Jurisdictional conflict over execution of foreign EU pecuniary sanction: Competence allocated to district court under Art. 291 Law 302/2004

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 358 din 2 decembrie 2020 a Judecătoriei Caracal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Caracal a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 04.11.2020, autoritatile din Portugalia au solicitat "recunoaştere hotărâre şi executare sancţiune penală", privind pe intimatul A. - com. Osica de Sus, Sat Tomeni, str. x, jud. Olt.

În motivarea în drept a cererii au fost invocate dipoziţiile art. 290 şi urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

S-a reţinut în adresă că, la data de 21.06.2016, în jurul orelor 14:40, A. conducea maşina mica cu nr. de înmatriculare x, pe asc 121 la km 53, în Ferreira do Alenjeto, fără a deţine abilitare pentru acest efect.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Caracal, invocată de reprezentantul Ministerului Public, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 143 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent este de competenţa curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază persoana condamnată.

Având în vedere obiectul cauzei şi dispoziţiile legale anterior menţionate, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Caracal, invocată de reprezentantul Ministerului Public şi, în baza art. 50 C. proc. pen. coroborat cu art. 143 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Prin sentinţa penală nr. 7 din 13 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, ridicată din oficiu de către instanţă.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 291 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Craiova şi Judecătoria Caracal.

În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:

La data de 04.11.2020 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal, sub nr. x/2020, cererea formulată de autorităţile din Portugalia, prin care au solicitat recunoaşterea şi punerea în executare a sancţiunii pecuniare în cuantum de 1455,11 euro, aplicată cetăţeanului român A., prin decizia nr. x din 26.09.2017, definitivă la 29.04.2019, pentru conduită contrară normelor de trafic rutier, inclusiv încălcarea reglementărilor referitoare la orele de conducere şi perioadele de odihnă şi a reglementărilor privind bunurile periculoase.

Prin sentinţa penală nr. 358 din data de 2 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Caracal a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Caracal, invocată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Ca urmare a declinării de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 17 decembrie 2020, sub nr. x/2020.

La termenul din 13 ianuarie 2021, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova în soluţionarea cauzei, declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Caracal şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a constatat următoarele:

La data de 04.11.2020 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal, sub nr. x/2020, cererea formulată de autorităţile din Portugalia, prin care au solicitat recunoaşterea şi punerea în executare a sancţiunii pecuniare în cuantum de 1455,11 euro, aplicată cetăţeanului român A., prin decizia nr. x din 26.09.2017, definitivă la 29.04.2019, pentru conduită contrară normelor de trafic rutier, inclusiv încălcarea reglementărilor referitoare la orele de conducere şi perioadele de odihnă şi a reglementărilor privind bunurile periculoase.

S-a reţinut că, la data de 21.06.2016, în jurul orelor 14:40, inculpatul A. a condus maşina mică cu nr. de înmatriculare x, pe SN 121 la km 53, în Ferreira do Alentejo, fără a deţine acest drept, faptă ce constituie infracţiunea de conducere fără abilităţi legale, prevăzută şi pedepsită de art. 3 nr. 1 şi 2 din Decretul-lege nr. 2/03 ianuarie 1998 cu referire la art. 121 nr. 1 din Codul rutier.

Autorităţile portugheze au transmis Certificatul menţionat la art. 4 din Decizia-cadru 2005/215/JAI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor financiare, emis la data de 17.06.2020, în limba română.

A fost avut în vedere că Legea nr. 302/2004, republicată cuprinde în Titlul VII, Capitolul II, Sectiunea a 4-a, dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare.

Conform art. 290 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul prezentei secţiuni, prin hotărâre se înţelege, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi încheiere, sentinţă, decizie, ordonanţă, rezoluţie sau proces-verbal de constatare, o hotărâre definitivă pronunţată de un organ de urmărire penală, o instanţă, precum şi de alte autorităţi care, potrivit legii, sunt considerate ca fiind judiciare ori de către o autoritate administrativă, prin care o persoană fizică sau juridică a fost obligată la plata unei sancţiuni pecuniare, atunci când hotărârea a fost luată de: a) o autoritate judiciară, ca urmare a săvârşirii unei fapte care, potrivit legislaţiei statului emitent, este infracţiune; b) o autoritate, alta decât una judiciară, în legătură cu o faptă care, potrivit legislaţiei statului emitent, este infracţiune, dacă persoana fizică sau juridică sancţionată a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de o autoritate judiciară competentă şi în materie penală; c) o autoritate, alta decât una judiciară, în legătură cu o faptă care, potrivit legislaţiei statului emitent, constituie o încălcare a normelor legale, dacă persoana fizică sau juridică sancţionată a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de către o autoritate judiciară competentă şi în materie penală; d) o autoritate judiciară competentă şi în materie penală, atunci când decizia a fost luată în legătură cu o hotărâre prevăzută la lit. c).

Potrivit art. 291 alin. (1) din aceeaşi lege, în cazul hotărârilor date în alte state membre, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, este competent să primească hotărârea şi să o transmită, în vederea punerii în executare, judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul social persoana faţă de care s-a aplicat sancţiunea, în afară de cazul în care suma de bani pe care aceasta trebuie să o plătească este mai mică de 70 euro sau echivalentul în RON al acestei sume, situaţie în care restituie motivat documentele transmise de statul emitent.

În raport de dispoziţiile art. 291 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, care stabilesc competenţa de soluţionare în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază persoana faţă de care s-a aplicat sancţiunea în cazul în care se solicită executarea unei hotărâri prin care s-a aplicat o sancţiune pecuniară, cum este şi cazul de faţă (nefiind deci vorba despre o hotărâre care priveşte o pedeapsă penală sau altă măsură privativă de libertate, caz în care competenţa ar aparţine curţii de apel), s-a constatat că aparţine Judecătoriei Caracal competenţa materială privind soluţionarea cauzei, în circumscripţia acesteia aflându-se domiciliul persoanei faţă de care s-a aplicat sancţiunea (comuna Osica de Sus, judeţul Olt).

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal, iar în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Craiova şi Judecătoria Caracal şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Înalta Curte, examinând conflictul negativ de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţa căreia îi revine competenţa să soluţioneze cauza este Judecătoria Caracal, pentru considerentele care urmează:

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cuprinde în Titlul VII, Capitolul II, Sectiunea a 4-a, dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare.

Potrivit dispoziţiilor art. 291 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul hotărârilor date în alte state membre, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, este competent să primească hotărârea şi să o transmită, în vederea punerii în executare, judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul ori sediul social persoana faţă de care s-a aplicat sancţiunea, în afară de cazul în care suma de bani pe care aceasta trebuie să o plătească este mai mică de 70 de euro sau echivalentul în RON al acestei sume, situaţie în care restituie motivat documentele transmise de statul emitent.

În speţă, prin cererea formulată de autorităţile din Portugalia, s-a solicitat recunoaşterea şi punerea în executare a sancţiunii pecuniare în cuantum de 1455,11 euro, aplicată cetăţeanului român A., prin decizia nr. x din 26.09.2017, definitivă la 29.04.2019, pentru conduită contrară normelor de trafic rutier, inclusiv încălcarea reglementărilor referitoare la orele de conducere şi perioadele de odihnă şi a reglementărilor privind bunurile periculoase.

Prin urmare, se constată că se solicită executarea unei hotărâri definitive prin care cetăţeanului român A. i s-a aplicat o sancţiune pecuniară (în cuantum de peste 70 de euro), nefiind aşadar o hotărâre care să vizeze o pedeapsă penală sau altă măsură privativă de libertate.

Astfel fiind, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 291 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, conform cărora, în cazul hotărârilor care nu privesc executarea unei pedepse, ci a unei sancţiuni pecuniare, competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul persoana faţă de care s-a aplicat respectiva sancţiune.

Cum domiciliul condamnatului A. este în comuna Osica de Sus, sat Tomeni, judeţul Olt, instanţa competentă material să soluţioneze cererea formulată de autorităţile portugheze este Judecătoria Caracal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 51 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Caracal, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Caracal, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2021.