Bailiff's abuse-of-office conviction reclassified as negligence and penalty waived; acquittal on forgery and moral damages upheld

Asupra cauzei penale de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 21 din data de 10 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A., cu domiciliul procesual ales în Iaşi, la Cabinet avocat B., la o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 297 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) pe o perioadă de 4 ani.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul dea ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc), în condiţiile art. 65 C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A., cu datele de stare civilă mai sus menţionate, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. şi ped de art. 321 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare la care se adaugă un spor de 4 luni închisoare, inculpata urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 3 ani închisoare, pe lângă care se aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul dea ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) pe o perioadă de 4 ani, conform art. 45 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe o durată de 3 (trei) ani ce constituie termen de supraveghere în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură să permită controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Iaşi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile în cadrul Consiliului Local Iaşi, Direcţia Exploatare Patrimoniu sau la Serviciul Resurse Umane, instituţia din comunitate urmând a fi aleasă de consilierul de probaţiune, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, inculpata nu poate presta această muncă.

Potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei în regim de detenţie în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, pe parcursul termenului de supraveghere, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse de lege sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

S-a luat act că prin Sentinţa civilă nr. 454/23.01.2019 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 293/28.11.2019 a Tribunalului Iaşi a fost anulat procesul-verbal de licitaţie încheiat la data de 16.10.2014, în dosarul execuţional nr. x/2012 cu privire la construcţia edificată fără forme legale pe terenul în suprafaţă de 40,95 mp.

În baza art. 397 C. proc. pen. cu referire la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata A. să plătească părţii civile C., cu domiciliul în jud. Iaşi, cu domiciliul procesual ales în Iaşi, la Cabinet avocat D., str. x, cam 29, suma de 10.000 euro în echivalent RON, la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale.

De asemenea, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea părţii civile C. privind obligarea inculpatei la plata de daune materiale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, la data de 19.09.2012, s-a înregistrat la Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi E. şi A. cererea de executare silită formulată de SC F. SRL, în calitate de mandatar al creditoarei G. SA, prin care s-a solicitat recuperarea de la debitorul C. a unei creanţe în valoare de 70.958,30 RON, în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de credit pentru nevoi personale nr. x/27.05.2008 şi nr. x/18.03.2011, în acest sens fiind deschis dosarul de executare nr. 1613/2012, în care au fost emise acte de executare preponderent de inculpata A..

Prin încheierea pronunţată la data de 27.09.2012 în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Iaşi s-a încuviinţat începerea executării silite împotriva debitorului C..

La data de 26.11.2013 s-a înregistrat la dosarul de executare nr. 1613/2012 o cerere prin care creditoarea a solicitat emiterea somaţiei imobiliare pentru mai mulţi debitori, printre care este menţionat şi numitul C..

La data de 20.05.2014, inculpata A. împreună cu numitul E. (în prezent decedat) au efectuat identificarea imobilului situat în Iaşi, str. x, corp B, iar inculpata a încheiat în acest sens procesul-verbal de situaţie, în care a menţionat că la adresa mai sus indicată nu 1-a găsit pe debitor. A descris imobilul ca fiind în suprafaţă de 55,75 m.p., teren + construcţie cu aceeaşi suprafaţă, acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, branşată la reţelele de curent electric, apă, canalizare, gaze, imobilul neavând nr. cadastral şi nici nr. de carte funciară, fiind înscris în Registrul Digital de Transcripţiuni şi Inscripţiuni Imobiliare Iaşi. S-a mai menţionat în procesul-verbal de situaţie şi faptul că debitorul are drept de folosinţă asupra suprafeţei de teren de 40,095 m.p., conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/04.06.2007, aşa cum rezultă din adresa Primăriei Iaşi nr. 4043/07.11.2012 . La procesul-verbal de situaţie sunt anexate trei fotografii efectuate din exteriorul unui imobil, executate de suspectul E..

Tot la data de 20.05.2014, inculpata A. a emis somaţia imobiliară, a fost numit un expert tehnic evaluator pentru stabilirea preţului de circulaţie al imobilului, fiind desemnat pentru evaluare expertul tehnic H.. Obiectivul expertizei a fost fixat ca fiind stabilirea valorii de circulaţie a imobilului reprezentat de "parcela de teren intravilan situată în Iaşi, str. x, corp B, jud. Iaşi, cu suprafaţa de 55,75 mp şi construcţia edificată pe acest teren cu SC de 55,75 mp, construcţie acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, imobil dobândit prin succesiune, conform actului de succesiune 32/19.10.2004". În procesul-verbal prin care a fost desemnat expertul evaluator s-a menţionat dreptul de folosinţă al debitorului asupra suprafeţei de 40,95 mp, fără nicio referire la construcţia edificată pe acest teren.

La data de 15.09.2014, inculpata A. a emis publicaţia de vânzare nr. 1 în dosarul de executare nr. 1613/2012 în care nu s-a mai făcut referire la dreptul de folosinţă al debitorului asupra suprafeţei de 40,95 mp şi la construcţia edificată pe acest teren.

Pentru licitaţia din data de 16.10.2014 s-a depus o singură ofertă de cumpărare, respectiv cea a numitului I., cu preţul oferit de 96.165 RON . În procesul-verbal de licitaţie întocmit la data de 16.10.2014 inculpata A. a consemnat că imobilul supus vânzării este reprezentat de: "parcela de teren intravilan situată în Iaşi, str. x, corp B, jud. Iaşi, cu suprafaţa de 55,75 mp şi construcţia edificată pe acest teren cu SC de 55,75 mp, construcţie acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, imobil dobândit prin succesiune, conform actului de succesiune 32/19.10.2004, imobil neavând număr cadastral şi număr de carte funciară, fiind înscris în Registrul Digital de Transcripţiuni şi Inscripţiuni Imobiliare Iaşi, precum şi construcţia edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul are dreptul de folosinţă conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/4.06.2007, aşa cum rezultă din adresa primăriei Iaşi nr. 4043/07.11.2012". Fiind unic participant la licitaţie, numitul I. a fost declarat adjudecatar, la preţul de 96.165 RON.

Inculpata A. a inserat în acest act de adjudecare menţiuni identice cu cele din procesul-verbal de licitaţie în ceea ce priveşte descrierea imobilului, respectiv că imobilul care s-a vândut ar fi fost reprezentat de "parcela de teren intravilan situată în Iaşi, str. x, corp B, jud. Iaşi, cu suprafaţa de 55,75 mp şi construcţia edificată pe acest teren cu SC de 55,75 mp, construcţie acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, imobil dobândit prin succesiune, conform actului de succesiune 32/19 10 2004, imobil neavând număr cadastral şi număr de carte funciară, fiind înscris în Registrul Digital de Transcripţiuni şi Inscripţiuni Imobiliare Iaşi, precum şi construcţia edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul are dreptul de folosinţă conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/4.06.2007, aşa cum rezultă din adresa primăriei Iaşi nr. 4043/07.11.2012".

În consecinţă, aşa cum s-a reţinut, cu autoritate de lucru judecat şi prin Decizia civilă nr. 293/28.11.2019 a Tribunalului Iaşi obiectul vânzării la licitaţie publică a fost atât imobilul teren intravilan situată în Iaşi, str. x, corp B, jud. Iaşi, cu suprafaţa de 55,75 mp şi construcţia edificată pe acest teren cu SC de 55,75 mp, construcţie acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, imobil dobândit prin succesiune, conform actului de succesiune 32/19.10.2004, imobil neavând număr cadastral şi număr de carte funciară, fiind înscris în Registrul Digital de Transcripţiuni şi Inscripţiuni Imobiliare Iaşi, precum şi construcţia edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul are dreptul de folosinţă conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/4.06.2007, deşi această din urmă construcţie nu a fost cuprinsă în publicaţia de vânzare emisă de executor la data de 15.09.2014 nu a fost supusă evaluării, executarea fiind nelegală.

În drept, s-a reţinut că încălcarea de către inculpata A. a dispoziţiilor legale care reglementează executarea silită, respectiv art. 495 - ce prevede la obligaţia îndeplinirii procedurii de vânzare prin licitaţie pentru fiecare bun în parte al debitorului; art. 496 - ce prevede obligaţia descrierii cât mai amănunţite a imobilului urmărit în procesul-verbal de situaţie; art. 497 alin. (1) - ce prevede obligaţia de menţionare a datelor de identificare a imobilului şi în somaţia comunicată debitorului; art. 500 alin. (2) - ce prevede obligaţia de evaluare a bunului urmărit; art. 504 - ce prevede obligaţia de menţionare a datelor de identificare a imobilului în publicaţia de vânzare; art. 509 - ce prevede obligaţia de a oferi spre vânzare la licitaţie imobilul menţionat în publicaţia de vânzare şi pentru care s-au depus oferte de cumpărare, în cadrul procedurii de executare silită şi a licitaţiei din data de 16.10.2014, când aceasta a vândut, în mod nelegal, şi construcţia edificată de debitorul C. pe terenul de 40,95 mp, pe care îl avea în concesiune, fără ca pentru această construcţie să fi fost îndeplinite în prealabil formele de publicitate a vânzării, fără să fi fost identificată şi evaluată şi fără ca oferta de cumpărare a adjudecatarului să fi vizat şi această construcţie întruneşte elementele constitutive, atât în latură obiectivă cât şi în latură subiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 26 august 2018 sub nr. x/2019, în procedura de cameră preliminară.

Prin încheierea penală nr. 41/20.09.2019 pronunţată în dosarul x/2019 al Curţii de Apel Iaşi au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de către inculpata A., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a întocmirii rechizitoriului, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii de către judecătorul de cameră preliminară. Această încheiere a rămas definitivă prin necontestare.

În cursul judecăţii în primă instanţă, inculpata A. s-a prevalat de dreptul la tăcere, iar la termenul de judecată din data de 12.06.2020, a fost audiată partea civilă C..

Tot în cursul judecăţii s-a procedat la audierea J., H., K., I. şi L..

De asemenea, în faţa instanţei de fond a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse înscrisuri de partea civilă C. la datele de 05.02.2020 şi 26.06.2020.

La data de 21.01.2020, a fost depusă la dosar copia Sentinţei civile nr. 293/2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Iaşi.

La data de 05.02.2020, partea civilă C. a depus precizări referitoare la cerere de constituire de parte civilă.

La termenul de judecată din data de 26.06.2020, Curtea de Apel a respins, pentru argumentele expuse în încheierea de la termenul anterior menţionat, cererea de schimbare de încadrare juridică formulată de inculpata A., respectiv din infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 297 alin. (1) şi art. 321 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune continuată de abuz în serviciu, prev. de art. 35 raportat la art. 297 C. pen.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Sub aspectul laturii obiective este de necontestat faptul că inculpata, în calitate de executor judecătoresc a încălcat multiple dispoziţii legale care reglementează procedura executării silite, fără a exista vreo justificare în acest sens, îndeplinind în mod defectuos executarea silită imobiliară declanşată împotriva debitorului C. şi cauzându-i acestuia o pagubă constând în vânzarea în mod nelegal a construcţiei edificată de debitorul C. pe terenul de 40,95 mp, pe care îl avea în concesiune, fără ca adjudecatarul să achite vreun preţ, deşi această din urmă construcţie nu a fost cuprinsă în publicaţia de vânzare emisă de executor la data de 15.09.2014 şi nu a fost supusă evaluării.

Ca atare, în mod vădit, s-a apreciat că sunt nefondate susţinerile apărării în sensul inexistenţei unei pagube cauzate persoanei vătămate câtă vreme inculpata a vândut, în mod nelegal, şi construcţia edificată de debitorul C. pe terenul de 40,95 mp, pe care îl avea în concesiune, fără a fi evaluată şi fără ca adjudecatarul să achite vreun preţ pentru această construcţie, persoana vătămată fiind nevoită să recurgă la introducerea unei contestaţii la executare pentru restabilirea legalităţii.

De asemenea, s-a constatat că este lipsită de relevanţă împrejurarea că există o diferenţă de bani care ar reveni persoanei vătămate, în urma executării silite câtă vreme executarea silită s-a desfăşurat în mod nelegal, aşa cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 293/28.11.2019 a Tribunalului Iaşi, neexistând vreo justificare pentru inculpată, în calitatea sa de executor judecătoresc, să desfăşoare executarea silită cu încălcarea gravă a mai multor dispoziţii legale vizând executarea silită, la care Curtea a făcut referire mai sus, manifestându-se ca şi când aplicarea textelor de lege specifice profesiei pe care o desfăşoară ar fi fost lăsate la latitudinea şi opţiunea sa.

În plus, dincolo de multitudinea dispoziţiilor legale încălcate, Curtea a subliniat faptul că aceste dispoziţii legale erau clare, previzibile, de uz curent în activitatea inculpatei astfel încât nu se poate reţine o simplă eroare în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ci o atitudine pe deplin conştientă, acceptând cu indiferenţă posibilitatea prejudicierii şi vătămării intereselor debitorului.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acţionat cu intenţie indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale şi, deşi nu există probe că l-ar fi urmărit, a acceptat posibilitatea producerii sale.

Această concluzie s-a impus cu atât mai mult cu cât inculpata a fost pe deplin conştientă de faptul că a vândut, în mod nelegal şi construcţia edificată de debitorul C. pe terenul de 40,95 mp, pe care îl avea în concesiune câtă vreme a mers la faţa locului pentru identificarea imobilului supus executării silite şi a menţionat în procesul-verbal de situaţie dreptul de concesiune al persoanei vătămate, obiectivul expertizei a fost fixat fără nicio referire la construcţia edificată pe terenul concesionat, aşa cu rezultă din procesul-verbal prin care a fost desemnat expertul evaluator dar şi din declaraţia acestuia din urmă, martorul H., a emis publicaţia de vânzare nr. 1 în dosarul de executare nr. 1613/2012 în care nu s-a mai făcut referire la dreptul de folosinţă al debitorului asupra suprafeţei de 40,95 mp şi la construcţia edificată pe acest teren pentru ca în procesul-verbal de licitaţie întocmit la data de 16.10.2014 şi în actul de adjudecare obiectul vânzării la licitaţie publică să fie şi construcţia edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul are dreptul de folosinţă conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/4.06.2007.

De asemenea, instanţa de fond nu a primit susţinerile apărării în sensul că nu orice greşeală are semnificaţia unei fapte penale câtă vreme modul defectuos în care inculpata a înţeles să îşi îndeplinească atribuţiile, multitudine dispoziţiilor legale încălcate, uzuale în activitatea inculpatei, persoană având o anumită experienţă profesională, lipsa de reacţie promptă a acesteia pentru a îndrepta aşa zisa "greşeala", care a determinat prejudicierea drepturilor şi intereselor persoanei vătămate nevoită să acţioneze şi să recurgă la declanşarea unor acţiuni civile pentru remedierea consecinţelor îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu de către inculpată depăşeşte limitele admise ale unei simple erori, prin raportarea la standardele fireşti ale profesiei de executor judecătoresc. A accepta versiunea apărării ar echivala cu lipsirea de eficienţă a incriminării faptei prevăzute de art. 297 C. pen.

Totodată inserarea, cu ştiinţă, de către inculpată, în procesul-verbal de licitaţie încheiat la data de 16.10.2014, în dosarul execuţional nr. x/2012, a unei împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că imobilul supus vânzării la licitaţie include şi construcţia edificată de debitor pe terenul de 40,95 mp, deşi acesta construcţie nu a fost identificată, nu a fost menţionată în somaţie, nici evaluată şi nici menţionată în publicaţia de vânzare, realizează conţinutul constitutiv atât în latură obiectivă cât şi în latură subiectivă al infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă, având în vedere, dispoziţiile art. 25 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora instanţa are obligaţia de a soluţiona acţiunea civilă, ţinând seama de constituirea de parte civilă de către persoana vătămată C., Curtea a reţinut că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv comiterea de către inculpată a unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudiciu, săvârşită cu vinovăţie.

Având în vedere principiul acoperii integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită dar şi imperativul ca despăgubirile să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă şi gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora, Curtea a apreciat că prejudiciul moral suferit de către partea civilă este evident, în condiţiile în care conduita inculpatei, în calitatea sa de executor judecătoresc, de a nesocoti multiple dispoziţii legale ce guvernează executarea silită, conduită având ca urmare vânzarea în mod nelegal a construcţia edificată de debitorul C. pe terenul de 40,95 mp, pe care îl avea în concesiune, a generat o stare accentuată de disconfort psihic, de temere, de nelinişte părţii civile, nevoită să declanşeze mai multe acţiuni în faţa instanţelor civile pentru a remedia tocmai conduita abuzivă a inculpatei care şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu.

Totodată Curtea a avut în vedere, la evaluarea prejudiciului moral cauzat părţii civile, intervalul mare de timp, de peste 6 ani de zile în care partea civilă a fost supusă stării de disconfort psihic, nesiguranţei în ceea ce priveşte drepturile sale, imposibilităţii de a-şi folosi sau valorifica construcţia, vândută în mod nelegal de către inculpată, în cadrul procedurii de executare silită.

În acest context, Curtea a apreciat că suma de 10.000 euro în echivalent RON, la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale reprezintă despăgubiri rezonabile, juste şi echitabile, corespunzătoare prejudiciului moral real şi efectiv suferit de partea civilă, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Referitor la daunele materiale, Curtea a subliniat că sarcina probei revine persoanei vătămate care trebuie să demonstreze caracterul cert al prejudiciului material suferit.

Or, analizând probele administrate în faţa instanţei de fond, Curtea a constatat că persoana vătămată nu a probat cauzarea unui prejudiciu material cert ca urmare directă a faptelor ilicite săvârşite de către inculpată şi care fac obiectul prezentei cauze.

Astfel, în ceea ce priveşte suma de 25.855 RON reprezentând diferenţa dintre suma la care s-a adjudecat imobilul executat silit şi cuantumul debitului rămas neachitat plus dobânzi legale, Curtea apreciază că nu reprezintă un prejudiciu material cert şi nici consecinţa directă a faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în prezenta cauza, constituind, eventual, o dispută de natură civilă ce excede prezentului cadru procesual.

În plus, Curtea a constat că prin Sentinţă civilă nr. 454/23.01.2019 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 293/28.11.2019 a Tribunalului Iaşi a fost anulat procesul-verbal de licitaţie încheiat la data de 16.10.2014, în dosarul execuţional nr. x/2012 cu privire la construcţia edificată fără forme legale pe terenul în suprafaţă de 40,95 mp, construcţia reintrând astfel în patrimoniul părţii civile.

Referitor la suma de 32.000 euro reprezentând lipsa de folosinţă a imobilului, Curtea a apreciat că nu reflectă un prejudiciu material cert ci doar unul eventual, nefiind întrunite astfel condiţiile răspunderii civile delictuale.

În plus, aşa cum a arătat partea civilă însăşi, imobilul nu era finalizat, fiind construit la roşu astfel încât lipsa de folosinţă nu poate fi evaluată în maniera în care a procedat partea civilă, această lipsă de folosinţă fiind avută în vedere de Curte la evaluarea cuantumului prejudiciului moral suferit.

Împotriva acestei sentinţei au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, inculpata A. şi partea civilă C., care au criticat soluţia dispusă pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, expuse în sinteză în cele ce urmează şi detaliate în încheierea de dezbateri şi în motivele scrise depuse la dosar:

Prezentarea sintetică a motivelor de apel

I. În dezvoltarea motivelor de apel, astfel cum au fost prezentate în scris şi susţinute oral, Ministerul Public a solicitat admiterea apelului declarat, desfiinţarea în parte a soluţiei primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri.

Astfel, a susţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală sub aspectul omisiunii de a se menţiona modul în care se execută pedeapsa accesorie.

În acest sens, a solicitat să se constate că, în Noul C. pen. spre deosebire de vechiul C. pen., legea nu prevede modalitatea de executare a pedepselor accesorii în cazul suspendării executării pedepsei principale, iar situaţia pedepselor accesorii a fost stabilită doar de doctrină şi pe cale jurisprudenţială, simpla trimitere în cuprinsul hotărârii la dispoziţiile art. 65 C. pen. nu e suficientă pentru claritatea soluţiei, fiind necesar ca în fiecare hotărâre să se precizeze această modalitate statuată de jurisprudenţă, în sensul că pedepsele accesorii vor deveni executabile doar în măsura în care pedeapsa principală va fi executată efectiv, ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

Totodată, a mai susţinut că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul desemnării Direcţiei Exploatare Patrimoniu sau Serviciul Resurse Umane din cadrul Consiliului Local Iaşi, ca unităţi în care inculpata va putea efectua munca în folosul comunităţii.

Astfel, s-a arătat că specificul unităţilor subordonate Consiliului Local Iaşi la care s-a dispus de către instanţă de fond a se efectua munca neremunerată în folosul comunităţii de către inculpata A., respectiv Direcţia Exploatarea Patrimoniului sau Serviciul Resurse Umane, face inadecvată desemnarea acestora pentru desfăşurarea activităţii neremunerate, faţă de natura infracţiunilor pentru care a fost condamnată inculpata şi circumstanţele faptice ale acuzaţiilor.

În dezbateri, la termenul de judecată din data de 18 mai 2021, Ministerul Public a extins motivele de apel în favoarea inculpatei, susţinând că în sarcina acesteia s-a reţinut în mod greşit infracţiunea de fals. Astfel, a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. a) C. proc. pen., neexistând în concret faptul întocmirii în fals a înscrisului, ci numai a întocmirii acestuia în mod nelegal.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei pentru care acţiunea penală s-a exercitat sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, s-a susţinut că probele administrate în cauză vădesc caracterul nelegal al întocmirii actului, caracterul neîndreptăţit al înscrierii imobilului în actele de licitaţie, dar nu dovedesc că aceasta a fost consecinţa unei intenţii frauduloase speciale a inculpatei, ci mai degrabă a unei vădite neglijenţe profesionale şi, ca atare, s-ar impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu în aceea de neglijenţă în serviciu.

II. Apelanta intimată inculpată A., prin motivele scrise de apel, a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. pentru faptele pentru care s-a dispus condamnarea.

În subsidiar, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar într-un al doilea subsidiar, achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

Într-un ultim subsidiar, inculpata, prin apărător ales, a solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice:

- într-o singură infracţiune de neglijenţă în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 298 C. pen., cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 83 şi următoarele C. pen.

- într-o singură infracţiune de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 C. pen., cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 91 şi urm. C. pen.

În susţinerea apelului, inculpata a susţinut că, prin Sentinţa penală nr. 21/10.07.2020, Curtea de Apel Iaşi a calificat eronat situaţia de fapt din prezenta cauză, încadrând greşit din punct de vedere juridic faptele reţinute în sarcina inculpatei, cel puţin în raport de faptul că:

- partea civilă C. nu şi-a probat niciodată dreptul de proprietate cu privire la construcţia edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul avea drept de folosinţă conform contractului de închiriere concesionare nr. 67/4.06.2007, conform adresei Primăriei Iaşi nr. 4043/7.11.2012 (în continuare "construcţia în curs de edificare"/"construcţia nou edificată/construită") nici în cadrul procesului civil, nici în cadrul procesului penal;

- în considerarea faptului că partea civilă nu a fost niciodată împiedicată de adjudecatar în ceea ce priveşte posesia bunului imobil, deoarece adjudecatarul nu a avut reprezentarea că acest bun i-ar fi revenit;

- în raport de autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 454/23.01.2019 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin Decizia nr. 293/28.11.2019 a Tribunalului Iaşi, pronunţate în cadrul Dosarul nr. x/2015, prin care a fost anulat în parte procesul-verbal de rezultat din vânzarea la licitaţie urmat de adjudecarea bunului întocmit la data de 16.10.2014 de BEJ E. şi A., în dosarul de executare silită nr. x/2012, precum şi a actului de adjudecare nr. 184/19.11.2014, din acelaşi dosar de executare silită;

Ca atare, a susţinut că nu există o pagubă sau o vătămare a intereselor legitime ale părţii civile, respectiv nu este îndeplinită o condiţie esenţială a infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, motiv pentru care a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.

Mai mult, apărarea a susţinut că întreaga conduită a executorului A. poate atrage cel mult o răspundere disciplinară sau civilă, ceea ce atrage din nou incidenţa art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În subsidiar, având în vedere faptul că procesul-verbal de adjudecare din 16.10.2014 şi actul de adjudecare nr. x/19.11.2014 au fost întocmite de o persoană angajată la biroul BEJA A. şi semnate de executorul A., în baza identificării efectuate de evaluatorul H. şi a executorului asociat - E., fără a exista nicio probă în sensul că inculpata ar fi identificat personal cu rea-credinţă sau neglijenţă imobilul, apărarea a susţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 52 alin. (1) C. pen. sub forma participaţia improprie, intenţie indirectă - lipsă vinovăţie, şi implicit, art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea.

Într-un al doilea subsidiar, în măsura în care instanţa de control judiciar apreciază că faptele reţinute în sarcina executorului judecătoresc intră în sfera ilicitului penal, forma de vinovăţie cu care acestea au fost săvârşite este cel mult culpa, fiind aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., respectiv fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, în actuala configuraţie a acuzării.

Cel mult, într-o atare ipoteză, s-ar impune schimbarea încadrării juridice, într-o infracţiune unică de neglijenţă în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 298 C. pen., cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. (inculpata a redactat o încheiere de îndreptare a erorii materiale) şi art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (conduita profesionala exemplară anterioară acestui incident).

Într-un ultim subsidiar, inculpata, prin apărător a apreciat că instanţa de fond a respins, în mod greşit, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în dezbateri, semnarea procesului-verbal de adjudecare din 16.10.2014 şi a actului de adjudecare nr. x/19.11.2014, nefiind altceva decât un act de executare a infracţiunii de abuz în serviciu (în caz contrar, infracţiunea fiind imposibil de reţinut), sens în care faptele reţinute ar fi trebuit cel mult calificate drept o singură infracţiune de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 C. pen.

III. Apelantul parte civilă C. a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în rejudecare, să se soluţioneze în mod corect acţiunea civilă în sensul acordării daunelor materiale în cuantum de 25.855 RON, reprezentând diferenţa dintre suma la care s-a adjudecat bunul imobiliar scos la licitaţie şi cuantumul debitului pentru care s-a pornit executarea silită împotriva sa, incluzând şi dobânzi legale ce nu au fost acordate de către instanţa de fond.

De asemenea, a solicitat să i se acorde suma de 32.000 euro, reprezentând lipsa de folosinţă a părţii de imobil executată nelegal/abuziv de către inculpată, precum şi suma de 3170 RON, reprezentând cheltuieli de judecată făcute în procesele civile şi penale generate de abuzul inculpatei ce nu au fost acordate pe motiv că pot fi recuperate în cadrul proceselor respective.

Nu în ultimul rând, partea civilă a solicitat acordarea, cu titlu de daune morale, a unei sume într-un cuantum mai mare care să fie în concordanţă cu consecinţele grave produse, atât pe plan juridic al nesiguranţei dreptului de proprietate şi al raporturilor juridice ce sunt garantate de lege, cât şi pe plan psihic, precum şi în concordanţă cu atitudinea de rea-credinţă a inculpatei.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel

Învestită în cel de-al doilea grad de jurisdicţie, în temeiul dispoziţiilor art. 420 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri constând în extrasul de CF nr. x privind terenurile şi construcţiile aflate la adresa din Iaşi, str. x, precum şi a probei testimoniale constând în audierea martorilor M., H. şi I., măsuri ce au fost dispuse prin încheierea din data de 09 martie 2021.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 20 aprilie 2021, Înalta Curte a procedat la audierea martorilor M., H. şi I., precum şi a inculpatei A..

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatei A. săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc, i-a vândut numitului I. la licitaţia din data de 16.10.2014, organizată în cadrul procedurii de executare silită ce a format obiectul dosarului de executare nr. 1613/2012, pe lângă parcela de teren intravilan, situată în Iaşi, str. x, corp B. cu suprafaţa de 55,75 mp şi construcţia edificată pe acest teren, cu suprafaţa construită de 55,75 mp, evaluate la suma de 96.165 RON (imobile ce au fost identificate, evaluate şi menţionate în somaţia imobiliară comunicată debitorului şi B.C.P.I. Iaşi) şi construcţia edificată de debitorul C. pe terenul de 40,95 mp pe un teren concesionat de la primăria Iaşi, deşi pentru această construcţie nu au fost îndeplinite formele de publicitate a vânzării, nu a fost identificată şi nici evaluată, oferta de cumpărare nu a vizat şi această din urmă construcţie şi nu a plătit un preţ şi pentru această construcţie, cu consecinţa producerii unui prejudiciu în valoare de 33.782 RON persoanei vătămate C..

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen., conform rechizitoriului, acuzaţia constă în faptul că inculpata A. a menţionat în procesul-verbal de licitaţie încheiat la data de 16.10.2014, în dosarul execuţional nr. x/2012, că imobilul supus vânzării ar fi fost parcela de teren intravilan, situată în Iaşi, str. x, corp B. cu suprafaţa de 55,75 mp şi construcţia edificată pe acest teren, cu suprafaţa construită de 55,75 mp "precum şi construcţia edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul are drept de folosinţă conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/04.06.2007", deşi formele de executare îndeplinite anterior nu vizau şi construcţia edificată de debitor pe terenul de 40,95 mp.

Înalta Curte reţine, din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată în fond şi în apel următoarea situaţie de fapt:

La data de 26.11.2013 s-a înregistrat la dosarul de executare nr. 1613/2012 o cerere prin care creditoarea a solicitat emiterea somaţiei imobiliare pentru mai mulţi debitori, printre care este menţionat şi numitul C..

La data de 20.05.2014, inculpata A. împreună cu numitul E. (în prezent decedat) au efectuat identificarea imobilului situat în Iaşi, str. x, corp B, iar inculpata a încheiat în acest sens procesul-verbal de situaţie, în care a menţionat că la adresa mai sus indicată nu 1-a găsit pe debitor. A descris imobilul ca fiind în suprafaţă de 55,75 m.p., teren + construcţie cu aceeaşi suprafaţă, acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, branşată la reţelele de curent electric, apă, canalizare, gaze, imobilul neavând nr. cadastral şi nici nr. de carte funciară, fiind înscris în Registrul Digital de Transcripţiuni şi Inscripţiuni Imobiliare Iaşi.

S-a mai menţionat în procesul-verbal de situaţie şi faptul că debitorul are drept de folosinţă asupra suprafeţei de teren de 40,095 m.p., conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/04.06.2007, aşa cum rezultă din adresa Primăriei Iaşi nr. 4043/07.11.2012. La procesul-verbal de situaţie sunt anexate trei fotografii efectuate din exteriorul unui imobil, executate de suspectul E..

Tot la data de 20.05.2014, inculpata A. a emis somaţia imobiliară, a fost numit un expert tehnic evaluator pentru stabilirea preţului de circulaţie al imobilului, fiind desemnat pentru evaluare expertul tehnic H.. Obiectivul expertizei a fost fixat ca fiind stabilirea valorii de circulaţie a imobilului reprezentat de "parcela de teren intravilan situată în Iaşi, str. x, corp B, jud. Iaşi, cu suprafaţa de 55,75 mp şi construcţia edificată pe acest teren cu SC de 55,75 mp, construcţie acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, imobil dobândit prin succesiune, conform actului de succesiune 32/19.10.2004".

Şi în procesul-verbal prin care a fost desemnat expertul evaluator s-a menţionat dreptul de folosinţă al debitorului asupra suprafeţei de 40,95 mp, fără nicio referire la construcţia edificată pe acest teren.

La data de 15.09.2014, inculpata A. a emis publicaţia de vânzare nr. 1 în dosarul de executare nr. 1613/2012 în care nu s-a mai făcut referire la dreptul de folosinţă al debitorului asupra suprafeţei de 40,95 mp şi la construcţia edificată pe acest teren.

Pentru licitaţia din data de 16.10.2014 s-a depus o singură ofertă de cumpărare, respectiv cea a numitului I., cu preţul oferit de 96.165 RON.

În procesul-verbal de licitaţie întocmit la data de 16.10.2014, inculpata A. a consemnat că imobilul supus vânzării este reprezentat de: "parcela de teren intravilan situată în Iaşi, str. x, corp B, jud. Iaşi, cu suprafaţa de 55,75 mp şi construcţia edificată pe acest teren cu SC de 55,75 mp, construcţie acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, imobil dobândit prin succesiune, conform actului de succesiune 32/19.10.2004, imobil neavând număr cadastral şi număr de carte funciară, fiind înscris în Registrul Digital de Transcripţiuni şi Inscripţiuni Imobiliare Iaşi, precum şi construcţia edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul are dreptul de folosinţă conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/4.06.2007, aşa cum rezultă din adresa primăriei Iaşi nr. 4043/07.11.2012". Fiind unic participant la licitaţie, numitul I. a fost declarat adjudecatar, la preţul de 96.165 RON.

Inculpata A. a inserat în acest act de adjudecare menţiuni identice cu cele din procesul-verbal de licitaţie în ceea ce priveşte descrierea imobilului, respectiv că imobilul care s-a vândut ar fi fost reprezentat de "parcela de teren intravilan situată în Iaşi, str. x, corp B, jud. Iaşi, cu suprafaţa de 55,75 mp şi construcţia edificată pe acest teren cu SC de 55,75 mp, construcţie acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, imobil dobândit prin succesiune, conform actului de succesiune 32/19 10 2004, imobil neavând număr cadastral şi număr de carte funciară, fiind înscris în Registrul Digital de Transcripţiuni şi Inscripţiuni Imobiliare Iaşi, precum şi construcţia edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul are dreptul de folosinţă conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/4.06.2007, aşa cum rezultă din adresa primăriei Iaşi nr. 4043/07.11.2012".

Totodată, se constată că, prin Decizia civilă nr. 293/28.11.2019 a Tribunalului Iaşi, s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat, că obiectul vânzării la licitaţie publică a fost atât imobilul teren intravilan situată în Iaşi, str. x, corp B, jud. Iaşi, cu suprafaţa de 55,75 mp şi construcţia edificată pe acest teren cu SC de 55,75 mp, construcţie acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, imobil dobândit prin succesiune, conform actului de succesiune x/19.10.2004, imobil neavând număr cadastral şi număr de carte funciară, fiind înscris în Registrul Digital de Transcripţiuni şi Inscripţiuni Imobiliare Iaşi, precum şi construcţia edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul are dreptul de folosinţă conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/4.06.2007, deşi această din urmă construcţie nu a fost cuprinsă în publicaţia de vânzare emisă de executor la data de 15.09.2014 şi nu a fost supusă evaluării, executarea fiind nelegală.

Această situaţie de fapt a rezultat din probele administrate, în special din înscrisurile din dosarul de executare, înscrisuri ce au fost depuse la dosar. De altfel, situaţia de fapt nu a fost contestată în esenţă nici de către inculpată, aceasta încercând însă să dovedească şi prin alte mijloace de probă nevinovăţia sa cu privire la infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată.

Înalta Curte, în raport de situaţia de fapt reţinută mai sus, va analiza infracţiunile imputate inculpatei urmând a face referiri şi la alte mijloace de probă administrate, în special declaraţiile persoanelor audiate în faţa instanţelor de fond şi de apel.

În acest demers, Înalta Curte va face în prealabil un examen cu privire la existenţa infracţiunii de fals intelectual, exclusiv prin raportare la cele prezentate în situaţia de fapt reţinută.

Astfel, infracţiunea de fals intelectual, potrivit art. 321 C. pen., constă în falsificarea unui înscris cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.

În cauză, aşa cum s-a reţinut, ceea ce i se impută inculpatei A. este faptul să a inserat în procesul-verbal de licitaţie şi în actul de adjudecarea un imobil care nu făcea obiectul executării silite începută de biroul de executori judecătoreşti la care aceasta îşi desfăşura activitate şi pe care îl avea în lucru.

Inculpata avea calitatea de funcţionar public, potrivit dispoziţiilor art. 175 alin. (2) C. pen., aceasta fiind la momentul săvârşirii faptelor executor judecătoresc, respectiv o persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice.

Totodată, se constată că actul a fost întocmit în exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv în procedura executării silite pe care o instrumenta.

Pe de altă parte, elementul material al infracţiunii de fals intelectual se prezintă sub două modalităţi alternative, una dintre acestea, cu relevanţă în cauză de faţă, fiind atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului. În această modalitate funcţionarul public atestă, confirmă, înregistrează în mod nereal fapte/împrejurări care nu au avut loc sau care, deşi au avut loc, s-au petrecut în alt mod decât cel consemnat.

În speţă însă, inculpata A. nu atestat împrejurări nereale, ci a inclus în procesul-verbal de licitaţie şi în actul de adjudecare - ambele întocmite de către aceasta - şi un imobilul care nu făcea obiectul executării silite desfăşurate de către inculpată, respectiv construcţia edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul C. (parte civilă în cauză) avea un drept de folosinţă conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/4.06.2007.

Înalta Curte constată că această construcţie exista în realitate, fiind învecinată de cea care făcea obiectul executării silite şi care era menţionată în toate actele de executare, de la debutul procedurii de executare silită şi până la ultimul act de executare, respectiv actul de adjudecare. Aşadar, construcţia edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia partea civilă C. avea un dreptul de folosinţă exista în realitate, însă a fost inclusă în mod nelegal în procesul-verbal de licitaţie şi în actul de adjudecare întocmite de către inculpata A. în calitatea de executor judecătoresc, aspecte care însă vor fi analizate în continuare din perspectiva săvârşirii de către aceasta a infracţiunii de abuz în serviciu.

Aşadar, Înalta Curte constată că nu a existat o acţiune de falsificare a unui înscris oficial de către inculpata A., prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului şi în consecinţă fapta reţinută în sarcina inculpatei nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatei A., Înalta Curte reţine următoarele:

Acuzaţia sub acest aspect constă în faptul că inculpata a vândut numitului I. la licitaţia din data de 16.10.2014, organizată în cadrul procedurii de executare silită ce a format obiectul dosarului de executare nr. 1613/2012, pe lângă parcela de teren intravilan, situată în Iaşi, str. x, corp B. cu suprafaţa de 55,75 mp şi construcţia edificată pe acest teren, cu suprafaţa construită de 55,75 mp, evaluate la suma de 96.165 RON (imobile ce au fost identificate, evaluate şi menţionate în somaţia imobiliară comunicată debitorului şi B.C.P.I. Iaşi) şi construcţia edificată de debitorul C. pe terenul de 40,95 mp pe un teren concesionat de la primăria Iaşi, prin încălcare dispoziţiilor din vechiul C. proc. civ. care reglementează executarea silită asupra bunurilor imobile.

Se constată, că în mod corect a reţinut prima instanţa că, procedând astfel, inculpata A. a încălcat dispoziţiile art. 495 C. proc. civ. anterior, privitoare la obligaţia îndeplinirii procedurii de vânzare prin licitaţie pentru fiecare bun în parte al debitorului; art. 496 din acelaşi cod, privitor la obligaţia de descriere cât mai amănunţită a imobilului urmărit în procesul-verbal de situaţie; art. 497 alin. (1) din acelaşi cod, privind obligaţia de menţionare a datelor de identificare a imobilului şi în somaţia comunicată debitorului; art. 500 alin. (2), ce prevede obligaţia de evaluare a bunului urmărit; art. 504, ce prevede obligaţia de menţionare a datelor de identificare a imobilului în publicaţia de vânzare; art. 509, ce prevede obligaţia de a oferi spre vânzare la licitaţie imobilul menţionat în publicaţia de vânzare.

Pentru a reţine aceste încălcări ale dispoziţiilor legale, pe lângă înscrisurile depuse la dosar, sunt relevante declaraţiile persoanelor audiate.

Astfel, partea civilă C., în declaraţia data în faţa primei instanţe arată: "Arăt că inculpata nu a venit niciodată la mine în curte sau în imobil pentru a efectua fotografii. A venit dl evaluator. Acesta a efectuat poze la faţa locului şi în baza actelor pe care le avea m-a întrebat dacă mai există o anexă. Atunci i-am prezentat imobilul pe care îl edificam, pe suprafaţa concesionată de la primărie. Era un imobil pe care îl pregăteam, construiam pentru cazul în care pierdeam contestaţia la executare (...). În somaţia de executare pe care am primit-o nu se făcea referire la anexa pe care o construiam. Când am mers la biroul inculpatei i-am precizat că deţin şi alte proprietăţi. Nu i-am vorbit despre anexă pentru că nu mă aşteptam să fie vizată de executarea silită. Pentru mine a fost surprinzător să văd în actul de adjudecare că era menţionată inclusiv construcţia anexă."

Totodată, inculpata A. a declarat în faţa instanţei de apel: "În acest litigiu, a existat o primă etapă, respectiv aceea în care am vândut imobilul la licitaţie în dosarul meu de executare în urma identificării imobilului efectuată de soţul meu. Identificarea pe teren era făcută de soţul meu. Eu semnam actele care rezultau de la secretariat şi consilierii juridici. Volumul de muncă fiind foarte mare la nivelul anului 2012 şi pentru că la secretariat se realizau nişte lucrări foarte bune, nu mi-am putut pune problema că s-ar putea strecura vreo greşeală care să aducă vreun prejudiciu cuiva.

Niciodată nu am avut reprezentarea că acea conjuncţie "precum şi" ar duce la înţelegerea faptului că, prin actul de adjudecare aş face transmiterea dreptului de proprietate şi asupra acelei construcţii aflate pe terenul în concesiune.

La momentul la care am semnat actul şi având în vedere şi explicaţiile primite de la soţul meu care a fost pe teren, practic, eu am perceput-o ca fiind o individualizare a imobilului vândut şi nu ar fi făcut obiectul vânzării şi aceasta pentru că, în acea curte unde este o cale de acces de aproximativ 2 metri, se face accesul în mai multe locuinţe. Clădirea sau corpul B din care face parte imobilul vândut aparţine mai multor proprietari. Practic, este o clădire vagon. Alăturat, în aceeaşi curte, mai este un corp A şi pentru a evita neclarităţi în ceea ce priveşte vecinătăţile imobilului vândut, menţiunea făcută în procesul-verbal rezultat la licitaţie în care s-a reţinut conjuncţia "precum şi", am perceput-o ca fiind o individualizare, o aşezare între vecinătăţi.

Practic, eu, despre existenţa acelui imobil am luat cunoştinţă în momentul în care expertul a adus raportul de expertiză şi în una dintre fotografii era un loc ca de o uşă acoperit cu o pătură.

A avut loc vânzarea şi s-a trecut la cel de-al doilea moment. În actul de adjudecare, fetele de la secretariat luau cu copy-paste din procesul-verbal de licitaţie."

La întrebarea adresată de către apărătorul inculpatei dacă procesul-verbal de licitaţie şi actul de adjudecare au fost întocmite de către aceasta, inculpata a răspuns că doar a semnat aceste acte şi nu şi-a pus problema că ar putea să creeze dificultăţi, arătând totodată că nu îşi aminteşte cine a tehnoredactat cele două acte.

Relevantă este şi declaraţia martorului H., dată în faţa instanţei de apel în care arată următoarele: "Arăt că în calitate de expert am fost desemnat de către inculpată să întocmesc, un raport de expertiză având ca obiectiv evaluarea unui imobil vizat de executarea silită. În acest sens, am primit înştiinţare de la biroul doamnei executor, un proces-verbal întocmit de inculpată în care era menţionată adresa imobilului supus expertizei, suprafaţa şi era descris imobilul. De asemenea, am avut la dispoziţie o adresă a Primăriei Mun. Iaşi din care rezulta că imobilul era impozitat şi suprafaţa cu care era înscris în evidenţa Direcţiei Locale de Taxe şi Impozite. Ajuns la faţa locului, m-am întâlnit cu domnul C. şi acesta mi-a pus la dispoziţie o schiţă a imobilului supus evaluării. Arăt că toate aceste documente era concordante în ceea ce priveşte imobilul supus evaluării, suprafaţa acestuia. La faţa locului am observat ca era o curte comună. Mai era un imobil în construcţie dar nu am avut nici un dubiu cu privire la imobilul supus expertizei. Eu apreciez că dacă ai două imobile pe acelaşi palier, unul supus executării silite şi altul proprietate personală, executarea se face doar cu privire la acel imobil ce face obiectul executării silite. Arăt că la faţa locului am efectuat şi fotografii pe care le-am anexat expertizei. Nu am avut nicio discuţie nemijlocită cu inculpata legată de expertiză întrucât nu obişnuiesc acest lucru câtă vreme am primit înştiinţarea şi documentele anterior menţionate în baza cărora am procedat la expertiză. Arăt că eu personal nu am observat la momentul la care am ajuns la faţa locului imobilul în construcţie, nu am dat relevanţă situaţiei de la faţa locului pentru că am făcut expertiza în baza înscrisurilor mai sus menţionate, iar expertiza avea în vedere un imobil de la acea adresă în suprafaţă de 54 mp."

Aşadar, rezultă cu claritate că executarea silită începută nu viza şi construcţia edificată de partea civilă C. pe terenul de 40,95 mp pe terenul concesionat de la primăria Iaşi. De altfel, această construcţie nu a fost menţionată în procesul-verbal de situaţie, prin care a fost identificat imobilul ce făcea obiectul executării silite, nici în somaţia imobiliară şi procesul-verbal de numirea a expertului evaluator (martorul H.), şi nici în publicaţia de vânzare.

Mai mult, chiar şi oferta de cumpărare depusă de către adjudecatar (martorul I.), viza doar imobilul pentru care se începuse executării silite, fără a cuprinde şi această construcţie "la roşu", edificată de către partea civilă C..

În legătură cu aceste aspecte martorul I., fiind audiat în faţa instanţei de fond (depoziţia fiind menţinută în faţa instanţei de apel) a declarat: "Eu căutam să achiziţionez un imobil, iar un agent imobiliar mi-a prezentat mai multe propuneri de licitaţie. Am ales una dintre propuneri, am depus suma necesară pentru a participa la licitaţie, am completat oferta pe care am depus-o la executor. Licitaţia avea ca obiect un imobil în stadiul finalizat, situat pe strada x, în Iaşi. Acesta era obiectul licitaţiei pentru care m-am înscris, aspect care mi-a reieşit cu claritate din acte dar am fost şi la faţa locului. La finalizarea licitaţiei am aşteptat să se completeze actele, după care m-am prezentat la adresa imobilului şi am discutat cu domnul C. despre predarea acestuia.

Ulterior, domnul C. mi-a spus că mai este concesionată o suprafaţă de teren pe care era în curs de edificare o clădire pe care mi-a oferit o spre vânzare contra sumei de 80.000 euro. Arăt că despre imobilul în construcţie am aflat de la domnul C., întrucât prima data când am fost nu l-am observat, acest imobil se vedea cumva din lateral, trebuia să intri în interiorul curţii ca să îl observi, este o curte comună cu mai multe imobile. Această construcţie se află în spatele casei pe care am obţinut-o la licitaţie."

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte constată că inculpata A., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin încălcarea dispoziţiilor legislaţiei primare (C. proc. civ.) cauzându-i o pagubă părţii civile C., fiind întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii pentru care aceasta a fost trimisă în judecată - abuz în serviciu.

Sub acest aspect, se constată că este nefondată susţinerea inculpatei A. vizând lipsa elementelor de tipicitate obiectivă a acestei infracţiuni, cu consecinţa achitării sale în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. pen.

Totodată, Înalta Curte consideră că nefondată este şi solicitare inculpatei în sensul achitării sale în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât sunt dovezi dincolo de orice dubiu că aceasta a săvârşit infracţiunea, astfel cum s-a arătat în cele ce preced.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, element constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 C. pen., Înalta Curte constată că inculpata A. nu a săvârşită infracţiunea cu intenţie (directă sau indirectă), existând însă dovezi că a fost săvârşită din culpă. La această apreciere, Înalta Curte are în vedere atât declaraţia dată de către inculpată, cât şi declaraţiile martorilor reaudiaţi în faţa instanţei de apel.

Astfel, inculpata A. a declarat, aşa cum s-a arătat mai sus, că procesul-verbal de situaţie a fost întocmit de către soţul acesteia care s-a deplasat la faţa locului, iar actele ulterioare au fost întocmite pe baza acestuia. Inculpata a mai declarat că volumul de muncă era foarte mare la nivelul anului 2012, că aceasta semna actele întocmite la secretariat şi de către consilierii juridici, iar pentru că la secretariat se realizau nişte lucrări foarte bune, nu şi-a pus pune problema că s-ar putea strecura vreo greşeală care să aducă vreun prejudiciu cuiva.

Martora M. a declarat în faţa instanţei de apel: "am fost secretară la Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi E. şi A.. În prezent, sunt în concediu de creştere copil.

Din 2009 până în 2012 am fost secretară şi ulterior consilier juridic.

Din câte îmi amintesc din tehnoredactarea documentelor, tot ce ţinea de birou, întâlniri, licitaţii se ocupa doamna executor.

Ştiu că domnul executor a încercat să stabilească cu exactitate coordonatele imobilului şi să vadă situaţia juridică din teren.

În 2012, dl executor E. era cel care făcea partea de teren, respectiv se deplasa la faţa locului. Revenea la birou cu datele din teren şi ne transmitea nouă ceea ce el constata la faţa locului iar noi tehnoredactam în proces-verbal.

A. se ocupa de creditorii noştri care veneau la birou, realiza strict activitatea de birou. A. nu făcea deplasările în teren.

Precizez că din decembrie 2011, a avut loc asocierea dl. executori A. şi E. iar din 2012, s-a desfăşurat activitatea în modul descris mai sus. (...) Actele erau tehnoredactate de către noi, consilierii biroului, în funcţie de cum eram disponibili la momentul respectiv, sub îndrumarea doamnei executor A. sau a domnului executor."

Martorul H. (expertul evaluator) a declarat în faţa instanţei de apel, răspunzând întrebărilor adresate de către apărătorul inculpatei: "De regulă, eu ţineam legătura cu dl. E. care era asociat la biroul de executori dar în cauza de faţă nu îmi mai amintesc dacă acesta mi l-a furnizat (n.n. procesul-verbal de situaţie).

Eu primeam solicitarea de a face evaluarea, o făceam şi ulterior mergeam la Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi E. şi A. şi îl predam acolo cred că secretarei."

Din probele prezentate, rezultă fără dubiu că obiectul executării silite nu a făcut obiectul construcţia edificată "la roşu" de către parte civilă C., nefiind inclusă în actele iniţiale de executare. Ulterior însă, având în vedere modalitatea în care şi-au îndeplinit atribuţiile inculpata şi angajaţii biroului (secretarele şi consilierii juridici), este posibil să fi fost inclus din eroare în procesul-verbal de licitaţie şi apoi preluat "cu copy-paste" şi în actul de adjudecare. Această eroare este însă imputabilă inculpatei A., care avea obligaţia de a verifica actele întocmite de către angajaţii biroului înainte de a le semna.

Aşadar, fapta săvârşită îi este imputabilă inculpatei A. sub forma culpei, aceasta trebuind şi putând să prevadă consecinţele faptei sale, apreciere la care se are în vedere şi calitatea de profesionist al dreptului, precum şi cea de specialist în materia executării silite.

Faţă de acestea, Înalta Curte, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 298 C. pen.

Înalta Curte nu poate reţine apărarea inculpatei, în sensul, că prin folosirea sintagmei "precum şi construcţia (...)" în procesul-verbal de situaţie şi în actul de adjudecare, s-a dorit să se facă o identificarea a imobilului ce făcea obiectul vânzării la licitaţie, întrucât sensul acesteia este foarte clar, acela de a adăuga ceva şi nu de a delimita un obiect.

De asemenea, este nefondată şi susţinerea inculpatei în sensul că ar fi fost vorba despre o simplă eroare materială ce a fost îndreptată ulterior, întrucât această operaţiune a avut loc mult mai târziu, după formularea contestaţiei la executare de către C., şi nu a mai produs niciun efect juridic, întrucât, urmare admiterii contestaţiei la executare, s-au anulat toate formele de executare silită întocmite de către inculpata A. cu privire la acel imobil.

Totodată, nu se poate reţine că nu s-a produs nicio pagubă debitorului întrucât, urmare a actelor întocmite cu încălcarea legii, debitorul a pierdut proprietatea şi asupra imobilului edificat "la roşu" şi care nu făcea obiectul executării silite. Astfel, din actele dosarului, a reieşit că adjudecatarul I. a obţinut în data de 03.06.2015 înscrierea provizorie în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului construcţie cu suprafaţa de 40,95 mp.

Abia ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 454/23.01.2019 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia civilă nr. 293/28.11.2019 a Tribunalului Iaşi, s-a admis în parte contestaţia la executare formulată de către C., în contradictoriu cu intimaţii N., BEJA E. şi A. şi intervenientul I.. S-a anulat în parte procesul-verbal de rezultat la vânzarea la licitaţie urmat de adjudecarea bunului întocmit la data de 16.10.2014 de BEJA E. şi A., în dosarul de executare silită nr. x/2012 şi a actului de adjudecare nr. 184/19.11.2014, din acelaşi dosar de executare silită, cu privire la construcţia edificată fără forme legale pe terenul de 40.95 mp asupra căruia debitorul are drept de folosinţă conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/04.06.2007 conform adresei Primăriei Iaşi nr. 4043/07.11.2012.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curtea apreciază că se impune a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile legale.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 80 C. pen., instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit;

b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

(2) Nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă:

a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

b) faţă de acelaşi infractor s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat;

c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor;

d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 5 ani.

Se constată, pe de-o parte, că inculpata nu suferit condamnări anterioare, nu s-a dispus faţă de aceasta anterior renunţarea la aplicarea pedepsei pentru o altă infracţiune, nu s-a sustras de la urmărire penală sau judecată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu este mai mică de 5 ani închisoare.

Pe de altă parte, se reţine că, deşi s-au produs unele consecinţe negative pentru partea civilă C. prin pierdere pentru o perioadă de timp a proprietăţii asupra imobilului construit de acesta, ulterior a reintrat în patrimoniul său, fiind astfel înlăturate urmările infracţiunii săvârşite. Totodată, se constată că mijloacele de săvârşire nu pun în lumină o periculozitate sporită a inculpatei, dimpotrivă, inculpata a săvârşit o infracţiune din culpă, respectiv de neglijenţă în serviciu.

În final, sunt avute în vedere şi circumstanţele personale, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta, pregătirea profesională, faptul că are relaţii foarte bune în familie, fiind integrată în societate.

Faţă de toate acestea, În temeiul art. 80 C. pen. raportat la art. 396 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., va dispune renunţare la aplicarea pedepsei faţă de inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 298 C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., va aplica un avertisment inculpatei şi îi atrage atenţia asupra conduitei sale viitoare, precum şi asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată şi motivele de apel formulate de Parchet care vizează pedepsele accesorii aplicate şi instituţiile la care s-a dispus a se executa munca în folosul comunităţii, Înalta Curte nu le va mai analiza.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, astfel cum s-a reţinut, prin Sentinţa civilă nr. 454/23.01.2019 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia civilă nr. 293/28.11.2019 a Tribunalului Iaşi, imobilul executat nelegal a reintrat în patrimoniul părţii civile C., astfel încât nu există vreun prejudiciu referitor la acest imobil ce ar putea fi acoperit.

Totodată, în mod corect a constatat prima instanţă că nu există un prejudiciu rezultat din lipsa de folosinţă a imobilului de 40,95 mp întrucât acesta nu era finalizat (fiind realizat "la roşu") şi nu putea produce niciun beneficiu părţii civile.

În ceea ce priveşte o eventuală diferenţă de valoare a bunului vândut la licitaţie, urmare a procedurii de executare silită, şi valoarea creditului, se constată că aceste aspecte au fost cenzurate de instanţele civile, ca de altfel, şi sumele avansate de către partea civilă în procedurile judiciare privitoare la executarea silită.

Faţă de acestea, Înalta Curte constată că este nefondat apelul formulat de către partea civilă C. sub toate aspectele criticate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi intimata inculpată A. împotriva Sentinţei penale nr. 21 din data de 10.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va desfiinţa sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 298 C. pen.

În temeiul art. 80 C. pen. raportat la art. 396 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., va renunţa la aplicarea pedepsei faţă de inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 298 C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., va aplica un avertisment inculpatei şi va atrage atenţia asupra conduitei sale viitoare, precum şi asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi intimata inculpată A. vor rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta intimată inculpată, în cuantum de 217 RON, va rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul parte civilă C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul parte civilă C. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi intimata inculpată A. împotriva Sentinţei penale nr. 21 din data de 10.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desfiinţează sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 298 C. pen.

În temeiul art. 80 C. pen. raportat la art. 396 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., renunţă la aplicarea pedepsei faţă de inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 298 C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., aplică un avertisment inculpatei şi îi atrage atenţia asupra conduitei sale viitoare, precum şi asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi intimata inculpată A. rămân în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta intimată inculpată, în cuantum de 217 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul parte civilă C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă apelantul parte civilă C. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 iulie 2021.

GGC - GV