Cassation appeal rejected, final drug conviction and 4-year 4-month sentence upheld

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 262 din data de 24 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanţe:

Prin Sentinţa penală nr. 140 din 30 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, arestat în prezenta cauză în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

A fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu o treime din pedeapsa care nu se mai execută, inculpatul urmând a executa în regim de detenţie pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a dedus din executarea pedepsei perioada în care a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză, 26.01.2020 la zi.

S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

S-a confiscat cantitatea de 5,999 kilograme cannabis aflată la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Bistriţa-Năsăud.

S-a confiscat telefonul mobil marca x cu seria x, cartela SIM cu seria x, cardul microSD marca x capacitate 64 GB, telefonul mobil marca x cu seria x, şi cartela SIM cu seria x, aflate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Bistriţa-Năsăud.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, pentru stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în perioada 23-25.01.2020, inculpatul a ajutat la introducerea în România a cantităţii de 6 kg de canabis de către SC B. SRL Bistriţa (care a acţionat fără vinovăţie), ajutorul constând în furnizarea către expeditor a datelor privind destinatarul coletului, stabilirea cu expeditorul coletului a împrejurărilor de expediere şi primire a coletului, promisiunea ridicării coletului cu droguri de la firma de transport internaţional şi prezentarea la sediul acesteia pentru ridicarea coletului în data de 25.01.2020, comunicarea cu expeditorul coletului între momentul expedierii şi ridicării coletului, iar în data de 25.01.2020, după o înţelegere prealabilă cu expeditorul cantităţii de 6 kg de canabis, s-a prezentat la sediul SC B. SRL Bistriţa, de unde a ridicat coletul expediat din Spania, care conţinea cantitatea de 6 kg de canabis, după care a transportat cele 6 kg de canabis la autoturismul său marca cu numărul de înmatriculare x, pe strada x înspre localitatea Viişoara, cu intenţia de a transporta drogurile în cauză unui destinatar final.

II. Hotărârea instanţei de apel

Prin Decizia penală nr. 262 din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud şi apelantul inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 140/F/2020, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosar nr. x/2020.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., art. 72 alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 26.01.2020 şi până la zi.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 262 din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie, în termen legal.

În cererea scrisă, aflată la dosar, inculpatul nu a indicat cazul de recurs în casaţie pe care îşi întemeiază recursul, motivând că solicită înlăturarea sporului de 10 luni închisoare aplicat conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., din perspectiva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 368/2017.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din 2 iunie 2021, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 262 din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, şi s-a trimis cauza Completului C8, în vederea judecării recursului în casaţie declarat.

Ulterior, la data de 17.06.2021, recurentul a înaintat o completare a motivelor de recurs, care nu mai pot face obiectul prezentei căi de atac, dat fiind că admisibilitatea în principiu a cererii de recurs s-a examinat doar din perspectiva motivelor înaintate iniţial.

IV. Examinând recursul în casaţie, se constată că acesta este nefondat.

Analizând recursul în casaţie, din perspectiva motivului de recurs în casaţie privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se constată că nu este întemeiat.

Examinarea unei cauze în recurs în casaţie nu poate conduce la reformarea situaţiei de fapt reţinută de către instanţele care au soluţionat fondul acuzaţiilor penale, instanţa de recurs putând verifica corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără ca prin aceasta să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, cu consecinţa redozării pedepselor.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituţiilor penale sau procesual penale reţinute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei acestor instituţii, precum cauzele de reducere a pedepsei, concursul de infracţiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

În cauză, prin sentinţa primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel, a fost condamnat inculpatul A.:

- la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu o treime din pedeapsa care nu se mai execută, inculpatul urmând a executa în regim de detenţie pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

Verificând conformitatea deciziei atacate cu regulile de drept aplicabile, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. pentru faptele deduse judecăţii în prezenta cauză au fost stabilite cu respectarea dispoziţiilor legale, iar procedeul de contopire al acestora a fost realizat, de asemenea, cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile.

Pedepsele principale de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt legale şi se încadrează în limitele minimului şi maximului pedepsei prevăzute de textul de lege [conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi; conform art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege, introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi].

Procedeul de contopire al pedepselor a fost realizat cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la pedeapsa principală în cazul concursului de infracţiuni, sporul reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel încât pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat în limitele prevăzute de lege.

Prin urmare, se constată că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare a prevederilor legale, sentinţa fiind menţinută de instanţa de apel, astfel că pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat inculpatul A., prin raportare la încadrarea juridică reţinută în cauză, este în limitele legii.

În ce priveşte critica recurentului inculpat, care a susţinut că se impune înlăturarea sporului de 10 luni închisoare, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 368/2017, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Pe de o parte, prin decizia instanţei de contencios constituţional, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Pe de altă parte, solicitarea inculpatului nu poate fi primită, întrucât individualizarea judiciară a pedepsei presupune un proces de evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţelor de fond sau apel şi care, prin urmare, nu poate fi cenzurat în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât nu vizează nelegalitatea pedepselor la care inculpatul a fost condamnat, ci netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante stabilite în mod definitiv.

De altfel, în actualul cadru procesual instanţa de casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţele ordinare, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, însă nu poate proceda la o reevaluare a materialului probator sau la stabilirea unei alte situaţii de fapt.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 262 din data de 24 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 262 din data de 24 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2021.

GGC - GV