decizia- Cadru 2002/584/JAI.

Analizând înscrisurile de la dosarul cauzei prin prisma dispoziţiilor art. 104 din Legea 302/2004 republicată, Curtea a constatat că pe numele cetăţeanului român A. a fost emis un mandat european de arestare de către autorităţile judiciare franceze şi că, în baza acestuia, s-a solicitat de procuror arestarea persoanei solicitate conform art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a reţinut că faţă de persoana solicitată s-a pronunţat o hotărâre de condamnare în statul solicitant la o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani închisoare, ceea ce justifică aplicarea unei măsuri preventive care să asigure prezenţa persoanei solicitate în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Curtea a avut în vedere natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, furt calificat, gravitatea acesteia, legea franceză prevăzând pedeapsa de până la 10 ani închisoare, modalitatea de comitere, împreună cu alte persoane, prejudiciile create, perseverenţa infracţională a persoanei solicitate, condamnată anterior la pedeapsa închisorii pentru fapte similare comise pe teritoriul Spaniei, faptul că dispoziţiile legale dau posibilitatea aplicării uneia din măsurile preventive neprivative de libertate prevăzute de C. proc. pen.. Însă, având în vedere circumstanţele concrete ale cauzei prin prisma actelor dosarului, s-a apreciat că o altă măsură preventivă decât măsura arestării ar fi insuficientă şi ar putea periclita buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Totodată, s-a reţinut că măsura privativă de libertate este motivată în procedura mandatului european de arestare şi în acord cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. f) teza a II-a din CEDO, potrivit cărora " nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia cazului în care este vorba despre detenţia legală a unei persoane împotriva căreia se află în curs o procedură de extrădare", deoarece mandatul european de arestare se întemeiază, în speţă, pe un mandat de executare a pedepsei închisorii, emis în statul solicitant în baza unei hotărâri de condamnare şi se execută în conformitate cu principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, consacrat de art. 84 alin. (2) din Legea 302/2004.

S-a apreciat că toate aceste împrejurări de fapt demonstrează că măsura arestării este de natură să conducă la buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare, existând riscul sustragerii persoanei solicitate, motivat de declanşarea procedurii de urmărire internaţională, dar şi faţă de caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluţionarea cu celeritate şi asigurarea procedurii în faţa instanţei.

Împotriva încheierii penale nr. 27 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţie persoana solicitată A..

Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 fiind stabilit termen de judecată la data de 19 aprilie 2021.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa Înaltei Curţi, apărătorul din oficiu pentru contestator, a solicitat admiterea căii de atac, urmând a fi analizată posibilitatea punerii în libertate a acestuia sau dispunerii unei măsuri preventive mai puţin severe decât arestarea, respectiv măsura controlului judiciar.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale nr. 27 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că data de 13 aprilie 2021 a fost înregistrată adresa nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 07 aprilie 2021 de Parchetul Tribunalului Judiciar din Gap în dosarul nr. x pe numele persoanei solicitate A., cu propunerea de arestare în vederea predării.

În cuprinsul mandatului european de arestare, s-a arătat că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare naţional emis la data de 28.09.2020 de către Tribunalul Corecţional din Gap, în vederea executării pedepsei de 2 ani închisoare, care i-a fost aplicată prin hotărârea din data de 28.09.2020 de către Tribunalul Corecţional din Gap, pentru săvârşirea a 4 infracţiuni: furt săvârşit prin înşelăciune, efracţie sau escaladare într-un local destinat locuinţei sau depozitării, agravat de către o altă circumstanţă, şi tentativă de furt săvârşit prin înşelăciune, efracţie sau escaladare într-un local destinat locuinţei sau depozitării, agravat de către o altă circumstanţă, prev. de art. 311-5 şi 311-14 din C. pen. francez, pedeapsa maximă prevăzută de legea statului emitent pentru aceste infracţiuni fiind 10 ani închisoare.

Instanţa de fond a dispus efectuarea unei adrese către autoritatea judiciară franceză-Parchetul Tribunalului Judiciar din Gap pentru a transmite copia certificată a hotărârii de condamnare, în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, certificatul emis conform art. 4 din Decizia - Cadru nr. 2008/909/JAI, măsurile la care a fost supusă persoana condamnată, precum şi orice alte date privind situaţia juridică a acesteia.

Prin încheierea nr. 27 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14.04.2021 până la data de 13.05.2021, inclusiv şi emiterea mandatului de arestare

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 5, parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenţia consacră implicit principiul după care nicio persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepţia privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres şi limitativ, de dispoziţiile art. 5, parag. 1 lit. c) din Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.

În materia privării de libertate, Convenţia trimite, în esenţă, la legislaţia naţională şi la aplicabilitatea dreptului intern.

Înalta Curte constată că încheierea contestată este legală şi temeinică, în sensul că, în mod corect, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în scopul asigurării bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

În acest context, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că măsura arestării este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor (furt prin înşelăciune, tentativă de furt prin înşelăciune) şi necesară pentru asigurarea bunei desfăşurări a procedurii prezentei cauze, măsura luată având un titlu provizoriu, determinat de caracterul urgent al procedurii de punere în executare a mandatului european.

În acest sens, se are în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care persoana solicitată este cercetată pe teritoriul Franţei, respectiv săvârşirea a 4 infracţiuni, furt săvârşit prin înşelăciune, efracţie sau escaladare într-un local destinat locuinţei sau depozitării, agravat de către o altă circumstanţă, şi tentativă de furt săvârşit prin înşelăciune, efracţie sau escaladare într-un local destinat locuinţei sau depozitării, agravat de către o altă circumstanţă, prev. de art. 311-5 şi 311-14 din C. pen. francez, precum şi pedeapsa maximă prevăzută de legea statului emitent pentru aceste infracţiuni, respectiv 10 ani închisoare, modalitatea în care se presupune că au fost comise şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege, toate aceste elemente conducând la concluzia că, pentru a asigura punerea în executare în bune condiţii a mandatului, este necesară arestarea persoanei solicitate.

Cu referire la oportunitatea acestei măsuri, Înalta Curte are în vedere buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului, de predare a persoanei solicitate şi de împiedicare a sustragerii sale de la procedurile iniţiate de autorităţile judiciare străine.

Privitor la solicitarea apărării de lăsare în libertate sau luare a unei măsuri preventive mai uşoare privitor la circumstanţele personale ale persoanei solicitate, Înalta Curte reţine că situaţia nu poate fi evaluată decât în contextul particularităţilor procedurii arestării provizorii în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, raportat la persoana acesteia, la scopul urmărit prin impunerea măsurii, la faptele de care este acuzată aceasta şi privită prin prisma că o ală măsură nu ar garanta supravegherea corespunzătoare a persoanei solicitate.

Pe de altă parte, faţă de critica apărării în sensul că nu a fost prezent, Înalta Curte constată că, în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale.

Prin urmare, predarea, ca o consecinţă directă a punerii în executare a mandatului european, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea mandatului european de arestare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 27 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 27 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2021.