Insolvency proceedings: inadmissibility of extraordinary appeal against final appellate decision lacking statutory basis for further review

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a IX-a civilă la 21 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, creditoarea A. S.A. - prin Sucursala Constanţa a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. B. S.R.L..

Prin sentinţa civilă nr. 574 din 1 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a IX-a civilă s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de debitoarea S.C. B. S.R.L., reprezentată în proces prin administrator C..

S-a admis cererea creditoarei A. S.A..

În temeiul art. 72 alin. (6) din Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă nr. 85/2014 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei faţă de debitoarea B. S.R.L., înmatriculată în registrul comerţului sub nr. x/1997.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel debitoarea S.C. B. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 44 din 29 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia netimbrării şi s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de debitoarea S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 574 din 1 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs S.C. B. S.R.L..

Autorul căii de atac a indicat în memoriul de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, constatarea nulităţii deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurenta susţine că în fapt, la data de 21 februarie 2020, data inscripţionată pe plicul aflat la dosarul cauzei, aceasta a luat la cunoştinţa de decizia recurată din care rezulta că a fost citată cu menţiunea achitării unei taxe de timbru în valoare de 100 de RON, însă din nefericire societatea recurentă nu a primit citaţia despre care se face vorbire în considerentele deciziei atacate.

În acest context, arată că nu avut cunoştinţă de obligaţia impusă în sarcina sa de instanţă, în sensul de a plăti suma de 100 de RON, sumă care de altfel este derizorie ca valoare şi pe care dorea să o achite în vederea soluţionării apelului şi aflării adevărului.

Prin urmare, recurenta susţine că nu a primit citaţia prin care instanţa dispunea îndeplinirea obligaţiei de plată a sumei de 100 RON, astfel că nu poate propune un probatoriu per a contrario soluţiei judecătoreşti, întrucât negaţia însăşi nu poate fi dovedită, neexistând o modalitate probatorie prin care să dovedească că nu a primit un actul prin care înştiinţată de obligaţie timbrării apelului.

Pe cale de consecinţă, recurenta arată că prin hotărârea pronunţată, instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv faptul că societatea nu a fost citată în prezentul dosar cu menţiunea de a plăti o taxă de timbru, iar sancţiunea este nulitatea deciziei recurate.

Până la întocmirea raportului dispus în cauză, nu s-a depus întâmpinare. Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 17 septembrie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia, prin raport reţinându-se că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 15 octombrie 2020, părţile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 21 ianuarie 2021 completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă calea extraordinară de atac ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 44 din 29 ianuarie 2020, definitivă, prin care, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia netimbrării şi a anulat ca netimbrat apelul declarat de debitoarea S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 574 din 1 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. x/2019, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de debitoarea S.C. B. S.R.L., reprezentată în proces prin administrator C.; s-a admis cererea creditoarei A. S.A., iar în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă nr. 85/2014 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei faţă de debitoarea B. S.R.L., înmatriculată în registrul comerţului sub nr. x/1997.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziţii "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prima instanţă sunt supuse numai apelului".

Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (4) din Legea 85/2014, "Hotărârile preşedintelui tribunalului sau ale judecătorului sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel", iar art. 9 prevede "Curtea de apel este instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de preşedintele tribunalului sau de judecătorul sindic, după caz. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Tot în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Conform art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Aşadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

În speţă, autorul căii de atac a solicitat cenzurarea unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

În acest context, se reţine că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 44 din 29 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatele S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar D. şi A. S.A. - prin Sucursala Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 44 din 29 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatele S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar D. şi A. S.A. - prin Sucursala Constanţa.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2021.