Sentencing of minor for qualified robbery: validity of minimum legal penalty with probation and refusal to apply discretionary mitigation below statutory minimum

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 174 din 23 martie 2004 a Tribunalului Brașov, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 99 C. pen., inculpatul G.A. a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 81 C. pen. și art. 110 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 1101 C. pen., s-a dispus pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani încredințarea supravegherii minorului Serviciului de reintegrare socială și supraveghere de pe lângă Tribunalul Brașov, iar după împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen., de la lit. la a) la d).

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 300.000 lei de la inculpat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La 18 iulie 2003, în jurul orelor 13,00, în loc public, printr-o mișcare bruscă a smuls de la gâtul părții vătămate A.M., un lanț din aur în valoare de 4.000.000 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, părțile responsabile civilmente G.E. și G.N., inculpatul G.A.

Prin decizia penală nr. 258 din 14 iulie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondate, apelurile declarate, reținând că pedeapsa aplicată a fost just individualizată și nu sunt motive nici pentru majorarea pedepsei și înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen., dar nici pentru reținerea prevederilor art. 74 C. pen. și coborârea pedepsei sub limita minimă legală.

În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus a declarat recurs inculpatul care prin motivele scrise, cât și oral, a criticat pedeapsa aplicată, solicitând reducerea ei prin aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.

Critica va fi examinată în raport de cazul de casare înscris în art.3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu se constată motive pentru casarea hotărârilor atacate.

În considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., prima instanță a apreciat în mod legal împrejurările în care s-a comis activitatea infracțională și care atrag o încadrare calificată infracțiunea de tâlhărie, cât și datele personale, respectiv starea de minorat în care s-a comis fapta, atitudinea procesuală sinceră, împrejurarea că, deși recurentul inculpat are discernământul păstrat în raport de fapta comisă, prezintă o ușoară întârziere mentală.

În acest cadru al împrejurărilor amintite pedeapsa a fost stabilită într-un cuantum la limita minimă legală cu suspendarea executării pedepsei, conform art. 81 și art. 110 C. pen.

În prezent recurentul inculpat se află arestat în altă cauză și nu se constată alte motive care să atragă o aplicare a art. 74 C. pen. și prin această coborâre a pedepsei sub limita minimă legală.

Acestea sunt considerentele pentru care critica este nefondată și cum nu s-au constatat nici alte motive de casare, urmarea verificării hotărârilor atacate conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 258 din 14 iulie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2004.