Conflict of jurisdiction over post-conviction application of more favorable penal law (*lex mitior*) by first-instance executing court

Şedinţa publică din data de 06 iulie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 484/F din 19.04.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 47 alin. (2) şi (4) C. proc. pen.. rap. la art. 595 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 50 C. proc. pen.. s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., având ca obiect cerere de aplicare a legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că, prin cererea înregistrată la data de 25.02.2021 pe rolul Tribunalului Iaşi, sub nr. x/2021, petentul A. a formulat contestaţie la executare întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. şi art. 6 C. pen.

În motivare, petentul a susţinut că, prin sentinţa penală nr. 610/09.07.2012 a Tribunalului Bucureşti i-a fost aplicată o pedeapsă de 12 ani închisoare, iar urmare a intrării în vigoare a noului C. pen., pedepsele pentru infracţiunile pentru care a fost condamnat au fost reduse considerabil. S-a arătat, astfel, că ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dar înainte de expirarea termenului de încercare, a intervenit o cauză de reducere a pedepsei.

Prin sentinţa penală nr. 115/17.03.2021 a Tribunalului Iaşi, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Ulterior, Tribunalul Bucureşti a constatat că, din analiza motivelor invocate în sprijinul cererii, se solicită aplicarea legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare conform art. 595 C. proc. pen.. şi art. 6 C. pen.

Astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că prima instanţă poate pierde calitatea de instanţă de executare în caz de modificare a pedepsei conform 585 C. proc. pen.. sau în cazul aplicării prevederilor art. 4 sau 6 C. pen. prin intermediul procedurii instituite de art. 595 C. proc. pen.

S-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 610/09.07.2012 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 4013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul A. a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea, fiindu-i aplicată pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, iar din executarea acestei pedepse, petentul a fost liberat condiţionat la data de 21.11.2017 cu un rest rămas neexecutat de 1112 zile.

De asemenea, s-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 25/12.02.2016 a Curţii de Apel Bucureşti (dosar nr. x/2013), definitivă prin decizia penală nr. 424/11.12.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni concurente cu cele pentru care i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, iar în urma procedurilor de descontopire şi recontopire i-a fost aplicată acestuia tot o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare, dispunându-se, totodată, menţinerea liberării condiţionate.

Dispunând condamnarea pentru o infracţiune concurentă şi modificând pe cale incidentală pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 610/09.07.2012 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 4013 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Bucureşti a devenit instanţă de executare şi este competentă să se pronunţe asupra cererii formulate de petent în temeiul art. 595 C. proc. pen.

Având în vedere cele de mai sus, Tribunalul Bucureşti a reţinut că revine Curţii de Apel Bucureşti competenţa materială şi teritorială pentru soluţionarea cererii formulate de petentul A..

Prin sentinţa penală nr. 112/F din 11.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 47 alin. (2) şi (4) C. proc. pen.. rap. la art. 595 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 50 C. proc. pen.. s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, invocată de procuror.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., având ca obiect cerere de aplicare a legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, instanţă competentă material să soluţioneze cauza.

În baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a trimis dosarul instanţei ierarhic superioare comună, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să soluţioneze conflictul negativ de competenţă ivit.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în conformitate cu art. 553 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de executare este Tribunalul Bucureşti care a pronunţat sentinţa penală nr. 610 din 09.07.2021, rămasă definitivă, şi nu Curtea de Apel Bucureşti.

În acest sens s-a avut în vedere că, în raport de sentinţa penală nr. 25/F din 12.02.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 424/11.12.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a contopit o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A., cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 610/2012 a Tribunalului Bucureşti, nu pot fi incidente în cauză dispoziţiile art. 553 alin. (1) C. proc. pen. mai sus invocate.

Astfel, s-a apreciat că nu pot fi analizate dispoziţiile art. 6 din C. pen. cu privire la legea penală mai favorabilă, în condiţiile în care se solicită micşorarea pedepselor aplicate de Tribunalul Bucureşti prin sentinţa penală nr. 610/2012 a Tribunalului Bucureşti, definitivă.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti este competent în a soluţiona cauza privind pe condamnatul A., instanţă căreia i se va trimite dosarul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, prin contestaţia la executare formulată de petentul condamnat, acesta a solicitat micşorarea pedepsei închisorii de 12 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 610/09.07.2012 a Tribunalului Bucureşti, motivat de faptul că, urmare a intrării în vigoare a noului C. pen., pedepsele pentru infracţiunile pentru care a fost condamnat au fost reduse considerabil.

Analizând motivele petentului, Înalta Curte apreciază că acestea se încadrează formal în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) ultima teză C. proc. pen., respectiv "se invocă . . . . . . . . . .orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei".

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale în cazul de la lit. d), se) face, după caz, potrivit art. 597 alin. (1), la instanţa de executare sau, potrivit art. 597 alin. (6) C. proc. pen., instanţei corespunzătoare instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Se reţine că petentul A. a fost liberat condiţionat la data de 21.11.2017, cu un rest neexecutat de 1112 zile de închisoare, iar în cauză, contestaţia la executare formulată are ca obiect sentinţa penală nr. 610/09.07.2012 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 4013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că, raportat la conţinutul cererii petentului condamnat, actele dosarului şi criteriile legale, Înalta Curte apreciază că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de petentul predea A. este Tribunalul Bucureşti.

În considerarea tuturor acestor argumente, Înalta Curte, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 iulie 2021.