Legality of judicial suspension pending resolution of linked nullity action challenging underlying comodat contract

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. C. S.R.L. şi D., solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 926.421,54 RON, echivalentul a 194.700 euro, către reclamantă reprezentând lipsa de folosinţă pentru perioada 01.05.2016 - 01.05.2019 pentru imobilul situat în Bucureşti, str. x (str. x), sector 1 şi la plata dobânzii legale penalizatoare pentru perioada 01.05.2016-01.05.2019, calculată la rata de referinţă a BNR plus 4 puncte procentuale, conform art. 1 alin. (3)şi art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 la această sumă, până la achitarea integrală a sumei datorate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 555 şi art. 1357 din C. civ., precum şi dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 3694 din 11 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.,prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B.,în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.R.L.şi D.,ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.,prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei apelate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

La data de 13 octombrie 2020 apelanta-reclamantă a depus la dosar o cerere de suspendare a judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2007, aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a suspendat judecarea cauzei privind pe apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B. şi pe intimatele-pârâte S.C. C. S.R.L. şi D., în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Dâmboviţa.

În cuprinsul acestei încheieri, instanţa de apel a reţinut că soluţionarea cauzei cu care a fost învestită este condiţionată de soluţia ce va fi pronunţată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Dâmboviţa, întrucât dosarul anterior menţionat are ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de comodat încheiat la data de 1 august 2016 între S.C. A. S.R.L. prin administratorul special E. şi S.C. C. S.R.L., precum şi a eventualelor acte subsecvente la acesta (contracte de închiriere a spaţiilor) necunoscute de lichidatorul judiciar la data formulării cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., întrucât existenţa valabilă în circuitul juridic civil a contractului de comodat încheiat la data de 1 august 2016 între S.C. A. S.R.L. prin administratorul special E. şi S.C. C. S.R.L. este esenţială pentru dosarul nr. x/2019 având ca obiect obligarea intimatei la plata unor despăgubiri derivate din folosirea spaţiului dat în folosinţa gratuită a intimatei S.C. C. S.R.L.

Împotriva încheierii din 14 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, pârâta S.C. C. S.R.L. a declarat recurs, arătând că instanţa de apel a dispus măsura suspendării judecăţii apelului, întrucât a apreciat, în mod greşit, că soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză depinde de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul altei judecăţi.

Recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. a susţinut faptul că aprecierea instanţei de apel este greşită, întrucât cele două litigii se poartă în materii diferite şi se judecă pe silogisme juridice diferite, ceea ce nu justifică soluţia de suspendare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 486 raportat la art. 413 din C. proc. civ.

La data de 2 februarie 2021, conform plicului ataşat, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, anexând certificatul de grefă eliberat de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2007.

Analizând încheierea atacată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 5 iulie 2019, nefiind supus procedurii filtrului.

Chestiunea de drept supusă analizei vizează aplicarea greşită a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ca urmare a suspendării judecăţii apelului la termenul de judecată din 14 octombrie 2020.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. "instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Acest caz de suspendare are în vedere existenţa unui alt dosar, aflat pe rolul instanţelor de judecată, a cărui soluţionare ar putea avea o influenţă hotărâtoare asupra rezolvării cauzei, problema de a cărei rezolvare depinde soluţia din procesul pendinte aflându-se în strânsă legătură.

Cu alte cuvinte, acest caz de suspendare facultativă legală a judecăţii poate interveni atunci când soluţionarea cauzei supuse suspendării depinde de soluţionarea alteia în care se tranşează un drept, ce influenţează soluţia în cauza supusă suspendării, putând fi invocat cu autoritate de lucru judecat.

Dispoziţiile legale anterior evocate, care reglementează suspendarea facultativă a judecăţii, oferă judecătorului opţiunea de a aprecia asupra oportunităţii aplicării acestei măsuri faţă de împrejurările concrete ale cauzei.

În speţă, instanţa supremă constată că autoarea căii de atac nu a expus critici de nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ci doar s-a limitat la a susţine că nu este justificată măsura suspendării judecăţii apelului, întrucât cele două litigii se poartă în materii diferite şi se judecă pe silogisme juridice diferite.

Înalta Curte reţine că suspendarea judecăţii apelului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., prin încheierea din 14 octombrie 2020, a fost determinată de existenţa dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Evaluând oportunitatea întreruperii cursului judecăţii, instanţa de apel a avut în vedere ansamblul circumstanţelor cauzei şi legătura dintre cele două procese, în condiţiile în care dosarul nr. x/2007, aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, are ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de comodat încheiat la data de 1 august 2016 între S.C. A. S.R.L. prin administratorul special E. şi S.C. C. S.R.L. şi a eventualelor acte subsecvente la acesta (contracte de închiriere a spaţiilor), necunoscute de lichidatorul judiciar la data formulării cererii de chemare în judecată, iar în dosarul nr. x/2019 se urmăreşte obligarea pârâtelor S.C. C. S.R.L. şi D. la plata unor despăgubiri derivate din folosirea spaţiului dat în folosinţa gratuită a pârâtei S.C. C. S.R.L.

Prin urmare, în condiţiile în care efectul suspendării este unul general şi nu se pot reţine criticile recurentei-pârâte vizând aprecierea eronată a instanţei de apel asupra necesităţii şi oportunităţii măsurii sistării temporare a judecăţii din perspectiva art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii din 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi,13 aprilie 2021.