Bribery liability of designated examiners: concurrence of bribery with supervisory duties and irrelevance of police surveillance to immediate consequence

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin Sentinţa penală nr. 1 din 4 februarie 2020, Tribunalul Covasna a dispus cu privire la inculpatul A.:

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita atribuţii pe linia examinării candidaţilor pentru susţinerea examenului de obţinere a permisului de conducere sau a unor categorii ale acestuia, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., care, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen., se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi, în baza art. 92 alin. (1) C. pen., a stabilit pentru inculpatul A. termen de supraveghere de 3 (trei) ani, care potrivit art. 92 alin. (2) C. pen., se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., începe de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii de condamnare.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatului A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Neamţ sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a obligat pe inculpatul A. ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, sau în cadrul Primăriei Comunei Văleni, judeţul Neamţ, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă, care se va executa în condiţiile prevăzute de art. 57 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., potrivit cărora, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, ori săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei aplicate.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a constatat că inculpatul A. a fost reţinut şi arestat preventiv, de la data de 08.06.2016 şi până la data de 13.06.2016 şi s-a aflat sub măsura preventivă a arestului la domiciliu, începând cu data de 14.06.2016 şi până la data 16.11.2016.

B. Prin Decizia penală nr. 621/Ap din 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A..

C. Prin încheierea din 14 aprilie 2021, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 621/Ap din data de 04 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, şi a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie la completul C3, în compunere de 3 judecători.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, a invocat, în esenţă, că faptele pentru care ar fi luat mita, nu sunt săvârşite în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, aspect de natură să înlăture caracterul penal al acestora.

A precizat că a fost condamnat pentru infracţiunea de luare de mită în legătura cu aceleaşi atribuţii de serviciu ca cele reţinute în sarcina inculpatului B., deşi Ordinul nr. 268/2010 prevede atribuţii diferite în sarcina lucrătorului de la ghişeul de programare, respectiv ale celui de la postul de înregistrare a candidatului şi cel al lucrătorului din sala de examinare.

S-a arătat că, în mod evident, candidaţii nu au oferit mita pentru a le fi înregistrat dosarul, ci pentru a promova proba teoretică, iar inculpatul nu avea atribuţii pe linia supravegherii candidaţilor în sala de examinare, fiind însărcinat exclusiv cu înregistrarea dosarelor. Nici instanţa de apel nu a reţinut faptul că sumele de bani ar fi fost remise pentru proba practică. Inculpatul a precizat pe larg declaraţiile martorilor care susţin teza apărării.

De asemenea, s-a arătat că circumstanţele sub imperiul cărora faptele reţinute în sarcina sa au fost comise sunt de natură a înlătura starea de pericol necesară săvârşirii unei infracţiuni, susţinând că faptele sale nu prezintă gradul de pericol social necesar unei infracţiuni, fiind comise sub supravegherea organelor de urmărire penală, putând fi imputată cel mult o abatere disciplinară în sarcina sa. Mai mult, săvârşirea faptei sub "atenta supraveghere" a organelor de urmărire penală înlătură urmarea imediată a infracţiunii de luare de mită. A precizat că inculpaţii poliţişti se aflau sub supravegherea organelor de urmărire penală, fiind astfel depistate de îndată faptele penale comise, iar supravegherea, de către organele de urmărire penală, a activităţilor derulate de B. şi A. este de natură a înlătura starea de pericol ce reprezintă element constitutiv al infracţiunii de luare de mită. Deşi organele de urmărire penală au avut la dispoziţie 17 zile pentru a împiedica demersul infracţional al numitului B., acestea au rămas în pasivitate în scopul de a crea un material probator amplu. A considerat că faptele reţinute în sarcina sa nu sunt apte a produce starea de pericol ce constituie element constitutiv al infracţiunii de luare de mită.

S-a susţinut repetat că o conduită infracţională, săvârşită sub "supravegherea organelor statului", nu poate ab initio crea o stare de pericol pentru activitatea instituţiilor publice.

A mai invocat faptul că s-au pronunţat soluţii diferite pentru aceleaşi fapte întrucât în Dosarul nr. x/2016, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov a dispus clasarea faţă de A. motivat de faptul că "din probele administrate în cauză nu a rezultat implicarea lui A. în vreo activitate infracţională în legătura cu modalitatea în care C., D.. E., F. au obţinut în cursul anului 2016 permisul de conducere". A apreciat că faptele similare de asistare pasivă la examinarea teoretică a candidaţilor comise de către G. capătă valenţe infracţionale în opinia procurorului de caz din dosarul penal nr. x/2016 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, în timp ce procurorul din Dosarul nr. x/2016 consideră ca aceleaşi fapte săvârşite de către A. nu sunt prevăzute de legea penală.

Înalta Curte reaminteşte că scopul recursului în casaţie este acela de a îndrepta erorile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., reţinându-se că, în perioada decembrie 2015 - 11 aprilie 2016, în calitate de comisar de poliţie în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Covasna, cu atribuţii pe linia examinării candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere sau a unor categorii ale acestuia, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în baza unei înţelegeri anterioare cu examinatorul B. (agent principal de poliţie în cadrul S.P.R.P.C.Î.V. Neamţ, delegat la data săvârşirii faptei la S.P.C.R.P.C.Î.V. Covasna, cu atribuţii pe linia de examinare a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere sau a unor categorii ale acestuia), erau dispuşi să-şi încalce atribuţiile de serviciu cu privire la examinarea candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere, la proba teoretică şi practică, în schimbul remiterii unor sume de bani de către candidaţi, în condiţiile în care erau programaţi împreună în sala de examinare, unde se ţinea proba teoretică, respectiv desemnaţi examinatori la proba practică susţinută de aceiaşi candidaţii:

- în data de 25.01.2016, a primit de la candidata H., prin intermediul inculpatului B. suma de 500 euro (banii fiind împărţiţi în mod egal între cei doi inculpaţi), după susţinerea de către aceasta a probei teoretice pentru obţinerea permisului de conducere categoria B, în cadrul căreia a fost ajutată de către inculpatul B. la completarea chestionarului, prin indicarea răspunsurilor corecte la câteva întrebări din testul de examen, în prezenţa sa, candidata obţinând permisul de conducere, în urma susţinerii probei practice, fiind examinată de către inculpat, în data 28.01.2016;

- în data de 16.02.2016, a primit de la candidata I. suma de 2.000 RON, prin intermediul inculpatului B. (banii fiind împărţiţi în mod egal între cei doi inculpaţi), în timp ce se afla în incinta restaurantului J. împreună cu inculpatul B., unde candidata a oferit şi o masă celor doi examinatori, plătindu-le consumaţia în valoare de aproximativ 70 de RON şi oferindu-le ulterior şi doi miei, câte unul pentru fiecare, după susţinerea de către aceasta, în data de 15.02.2016, a probei teoretice pentru obţinerea permisului de conducere categoria B, în cadrul căreia a fost ajutată de către inculpatul B. la completarea chestionarului, prin indicarea răspunsurilor corecte la câteva întrebări din testul de examen, în prezenţa sa, candidata obţinând permisul de conducere, în urma susţinerii probei practice, fiind examinată de către inculpat, în data de 18.02.2016;

- în data de 22.02.2016, a primit de la candidata K. suma de 2.200 RON, prin intermediul inculpatului B. (banii fiind împărţiţi în mod egal între cei doi inculpaţi), în timp ce se afla în sala de examinare din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Covasna, după susţinerea de către aceasta a probei teoretice pentru obţinerea permisului de conducere categoria B, în cadrul căreia a fost ajutată de către inculpatul B. la completarea chestionarului, prin indicarea răspunsurilor corecte la câteva întrebări din testul de examen, în prezenţa sa, candidata obţinând permisul de conducere, în urma susţinerii probei practice, fiind examinată de către inculpat, în data de 25.02.2016;

- în data de 22.02.2016, a primit de la candidul L. suma de 500 euro, prin intermediul instructorului auto M. (banii fiind împărţiţi în mod egal cu inculpatul B.), după susţinerea de către acesta a probei teoretice pentru obţinerea permisului de conducere categoria B, în cadrul căreia a fost ajutat de către inculpatul B. la completarea chestionarului, prin indicarea răspunsurilor corecte la câteva întrebări din testul de examen, în prezenţa sa, candidatul obţinând permisul de conducere, în urma susţinerii probei practice, fiind examinat de către inculpat, în data de 24.02.2016, şi

- în data de 7.03.2016, l-a adus la S.P.C.R.P.C.Î.V. Covasna, din municipiul Târgu Secuiesc, pe candidatul N., pentru a susţine proba teoretică şi a primit de la acesta suma de 2.000 RON, prin intermediul inculpatului B., care a primit banii prin intermediul inculpatului O. (banii fiind împărţiţi în mod egal între cei doi inculpaţi), după susţinerea de către candidat a probei teoretice pentru obţinerea permisului de conducere categoria B, în cadrul căreia a fost ajutat de către inculpatul B. la completarea chestionarului, prin indicarea răspunsurilor corecte la câteva întrebări din testul de examen, în prezenţa sa, candidatul obţinând permisul de conducere în urma susţinerii probei practice cu inculpatul B., în data de 9.03.2016, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale).

Inculpatul a invocat constant apărarea vizând aceea că fapta nu este prevăzută de legea penală pentru că nu avea atribuţii privind supravegherea candidaţilor în sala de examinare, fiind însărcinat doar cu înregistrarea dosarelor.

Prealabil, Înalta Curte constată că inculpatul A. a recunoscut în faţa instanţei de fond săvârşirea faptelor şi a solicitat judecarea pe baza procedurii recunoaşterii învinuirii.

Inculpatul A. a arătat în declaraţia dată în faţa Tribunalului Covasna la data de 9.01.2017 că "recunosc starea de fapt astfel cum a fost reţinută prin actul de sesizare, nu şi încadrarea juridică a faptelor".

Instanţa de fond a respins cererea de judecare a cauzei pe baza procedurii simplificate pentru că inculpatul nu a dorit să dea declaraţie în faţa instanţei de fond şi pentru că a susţinut că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu.

Chiar dacă instanţa nu a făcut aplicarea dispoziţiilor privitoare la procedura recunoaşterii învinuirii, Înalta Curte constată achiesarea inculpatului la situaţia de fapt prezentată în actul de sesizare a instanţei, inclusiv sub aspectul atribuţiilor în legătură cu care a primit sumele de bani.

Potrivit art. 289 din C. pen. se poate reţine infracţiunea de luare de mită dacă actul pentru care funcţionarul a săvârşit fapta face parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale acestuia.

Înalta Curte constată, contrar susţinerilor apărării, că instanţele de fond şi apel au reţinut că inculpatul, pe fondul lipsei de personal, la nivelul S.P.C.R.P.C.Î.V. Covasna, care să asigure examinarea candidaţilor programaţi în fiecare zi de luni a săptămânii pentru susţinerea probei teoretice în vederea obţinerii permisului de conducere sau a unor categorii ale acestuia, a fost desemnat să efectueze împreună cu inculpatul B. activităţile specifice înregistrării candidaţilor şi supravegherii acestora în timpul susţinerii probei teoretice, astfel, în anticamera sălii de examinare, unde se efectuau înregistrările candidaţilor şi în sala de examinare, se aflau doar cei doi inculpaţi, nefiind desemnaţi alţi funcţionari publici să asigure împreună cu cei doi efectuarea activităţilor specifice înregistrării şi examinării candidaţilor (...)

Potrivit declaraţiei şefului serviciului şi a Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 268/2016, în sala de examinare a candidaţilor care susţineau proba teoretică aveau acces doar funcţionarii desemnaţi prin dispoziţia pe zi pe unitate şi personalul cu funcţii de control. În acest sens, potrivit dispoziţiei de zi pe unitate nr. x/50 din 22.02.2016 a şefului S.P.C.R.P.C.Î.V Covasna la examinări-teorie au fost de serviciu inculpaţii A. şi B..

Înalta Curte constată că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au stabilit vinovăţia inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, stabilind că sumele de bani au fost împărţite de participanţi, respectiv de către A. şi B., agent principal de poliţie în cadrul S.P.R.P.C.Î.V. Neamţ, delegaţi la data săvârşirii faptei la S.P.C.R.P.C.Î.V. Covasna, cu atribuţii pe linia de examinare a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere sau a unor categorii ale acestuia.

Instanţa de apel a stabilit vinovăţia inculpatului reţinând că a luat bani în legătură cu exercitarea atribuţiilor sale de examinare a candidaţilor pentru obţinerea permisului auto, împreună cu inculpatul B.. Inculpatul A. nu avea simple atribuţii de înregistrare a dosarelor candidaţilor, ci astfel cum rezultă din dispoziţia şefului de unitate, acesta răspundea împreună cu colegul său, inculpatul B., de examinarea teoretică a candidaţilor.

De altfel, instanţa de fond a reţinut cu privire la vinovăţia inculpatului că acesta avea cunoştinţă de înţelegerile făcute de inculpatul B. cu candidaţii, evitând să discute detalii în cadrul convorbirilor telefonice avute cu inculpatul B., şi că a fost implicat activ în săvârşirea faptelor, împărţind banii primiţi de acesta şi nu era doar un observator pasiv, care nu a denunţat activitatea infracţională a colegului, deoarece fără sprijinul său moral şi fizic, care a reprezentat o componentă indispensabilă a activităţii infracţionale gestionată de inculpatul B., niciunul dintre candidaţii arătaţi mai sus nu ar fi obţinut permisul de conducere.

Ca urmare, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului, prin apărător ales, că săvârşirea faptei sub atenta supraveghere a organelor de urmărire penală înlătură urmarea imediată a infracţiunii de luare de mită, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. Faptul că organele de urmărire penală au avut cunoştinţă despre derularea activităţii infracţionale ce făcea obiectul unui procedeu probator specific, nu exclude producerea urmării imediate a infracţiunii şi nu exclude caracterul său infracţional.

Faţă de considerentele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A..

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 621/Ap din data de 04 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.

GGC - GV