Commercial debt recovery claim dismissed as unfounded following irrevocable renunciation of right
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the cross-appeals, annulled the prior appellate decision and first-instance judgment, and dismissed the claimant's lawsuit as unfounded, rendering the case definitively resolved with no monetary award. The dispute involved a commercial litigation where a company sought to recover over 69 million RON in unpaid debts under a supply contract, which had been initially rejected by the first-instance court but subsequently upheld by the Court of Appeal. The decisive legal basis was the claimant’s unconditional and irrevocable renunciation of the right claimed, executed via an authentic notarial declaration during the extraordinary appeal proceedings, which triggered the automatic annulment of all previous judgments pursuant to Articles 408 and 409 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 41 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, Art. 408 din C. proc. civ, art. 9 din C. proc. civ; Commercial debt recovery claim dismissed as unfounded following irrevocable renunciation of right: Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021
Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 12 iunie 2017, sub număr de dosar nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 69.955.521 RON reprezentând suma datorată conform Contractului de furnizare nr. x/1.08.2013 şi facturii fiscale nr. x/5.09.2016, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 465/C din 6 iulie 2018 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta S.C. B. S.R.L..
A fost admisă excepţia de neexecutare invocată de pârâta S.C. B. S.R.L. şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..
Reclamanta A. S.R.L. a declarant apel împotriva sentinţei civile nr. 465/C din 6 iulie 2018 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a încheierilor de şedinţă pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2017.
Prin decizia civilă nr. 1727/Ap din 18 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, a fost respins apelul declarat de reclamata S.C. A. S.R.L. împotriva tuturor încheierilor de şedinţă pronunţate în dosar nr. x/2017 al Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
A fost admis în parte apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 456/C/2018 pronunţată în dosar nr. x/2017 al Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că s-a respins ca inadmisibilă excepţia de neexecutare invocată de către S.C. B. S.R.L. şi a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., fiind obligată pârâta S.C. B. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 69.955.521 RON, cu titlu preţ al dezicerii şi suma de 351.580,105 RON, cu titlu cheltuieli de judecată la fond, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru.
A fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 351.580,105 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care a operat reducerea, în condiţiile art. 41 din O.U.G. nr. 80/2013.
S-au păstrat dispoziţiile privitoare la respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.
Reclamanta B. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1727/Ap din 18 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.
Totodată, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare şi recurs incident.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16 decembrie 2020 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, la termenul din 7 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat următoarele:
La 30 martie 2021, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus, în original, declaraţia autentificată sub nr. x din 29 martie 2021 de către Notar Public C., din care rezultă că renunţă necondiţionat şi irevocabil, în temeiul art. 408 şi 409 din C. proc. civ., la toate drepturile (pretenţiile) deduse judecăţii în cadrul litigiului înregistrat sub nr. x/2017 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, la 1 aprilie 2021, recurenta-pârâtă B. a depus o cerere prin care a solicitat instanţei să ia act de renunţarea reclamantei la dreptul pretins, cu consecinţa anulării hotărârilor pronunţate în cauză şi respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, menţionând şi faptul că nu solicită cheltuieli de judecată şi că renunţă la dreptul de a declara recurs împotriva deciziei ce urmează a fi pronunţată.
Examinând cererea de renunţare la însuşi dreptul pretins, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., Înalta Curte reţine următoarele:
Art. 408 din C. proc. civ. prevede că:
"(1) Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunţe la însuşi dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului.
(2) În caz de renunţare la dreptul pretins, instanţa pronunţă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond, dispunând şi asupra cheltuielilor de judecată.
(3) Renunţarea se poate face atât verbal în şedinţă, consemnându-se în încheiere, cât şi prin înscris autentic".
Potrivit dispoziţiilor art. 409 alin. (2) din acelaşi cod "când renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunţate în cauză, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător".
Manifestarea de voinţă a reclamantei, în sensul de a renunţa la însuşi dreptul pretins prin cererea de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al acesteia care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.
În speţă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a renunţat, în mod expres, la dreptul pretins prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum rezultă din cuprinsul declaraţiei autentificate sub nr. x din 29 martie 2021 de către Notar Public C. .
Faţă de cele arătate, Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurenta-pârâtă S.C. B. împotriva deciziei civile nr. 1727/Ap din 18 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, va anula decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 465/C din data de 6 iulie 2018 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată, în contradictoriu cu pârâta S.C. B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurenta-pârâtă S.C. B. împotriva deciziei civile nr. 1727/Ap din 18 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.
Anulează decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 465/C din data de 6 iulie 2018 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.