Criminal jurisdiction transfer appeal declared inadmissible and costs imposed on appellant

Deliberând, asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 65/F din 28.04.2021, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a dispus, printre altele, în baza art. 74 alin. (1), art. 73 din C. proc. pen., respingerea cererii formulată de A. privind strămutarea soluţionării dosarului penal nr. x/2020 al Tribunalului Braşov.

Pentru a hotărî în acest sens a reţinut că la data de 10 martie 2021, contestatorul A. a formulat o cerere de strămutare a soluţionării Dosarului penal nr. x/2020 al Tribunalului Braşov la altă instanţă de acelaşi grad ori la Tribunalul Penal Internaţional.

În motivarea sesizării, A. a susţinut că, obiectul cauzei este o infracţiune de furt (tâlhărie) a A.N.A.F. din bugetul public cu un prejudiciu de peste 3 miliarde de euro. Raportat la acest lucru este 1 miliard dovedit cu documente contabile ale ANAF-ului. A arătat că D.I.I.C.O.T. nu a acţionat, că între reprezentanţii A.N.A.F. şi D.I.I.C.O.T., D.N.A. sunt legături periculoase, dubioase de afaceri, încrengături cu parchetele din Braşov şi astfel este evident că acest dosar penal nu va avea parte de o cercetare judecătorească, competentă, dreaptă în această zonă, respectiv în zona de influenţă a A.N.A.F. Braşov şi A.N.A.F. Covasna.

În prezent Dosarul nr. x/2020 se află pe rolul Tribunalului Braşov, obiectul cauzei fiind contestaţie în anulare.

Analizând cererea formulată, în raport cu datele menţionate, înscrisurile depuse şi de informaţiile comunicate de către Tribunalul Braşov conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., curtea de apel a reţinut că, în raport, cu motivele expuse anterior, că din cererea adresată nu se decelează niciun caz de strămutare din cele prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., în condiţiile în care nu sunt invocate aspecte din care să se poată concluziona existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorului învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2020 ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei sau a calităţii părţilor.

Totodată, din motivele expuse nu a fost identificat vreun pericol de tulburare a ordinii publice în situaţia în care cauza menţionată ar fi soluţionată în continuare de către instanţa sesizată.

În prealabil, curtea de apel a reţinut că, referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute.

S-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa (hotărârile pronunţate în cauzele Piersack c. Belgiei, 1 octombrie 1982, parag. 30 şi Grieves c. Regatului Unit, 16 decembrie 2003, parag. 69).

Astfel, în contextul celor două criterii de evaluare a imparţialităţii, faţă de cererea prezentă, nu s-au identificat nici aspecte de natură să conducă la concluzia că tribunalul învestit cu cererea de contestaţie în anulare nu ar îndeplini criteriile de independenţă şi imparţialitate, nefiind decelate nici motive de fapt care să justifice concluzia că soluţia ce va fi pronunţată ar putea fi lipsită de imparţialitate.

Aspectele invocate în cuprinsul cererii de strămutare nu conturează existenţa unei lipse de imparţialitate a instanţei datorită împrejurărilor cauzei sau ale calităţii părţilor, nefiind evidenţiate aspecte care să justifice strămutarea judecării cauzei la altă instanţă egală în grad.

Astfel, faţă de cele analizate, s-a observat că cererea formulată de A. este nefondată, Curtea neidentificând vreun motiv dintre cele expres prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., care să determine strămutarea judecării Dosarului penal nr. x/2020 de la Tribunalul Braşov la altă instanţă egală în grad, motiv pentru care a fost respinsă.

Totodată, referitor la cererea de strămutare a cauzei la Tribunalul Penal Internaţional, curtea de apel a constatat că aceasta are un vădit caracter inadmisibil, având în vedere dispoziţiile procedurale care reglementează instituţia strămutării, precum şi rolul instanţei menţionate.

Împotriva Sentinţei penale nr. 65/F din 28.04.2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, a declarat apel A..

La termenul din 01 iulie 2021 reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac declarate.

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată că apelul declarat este inadmisibil.

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din C. proc. pen., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel soluţionează cererea de strămutare prin sentinţă", iar potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., "sentinţa prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac".

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, prin Sentinţa nr. 65/F din 28.04.2021, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a respins, cererea formulată de A. privind strămutarea soluţionării dosarului penal nr. x/2020 al Tribunalului Braşov.

Însă, în raport cu dispoziţiile art. 74 alin. (6) rap. la art. 74 alin. (1) din C. proc. pen. sentinţa prin care a fost soluţionată o cerere de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac, fiind definitivă.

Prin urmare, apelantul A. a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a fi atacată cu vreo cale de atac, învestind Înalta Curte cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 65/F din data de 28 aprilie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 65/F din data de 28 aprilie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 iulie 2021.

GGC - GV