Jurisdiction for execution objection against European Arrest Warrant: Competence of issuing court under Art. 598 C. proc. pen.

Asupra contestaţiei la executare de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, la data de 8.09.2021 sub nr. x/2021, petentul condamnat A. a solicitat să se constate existenţa unui impediment la executarea Mandatului European de Arestare nr. x/28.01.2015 şi implicit la executarea Sentinţei penale nr. 1081/3.12.2013, definitivă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători nr. 11/27.01.2015, să se constate că au dispărut temeiurile care au justificat emiterea Mandatului European de Arestare nr. x/28.01.2015 şi, pe cale de consecinţă, să se dispună retragerea acestuia.

În drept, au fost invocate prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală C. proc. pen. şi art. 95 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

La termenul din 23.04.2021, Ministerul Public a invocat necompetenţa materială a Tribunalului Bucureşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarele:

În fapt, prin Sentinţa penală nr. 1081/3.12.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, Completul de 3 Judecători, definitivă prin Decizia penală nr. 11 din 27.01.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, Completul de 5 Judecători, petentul condamnat A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen. şi complicitate la infracţiunea de divulgare a informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 304 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza hotărârii penale definitive a fost emis de Tribunalul Bucureşti Mandatul European de Arestare nr. x/28.01.2015.

Petentul condamnat a susţinut că în cauză există o cauză legală de împiedicare a executării Mandatului European de Arestare nr. x/28.01.2015 şi implicit a Deciziei penale nr. 11/27.01.2015, motivat de împrejurarea că, pe parcursul executării, au fost emise decizii judiciare definitive pronunţate în cadrul procedurilor de cooperare judiciară în materie penală, respectiv Decizia din data de 2.03.2020 pronunţată de Curtea de Apel din Genova şi Decizia din 26.03.2020 pronunţată de Curtea Supremă din Praga, prin care s-a constatat o încălcare a drepturilor fundamentale ale condamnatului, precum şi o încălcare a principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, prin eludarea de către statul român a principiilor esenţiale în materia cooperării judiciare.

Prin Sentinţa penală nr. 685 din 4.06.2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti invocată de Ministerul Public şi a fost declinată cauza spre competentă soluţionare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la competenţa de a soluţiona contestaţia la executare întemeiată pe motivul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală C. proc. pen. - existenţa unui impediment la executare, s-a reţinut că, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., aceasta aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.

II. Învestită fiind cu soluţionarea prezentei cauze, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, din oficiu, la primul termen de judecată, excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea contestaţiei la executare formulată de condamnatul A..

Prin contestaţia formulată de condamnatul contestator, acesta a solicitat să se constate existenţa unui impediment la executarea mandatului european de arestare nr. x din data de 28.01.2015 şi implicit la executarea Sentinţei penale nr. 1081 din data de 3.12.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 11 din 27.01.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, constatarea dispariţiei temeiurilor care au justificat emiterea mandatului european de arestare nr. x din 28.01.2015 şi, pe cale de consecinţă, retragerea acestuia.

În drept, a fost invocat motivul de contestaţie la executare prevăzut de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. coroborate cu dispoziţiile art. 95 din Legea nr. 302/2004.

Dispoziţii legale aplicabile:

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Analizând conţinutului cererii formulate de condamnatul contestator A. şi a lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că prin prezenta contestaţie la executare nu se invocă vreo nelămurire cu privire la Decizia nr. 11 din data de 27.01.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, ci decizia judiciară care se contestă este mandatul european de arestare emis de Tribunalul Bucureşti pe numele contestatorului condamnat.

Motivele pe care se întemeiază prezenta contestaţie la executare privesc faptul că autorităţile judiciare române nu au început executarea Deciziei de condamnare nr. 11/27.01.2015 şi, respectiv, a Mandatului de Executare a pedepsei închisorii nr. 322 din 27.01.2015 pe teritoriul României până în prezent, din cauza absenţei condamnatului de pe teritoriul României, cauză care nu a permis începerea executării.

Se constată că Mandatul European de Arestare nr. x/28.01.2015 a fost valorificat de autorităţile judiciare române în relaţia cu autorităţile judiciare din Republica Cehă, în vederea predării condamnatului pentru executarea pedepsei de 4 ani şi 8 luni închisoare în România, cererea fiind refuzată prin hotărârea din data de 13.02.2017.

Urmare a refuzului de predare, la solicitarea formulată de instanţa de executare, a fost declanşată în faţa autorităţilor judiciare din Republica Cehă procedura de recunoaştere şi punere în executare a Sentinţei penale nr. 1081/3.12.2013, astfel cum aceasta a fost modificată prin Decizia de condamnare nr. 11/27.01.2015, în conformitate cu Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI, procedura fiind soluţionată definitiv prin Hotărârea din data de 26.03.2020 a Curţii Supreme din Praga, prin care a fost refuzată recunoaşterea şi punerea în executare a deciziei de condamnare.

De asemenea, Mandatul European de Arestare nr. x/28.01.2015 a fost valorificat de autorităţile judiciare române şi în relaţia cu autorităţile judiciare din Italia, solicitare respinsă prin Hotărârea Curţii de apel din Genova din data de 2.03.2020.

Prin urmare, aceste hotărâri au fost invocate ca temeiuri pentru care şi celelalte state membre ar putea refuza punerea în executare a mandatului european de arestare şi, ca atare, constituie o cauză de împiedicare la executarea mandatului european de arestare, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În consecinţă, fiind vorba de o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bucureşti, Mandatul European de Arestare nr. x/28.01.2015, conform art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru aceste considerente, prin raportare la prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va trimite cauza având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul A. la Tribunalul Bucureşti, spre competentă soluţionare.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Trimite cauza având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul A. la Tribunalul Bucureşti, spre competentă soluţionare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 iunie 2021.

GGC - MM