Cassation appeal dismissed: tax fraud and forgery conviction upheld despite statute of limitations and legal qualification challenges

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 76 din 26.11.2019, pronunţată de Judecătoria Haţeg în Dosarul nr. x/2017, s-au hotărât următoarele:

S-a constatat, cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, că legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. din 1968.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata A., cetăţenie română, starea civilă - căsătorită, fără copii minori, studii superioare, ocupaţie actuală - reprezentant vânzări B. SRL, fără antecedente penale, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1968, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

S-a constatat, cu privire la infracţiunea de fraudă informatică, că legea penală mai favorabilă este reprezentată de legea nouă, C. pen. din 2009.

În baza art. 249 cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fraudă informatică în forma continuată.

În temeiul art. 91 alin. (1) şi art. 92 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei, pe un termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Hunedoara, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Hunedoara sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Haţeg, jud. Hunedoara, o perioadă de 60 de zile.

În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. să se comunice Serviciului de Probaţiune Hunedoara.

În temeiul art. 404 alin. (2) şi art. 91 alin. (4) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi art. 397 C. proc. pen. cu referire la art. 1349, art. 1357 şi art. 1381 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă C., cu domiciliul în jud. Hunedoara şi s-a dispus obligarea inculpatei A., în solidar cu partea responsabilă civilmente D. SA Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, B-dul x nr. 5, la plata următoarelor sume:

- cu titlu de daune materiale, suma de 23.380 RON, plus dobânda legală, de la data producerii prejudiciului, reprezentând soldul bancar al părţii civile;

- cu titlu de daune morale, suma de 25.000 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a popririi dispusă prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, din data de 21.06.2017, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat.

În baza art. 25 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor enumerate la punctul 3 al dispoziţiei de trimitere în judecată din cuprinsul rechizitoriului.

În temeiul art. 276 alin. (2) C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata sumei de 5.300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, în favoarea părţii civile C., reprezentând onorariu de avocat.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 800 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei E., cetăţenie română, starea civilă - căsătorită, fără copii minori, studii superioare, ocupaţie actuală - contabilă la Primăria comunei Pui, fără antecedente penale, pentru tentativă la infracţiunea de fraudă informatică prev. de art. 20 C. pen. din 1968, raportat la art. 49 şi art. 50 din Legea nr. 161/2003 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1968.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în sumă de 600 RON, din care suma de 400 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale, au rămas în sarcina statului.

Împotriva Sentinţei penale nr. 76 din 26.11.2019, pronunţată de Judecătoria Haţeg în Dosarul nr. x/2017, au declarat apel, în termenul prevăzut de art. 410 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Judecătoria Haţeg, inculpata A. şi părţile civile D. SA şi C..

Apelanta inculpată A. a solicitat, în principal, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea în tot a sentinţei atacate, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, iar în rejudecare:

- în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 din noul C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale;

- în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pronunţarea unei soluţii de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fraudă informatică prev. de art. 249 din noul C. pen.

- pronunţarea unei soluţii de respingere a acţiunii civile formulate de partea civilă C., ca neîntemeiată.

În subsidiar, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în tot a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond - Judecătoria Haţeg.

În motivarea apelului s-a arătat că soluţia pronunţată de prima instanţă este netemeinică şi nelegală, atât în ce priveşte latura penală, cât şi în ce priveşte latura civilă, în esenţă pentru următoarele considerente:

În ceea ce o priveşte pe inculpata A., în scopul stabilirii legii penale mai favorabile, au fost combinate prevederile a două Coduri penale - legi succesive, fiind încălcată Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06.05.2014, prin care s-a constatat că prevederile art. 5 din noul C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive, în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

S-a susţinut că legea penală mai favorabilă este C. pen. nou, raportat la limitele de pedeapsă mai mici pentru infracţiunea de fraudă informatică (închisoarea de la 2 la 7 ani, faţă de închisoare de la 3 la 12 ani).

În ceea ce priveşte prescripţia răspunderii penale, s-a susţinut că, raportat la termenul de prescripţie a răspunderii penale, de 5 ani, care se calculează de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni [conform art. 154 alin. (1) lit. d), alin. (2) C. pen.], ultimul act material putea fi săvârşit în data de 17.11.2011 (data suspendării din activitate a inculpatei, când aceasta nu a mai avut acces în sediul băncii), ceea ce înseamnă că termenul de prescripţie a răspunderii penale se împlinea la data de 16.11.2019, iar pentru cealaltă faptă la data de 16.11.2016, context în care, în speţă, trebuie constatată intervenţia instituţiei prescripţiei. S-a arătat că acest fapt constituie motiv temeinic şi justificat pentru reformarea soluţiei primei instanţe, în sensul constatării prescripţiei răspunderii penale.

S-a susţinut că, în raport de cele arătate şi de starea de fapt rezultată din actele şi lucrările dosarului, este de observat că soluţia instanţei de fond este corectă sub aspectul constatării intervenţiei prescripţiei cu referire la fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată, însă este greşită în ceea ce priveşte textele de lege reţinute, respectiv cele referitoare la fapte, ca aplicabilitate.

Cu privire la soluţia de condamnare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fraudă informatică, s-a solicitat a se observa că soluţia atacată este netemeinică şi nelegală întrucât, pentru existenţa infracţiunii menţionate, în dovedirea laturii obiective, era necesar să existe un element material - prejudiciu, or, în cauză, acesta nu există şi nici nu a fost dovedit, astfel că fapta imputată nu există.

S-a susţinut că nu s-a făcut dovada faptului că există un prejudiciu (în contextul în care prevederile art. 249 C. pen. impun existenţa unei pagube) şi nici a următoarelor elemente de fapt: existenţa sumei de bani reclamată de partea civilă C. la data săvârşirii faptei, lipsa unei sume certe deţinute de către partea civilă C.. S-a menţionat că, din conţinutul Notei nr. x/2013 întocmite de Direcţia Antifraudă din cadrul D.., rezultă că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă sesizarea făcută de partea civilă C. este sau nu întemeiată.

Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că soluţia pronunţată este netemeinică şi nelegală, sub aspectele criticate, fiind necesară reformarea acesteia, în forma solicitată.

S-a mai arătat că instanţa de fond a respins solicitarea formulată de avocatul inculpatei de a beneficia de prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. - fapt consemnat în încheierea de şedinţă din data de 17 mai 2018, deoarece Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara nu a reţinut în mod corect starea de fapt existentă.

S-a susţinut, de asemenea, că instanţa de fond, în mod eronat, a reţinut în sentinţă că inculpata ar fi beneficiat de prevederile art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen., deoarece prin încheierea de şedinţă menţionată mai sus i-a fost respinsă cererea formulată de avocat, cu care, de altfel, nu a fost de acord, întrucât i-au fost reţinute prin rechizitoriu fapte pe care nu le-a comis, dovadă în acest sens fiind înregistrarea şedinţei de judecată din 17 mai 2018 în care inculpata s-a certat cu avocatul său.

S-a mai arătat că în mod greşit instanţa de fond, deşi a menţionat în motivarea hotărârii că a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen., în fapt nu a indicat în concret pedeapsa aplicată la care să se fi aplicat reducerea cu o treime a acesteia.

S-a subliniat că, pe parcursul cercetării judecătoreşti la fond, s-a solicitat expertiză financiar-contabilă cu privire la prejudiciul creat băncii sau celorlalte persoane, cerere care a fost respinsă şi că ar fi fost utilă o expertiză informatică, deoarece doar prin acest fel de expertiză se putea demonstra faptul că iniţierea - validarea - finalizarea erau făcute de pe acelaşi calculator al inculpatei F., care avea parolele tuturor angajaţilor. S-a susţinut, de asemenea, că toate iniţierile, în toate conturile, erau realizate de numita F..

Pe de altă parte, s-a susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod eronat şi neîntemeiat vinovăţia inculpatei cu privire la faptele de fraudă informatică şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în ceea ce priveşte contul părţii civile C..

Raportat la starea de fapt existentă, precum şi la înscrisurile de la dosarul cauzei, s-a apreciat că daunele materiale şi cele morale solicitate de partea civilă C. se impune a fi respinse, nefiind dovedit faptul că i-au fost luaţi bani sau că ar mai fi avut bani în cont, fapt demonstrat şi din înscrisurile trimise la dosar de către D..

În ceea ce priveşte solicitarea de desfiinţare în tot a sentinţei atacate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond - Judecătoria Haţeg, inculpata a arătat că este întemeiată, întrucât în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de conexare a prezentului dosar cu Dosarul nr. x/2018, procedând la judecarea separată a acestuia, fapt ce a condus la o cercetare deficitară a situaţiei deduse judecăţii şi la încălcarea principiului aflării adevărului - aspecte ce contravin însăşi prevederilor art. 5 şi art. 14 C. proc. pen.

S-a susţinut că ar fi necesară reunirea celor două dosare pentru a putea fi efectuată în mod real o analiză unitară a întregii stări de fapt şi în vederea stabilirii realităţii şi aflării adevărului, iar acest lucru nu se poate realiza decât în fata instanţei de fond.

Prin Decizia penală nr. 509 din 13 august 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Haţeg, de partea civilă - parte responsabilă civilmente D. SA şi de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 76 din 26.11.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Haţeg, care a fost desfiinţată, în parte:

- sub aspectul laturii penale, în ce priveşte stabilirea legii penale mai favorabile prin raportare la aplicarea globală a legii penale mai favorabile în cazul inculpatei A., soluţia de încetare a procesului penal în privinţa acestei inculpate pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1968, omisiunea indicării celei de a doua entităţi pentru prestarea muncii în folosul comunităţii de către inculpata A.;

- sub aspectul laturii civile, în ce priveşte nesoluţionarea acţiunii civile formulate de partea civilă D. SA

S-a constatat că legea penală mai favorabilă în cazul inculpatei A. este C. pen. actual şi s-a înlăturat soluţia de încetare a procesului penal în privinţa acestei inculpate pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1968.

În baza art. 322 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la 2500 RON amendă (250 zile-amendă x 10 RON/zi-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa închisorii de 2 ani, la care s-a adăugat amenda de 2500 RON (250 zile-amendă x 10 RON/zi-amendă).

S-au menţinut dispoziţia de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 2 ani, termenul de supraveghere, măsurile şi obligaţiile impuse inculpatei în baza art. 93 alin. (1) şi (2) C. pen.

S-a stabilit că munca neremunerată în folosul comunităţii se va presta de către inculpata A. în cadrul Primăriei Haţeg, jud. Hunedoara sau al Primăriei Municipiului Hunedoara.

S-a atras atenţia inculpatei A. asupra prevederilor art. 63 alin. (1) C. pen., în sensul că, dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

S-a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Haţeg, exclusiv în ce priveşte soluţionarea acţiunii civile formulate de partea civilă D. SA împotriva inculpatei A., ultimul act procedural rămas valabil sub acest aspect fiind încheierea de şedinţă de la termenul din 7.10.2019.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

A fost respins apelul declarat de partea civilă C..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă apelantă C. la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata A., în sumă de 250 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casaţie inculpata A., calea de atac fiind fundamentată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală.

Prin prisma cazului de recurs în casaţie indicat, recurenta inculpată a invocat nelegalitatea deciziei penale atacate, din perspectiva aplicării pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

A susţinut recurenta că în mod greşit s-a dispus de către instanţa de apel condamnarea sa la pedeapsa amenzii în cuantum de 2500 RON, în baza art. 322 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în condiţiile în care a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru această faptă, potrivit legii vechi.

A arătat că instanţa de apel a încălcat principiul neagravării situaţiei în propriul apel, consacrat de art. 418 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., consecinţa fiind stabilirea unei pedepse nelegale.

De asemenea, în susţinerea căii de atac promovate, recurenta inculpată a menţionat că instanţa de apel, contrar Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, a combinat prevederile a două legi succesive la stabilirea legii penale mai favorabile, or, în cauză, legea penală mai favorabilă este noul C. pen.

În consecinţă, recurenta inculpată a solicitat, în principal, în temeiul prevederilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a), alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea deciziei penale atacate, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, urmând ca, în rejudecare, să se dispună, prin raportare la dispoziţiile art. 396 alin. (5) coroborate cu art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., o soluţie de achitare.

În subsidiar, a solicitat, în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constatarea încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Prin încheierea din 11 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatându-se că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 509 din 13 august 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul cu acelaşi număr, îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., aceasta a fost admisă în principiu şi s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casaţie declarat de inculpata anterior menţionată.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpata A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parţială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) - caz invocat de recurenta inculpată în susţinerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauză.

Acest caz de recurs în casaţie devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanţă nu se încadrează în limitele stabilite în norma de incriminare pentru infracţiunea consumată, pentru tentativă sau prin reţinerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.

Aşadar, în cadrul acestui caz de recurs în casaţie, legiuitorul are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, în raport de încadrarea juridică a faptei şi de cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale, fiind exclusă orice analiză sub aspectul reindividualizării pedepsei.

În speţă, recurenta inculpată, prin motivele dezvoltate în susţinerea căii de atac, a arătat că, pentru fapta reţinută în sarcina sa (fals în înscrisuri sub semnătură privată), pentru care a fost condamnată, ar fi intervenit prescripţia răspunderii penale, potrivit prevederilor C. pen. anterior.

Înalta Curte constată însă că această critică nu poate fi circumscrisă cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., neputând face obiectul analizei instanţei în prezenta cale extraordinară de atac.

De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea apărării în sensul că instanţa de apel ar fi încălcat principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, cu consecinţa stabilirii unei pedepse nelegale în sarcina inculpatei, conform art. 322 C. pen., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanţa de apel fiind învestită atât cu apelul inculpatei A., cât şi cu apelul declarat de parchet, care viza, printre altele, greşita încetare a procesului penal pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1968, aşadar o cale de atac în defavoarea inculpatei.

Cât priveşte critica vizând încălcarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din data de 6 mai 2014, aceasta nu poate fi reţinută, întrucât, cu prilejul analizei legalităţii pedepsei, instanţa de recurs în casaţie are în vedere încadrarea juridică stabilită în cauză cu autoritate de lucru judecat, inclusiv sub aspectul legii penale mai favorabile.

Pe de altă parte, nici aspectele referitoare la lipsa unui prejudiciu în cauză, respectiv solicitarea privind pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatei, nu pot fi analizate de instanţa supremă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Astfel, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident în speţă cazul de recurs în casaţie invocat, pedeapsa aplicată recurentei inculpate pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată - 2500 RON amendă (echivalentul a 250 zile-amendă), prin raportare la încadrarea juridică reţinută în cauză, fiind situată în limitele prevăzute de lege (180 - 300 zile-amendă).

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 509 din 13 august 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 509 din 13 august 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 aprilie 2021.

GGC - GV