Jurisdictional conflict over union-standing for pension surcharge claims; exclusive territorial competence under Art. 102 Law 223/2015

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 3 iunie 2020 sub dosar nr. x/2020, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD), în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat, în numele membrului său de sindicat A. pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună: recunoaşterea dreptului pretins respectiv adăugarea la baza de calcul a pensiei a sporului de 20% aferent OMM/SOSP şi a sporului de 9% aferent contribuţiei la pensia suplimentară; obligarea pârâtei la repararea pagubei cauzate, respectiv recalcularea pensiei, precum şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor de pensie rezultate.

Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 3359/2020 din 22 iulie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Covasna, reţinând incidenţa dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 223/2015 şi Legea nr. 62/2011.

Pe rolul Tribunalului Covasna, cauza a fost înregistrată la 9 septembrie 2020 sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 970 din 3 decembrie 2020, Tribunalul Covasna, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Covasna a apreciat aplicabilitatea Deciziei nr. 1/2013 a ÎCCJ deoarece, potrivit art. 28 din Legea 62/2011:

"organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi".

Pe cale de consecinţă, a considerat că în speţă nu sunt incidente exclusiv dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 223/2015, întrucât în speţă competenţa de soluţionare pentru cauzele de acest tip privitoare la pensii este una alternativă.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Covasna, secţia Civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 30 decembrie 2020, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti, Înalta Curte reţine că reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului său de sindicat A., a învestit instanţa cu soluţionarea unei cereri prin care să dispună: recunoaşterea dreptului pretins respectiv adăugarea la baza de calcul a pensiei a sporului de 20% aferent OMM/SOSP şi a sporului de 9% aferent contribuţiei la pensia suplimentară; obligarea pârâtei la repararea pagubei cauzate, respectiv recalcularea pensiei, precum şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor de pensie rezultate.

Dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 223/2015, prevăd că:

"cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul", iar în cauză, pensionarul militar A. este domiciliat în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, aspect ce atrage competenţa Tribunalului Covasna în soluţionarea prezentei cauze.

Considerentele susţinute de Tribunalul Covasna, referitoare la aplicabilitatea Deciziei 1/2013 a ÎCCJ se constată că nu pot fi reţinute, întrucât aceasta statuează exclusiv asupra chestiunilor legate de competenţa exclusivă în materie de litigii de muncă, fiind evident că se au în vedere domeniile în care sindicatul poate, conform legii, să formuleze acţiune în numele şi pe seama membrilor de sindicat ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.

Aşadar, litigiile privind drepturile de pensie nu se numără printre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 28 din Legea nr. 62/2011, drept urmare SCMD nu poate formula acţiuni de natura celei de faţă în numele membrilor săi.

În raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Covasna.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2021.