Penalty claim remanded for failure to clarify limitation defense under judge's active role.

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamanta A. S.R.L. BUCUREŞTI, în contradictoriu cu pârâta S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A., a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 469.477,79 RON reprezentând contravaloare servicii prestate şi 171.305,8 RON reprezentând penalităţi de întârziere.

Prin sentinţa civilă nr. 226 din 3 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Civilă a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. BUCUREŞTI, în contradictoriu cu pârâta S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A., şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 279.477,79 RON reprezentând diferenţă debit şi penalităţi.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. a declarat apel, care a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia nr. 4848 din 14 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A fost declinată competenţa de soluţionare a apelului declarat de recurenta-pârâtă S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. împotriva sentinţei civile nr. 226 din 3 mai 2018, pronunţate de Tribunalul Teleorman, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 1509 din 3 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admis apelul declarat de apelanta - pârâtă B. împotriva sentinţei civile nr. 226 din 3 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. BUCUREŞTI prin lichidator judiciar C..

A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 259.477,79 RON din care 88.171,93 RON reprezentând diferenţă debit şi 171.305,80 RON reprezentând penalităţi de întârziere.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţa apelată.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea apelantei-pârâte referitoare la obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1509 din 3 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 1509 din 3 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pârâta S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei, în ceea ce priveşte prescripţia dreptului material la acţiune în privinţa penalităţilor de întârziere în sumă de 171.305,80 RON, instanţa de apel a apreciat în mod greşit că această excepţie nu a fost invocată prin întâmpinarea depusă la fond, reţinând că nu există nicio motivare în fapt şi în drept a unei astfel de excepţii.

Or, în condiţiile în care pârâta nu a avut asistenta juridică de specialitate în formularea acestei întâmpinări, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la această sumă nu a fost invocată în termeni juridici suficient de clari, însă a fost invocată în termenul prevăzut de lege, respectiv prin întâmpinare, iar instanţa de fond era obligată să analizeze toate cererile şi excepţiile părţilor, având îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, pentru respectarea principiului privind rolul judecătorului în aflarea adevărului, reglementat de art. 22 C. proc. civ.

Consideră că reţinerea instanţa de apel vizând împrejurarea că excepţia nu a fost motivată în fapt şi nici în drept, motiv pentru care s-a apreciat ca fiind neinvocată, nu este decât o încălcare a normelor de drept material, în condiţiile în care legiuitorul nu a instituit o anumită formă pe care ar trebui să o îmbrace o cerere adresată instanţei, formă în lipsa căreia cererea să nu poată fi considerată ca fiind formulată, din contra, instituie in sarcina judecătorului obligaţia de a da calificarea corectă a actelor şi a faptelor deduse judecăţii.

A aprecia altfel, susţine recurenta, echivalează cu o îngrădire la liberul acces la justiţie, deoarece orice persoană are dreptul la justiţie şi nu i se poate cere să aibă studii de specialitate care să îi permită să formuleze în termeni clari şi fără echivoc o pretenţie şi nici nu poate fi obligată, pe ramura de drept civil, să îşi angajeze un avocat.

De aceea, este reglementat rolul judecătorului în aflarea adevărului, text de lege care a fost total ignorat atât de către instanţa de fond, cât şi de cea de apel, care nu a înţeles să facă aplicarea acestui principiu, susţinând că nu s-a invovat excepţia prescripţiei atât timp cât nu a fost motivată în fapt şi în drept.

Solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 171.305,80 RON aferente facturii fiscale nr. x/26.06.2012 şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. BUCUREŞTI prin lichidator judiciar C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Recurenta-pârâtă S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport reţinându-se că recursul este admisibil în principiu şi, totodată, că deşi recurenta-pârâtă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinerile din cuprinsul cererii de recurs pot fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 24 iulie 2020 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 decembrie 2020, constatându-se că recursul este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) Cod procedură civilă, s-a stabilit termen pentru soluţionarea acestuia la 7 aprilie 2021, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, ţinând cont şi de apărările din cuprinsul întâmpinării, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, se impune precizarea faptului că, deşi recurenta a invocat motivul de recurs reglementat de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., conform căruia hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, criticile sale vizează în realitate încălcarea a unor norme de procedură, respectiv a dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., aşa încât susţinerile sale vor fi încadrate în motivul de recurs instituit de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi analizate.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat art. 22 C. proc. civ., privind rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului, întrucât a apreciat în mod greşit că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere în sumă de 171.305,80 RON nu a fost invocată prin întâmpinarea depusă la fond, reţinând că nu există nicio motivare în fapt şi în drept a unei astfel de excepţii.

Analizând modalitatea de desfăşurare a judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că instanţa de apel a nesocotit principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului consacrat de art. 22 alin. (2) C. proc. civ., fiind fondate criticile recurentei formulate sub acest aspect.

Astfel, se constată că, prin întâmpinarea formulată, referitor la penalităţile de întârziere în cuantum de 171.305,80 RON, pârâta S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. a precizat:

"pentru penalităţile pe care creditoarea le invocă prin acţiune, nu sunt de acord cu plata acestora având în vedere că factura de penalităţi nu a fost acceptată la plată de către societatea noastră, inclusiv este o factură care s-a prescris".

Prin apelul declarat, pârâta S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. a criticat soluţia instanţei de fond cu privire la faptul că aceasta nu s-a pronunţat asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.

În mod greşit instanţa de apel a reţinut că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune nu a fost motivată în fapt şi nici în drept, apreciind ca fiind neinvocată în faţa primei instanţe.

Or, fără a nega dreptul instanţei de apel de a face propria calificare juridică, este de necontestat că în speţă recurentei-pârâte i-a fost încălcat dreptul de a discuta şi argumenta chestiunea de drept invocată în cursul procesului, întrucât, în virtutea rolului activ, instanţa avea obligaţia de a solicita pârâtei lămuriri în ceea ce priveşte susţinerea că penalităţile de întârziere ce formează obiectul litigiului sunt prescrise, respectiv de a preciza dacă înţelege să invoce excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la suma de 171.305,80 RON sau nu.

Neprocedând în acest mod, instanţa a îngrădit şi realizarea altor principii procesuale, cum ar fi garantarea dreptului la apărare.

Nu se poate face abstracţie nici de principiul contradictorialităţii, care guvernează procesul civil, principiu ce presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a-şi formula apărări şi de a-şi prezenta punctul de vedere asupra oricărui element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.

Pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. împotriva deciziei civile nr. 1509 din 3 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. împotriva deciziei civile nr. 1509 din 3 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.