Traffic accident damages appeal annulled for failing to articulate specific illegality under Art. 488 of the Civil Procedure Code

COMPLET FILTRU

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cadrul procesual

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 111/2020 din 18 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. şi pârâta B. S.A. împotriva sentinţei nr. 426 din data de 12.09.2019, pronunţate de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata- pârâtă B. S.A. - Sucursala Slatina.

2. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen, reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, pe fondul cererii de chemare în judecată, admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei B. la plata unei sume cu titlul "despăgubiri", compusă din: daune materiale în cuantum de 10.000 Euro, daune ce sunt reprezentate prin cheltuieli privind demersurile de îngrijire şi recuperare a sănătăţii; daune morale în cuantum de 500.000 Euro, sume în echivalent în RON la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda legală, începând cu data introducerii cererii şi până la data executării efective, şi, acordarea unei prestaţii periodice, în cuantum de 600 RON lunar, începând cu data producerii accidentului, 23.11.2015 şi până la încetarea stării de nevoie pentru reclamant, cât şi pârâta B. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanţa de apel, în vederea aplicării criteriilor legale incidente în cauză, respectiv, aplicarea prevederilor art. 1371 C. civ. şi, implicit, stabilirii daunelor morale în mod legal, respectiv, echitabil, într-un cuantum rezonabil în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii de Apel Craiova în cauze similare, precum şi să se aibă în vedere culpa concurentă a victimei/reclamantul A. în producerea sau mărirea prejudiciului cauzat ca urmare a accidentului rutier suferit.

Recursul declarat de reclamantul A. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs invocat, după o prezentare detaliată a situaţiei de fapt şi a parcursului judiciar al cauzei, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că înţelege să critice decizia recurată din perspectiva neacordării daunelor materiale şi a prestaţiei periodice solicitate, cât şi al aprecierii, într-un cuantum redus a daunelor morale.

Sub aspectul daunelor materiale neacordate, recurentul-reclamant consideră că instanţa ar fi trebuit să acorde relevanţă probei testimoniale, în dovedirea daunelor materiale şi să oblige asiguratorul să suporte şi acest tip de despăgubire, fiind evident că au fost realizate nenumărate demersuri pentru îngrijirea/recuperarea stării sale de sănătate.

În opinia recurentului-reclamant, privitor la acest prejudiciu material, conform art. 1387 alin. (1) C. civ., despăgubirile trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuieli determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui prejudiciat, precum şi orice alte prejudicii materiale.

În ce priveşte aspectul prestaţiei periodice, în cuantum de 600 RON lunar, recurentul-reclamant consideră că instanţa a limitat probaţiunea la înscrisuri, neţinând cont de depoziţia martorului, de adeverinţa din 20.07.2016, emisă de fostul angajator al reclamantului C. S.R.L., dar şi de dispoziţiile art. 1386 alin. (3), art. 1387 alin. (1) şi alin. (2) C. civ.

Referitor la daunele morale, recurentul - reclamant a susţinut că un prim aspect în cuantificarea acestora, de care instanţa trebuie să ţină seama, îl reprezintă durerile fizice suferite, atât în momentul producerii accidentului, cât şi ulterior, urmare a tratamentelor şi a manevrelor medicale necesare unei recuperări, iar un al doilea aspect îl constituie durerea psihică traversată, urmare a traumei fizice.

În acest context, recurentul-reclamant apreciază că daunele morale, ce reprezintă prejudiciul nepatrimonial suferit, sunt întemeiate în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Pentru aceste motive, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi pe fondul cererii de chemare în judecată, admiterea acţiunii.

Recursul declarat de pârâta B. S.A. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs invocat, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, că au fost nesocotite criteriile legale ce au stat la baza stabilirii daunelor morale, respectiv nesocotirea şi neaplicarea prevederilor art. 1371 C. civ.

După o prezentare detaliată a criteriilor ce ar trebui să stea la baza stabilirii despăgubirilor cu titlu de daune morale, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept.

Astfel, recurenta-pârâtă consideră că, instanţa de apel a făcut o confuzie între vinovăţia, sub forma intenţiei sau culpei, aşa cum sunt definite de dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi alin. (3) C. civ. şi caracterul licit sau ilicit al faptei victimei/reclamantului A., atât timp cât se reţine existenţa unei fapte culpabile concurente care se înscrie în lanţul generator al prejudiciului şi care constituie o circumstanţă legală de diminuare a obligaţiei de despăgubire aflate în sarcina făptuitorului.

Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel în considerentele deciziei recurate, la fila x, a analizat şi a enumerat doar o parte din înscrisuri ignorând în totalitate concluziile raportului de expertiză tehnică auto, ceea ce nu poate echivala cu o analiză obiectivă şi exhaustivă a probatoriului.

După prezentarea unor opinii privind situaţia de fapt a cauzei, recurenta-pârâtă apreciază că, în cauză, se impunea ca instanţa de apel să facă o analiză judicioasă, multispectuală, având în vedere particularităţile speţei, împrejurările concrete ale săvârşirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, urmările produse, contribuţia fiecărei părţi implicate în producerea rezultatului şi a prejudiciului.

În opinia recurentei-pârâte, instanţa de apel a reţinut în mod eronat, la fila x primul paragraf din decizia recurată, aspectele care vizează identificarea şi stabilirea conduitei culpabile a reclamantului A., neefectuându-se o analiză temeinică şi legală a conduitei culpabile a reclamantului, nu s-a identificat şi stabilit procentul de culpă în materie civilă pentru reclamantul în cauză.

Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel nu a avut în vedere ca şi mijloc de probă jurisprudenţa sa constantă în cazuri identice ca şi modalitate de producere a prejudiciului, jurisprudenţă invocată de pârâtă în mod concret, din perspectiva căreia se justifica acordarea despăgubirilor morale într-un alt cuantum considerat echitabil, mult mai redus.

Astfel, susţine recurenta-pârâtă, daunele morale acordate de instanţa de apel sunt stabilite în mod greşit, acestea fiind excesive şi disproporţionate în comparaţie cu soluţiile pronunţate în jurisprudenţa constantă a Curţii de Apel Craiova în materie recentă în situaţii identice ca şi modalitate de producere a accidentelor de circulaţie, cât şi din punct de vedere al vârstei victimelor accidentelor de circulaţie.

Pentru aceste motive recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

3. Procedura de soluţionare a recursurilor

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 10 decembrie 2020, pronunţată în Completul de Filtru, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi şi s-a pus în vedere acestora că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere, în termen de 10 zile de la data comunicării.

Părţile nu au formulat punct de vedere în scris la raport, iar prin rezoluţia din 25.01.2021, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (7) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru examinarea stadiului recursurilor în completul de filtru, la data de 1 aprilie 2021, fără citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursurilor, invocată din oficiu, pentru neîndeplinirea cerinţei motivării căilor de atac, deoarece nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea nulităţii şi exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită şi să constate nulitatea recursurilor, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În speţă, se constată că recursurile, deşi întemeiate în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., nu conţin critici care să poată fi încadrabile în textul legal invocat, şi nici în alte motive de recurs din cele de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. aceasta, în condiţiile în care recurentul-reclamant şi recurenta-pârâtă reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele sesizate în apel ori cererea de chemare în judecată formulată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc decizia recurată.

Mai mult, prin cererile de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) deciziei recurate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce priveşte fondul cauzei şi pretinse greşeli materiale reproşate de recurenţi soluţiei instanţei de apel; recurenţii nu critică acest raţionament al instanţei, ci reiau susţinerile lor privind despăgubirile acordate şi modalitatea de stabilire a acestora.

Din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că deşi a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte şi afirmaţii, fără a fi formulate critici concrete împotriva deciziei din apel.

Prin criticile invocate în cererile de recurs, atât recurentul-reclamant, cât şirecurenta-pârâtă şi-au exprimat nemulţumirea sub aspectul modului de stabilire a situaţiei de fapt a cauzei prin raportare la probele administrate, raţionamentul instanţei în interpretarea probatoriului, a criteriilor de stabilire a daunelor morale, iar trimiterile la anumite dispoziţiile legale au fost făcute pentru a fi reevaluată situaţia de fapt a cauzei, ori dezvoltarea acestora nu permite încadrarea şi analizarea din perspectiva motivului de recurs invocat, motiv pentru care nu pot fi reţinute ca şi critici de nelegalitate.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

De aceea, atât recurentul-reclamant cât şi recurenta-pârâtă ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, din perspectiva motivului de recurs invocat, dacă în hotărârea recurată există norme de drept material ce au fost încălcate, însă ambii recurenţi nu a invocat asemenea critici, ci doar argumente vizând reţinerile instanţei de apel privind situaţia de fapt a cauzei prin raportare la probatoriul administrat, argumente ce reprezintă aspecte de netemeinicie şi care nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală.

Faţă de criticile deduse judecăţii în calea de atac a recursului, cât şi prin raportare la considerentele instanţei de apel, Înalta Curte constată, astfel, că recurentul- reclamant şi recurenta-pârâtă readuc spre analiză instanţei de control judiciar probleme asupra cărora instanţa anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în decizie, ceea ce pune problema imposibilităţii încadrării susţinerilor acestora în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absenţa unor critici împotriva dezlegărilor deciziei din apel, soluţia acestei instanţe.

Astfel, prezentarea din cererile de recurs de faţă nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C .proc.civ, iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii deciziei recurate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt, ori a probatoriului administrat şi modalităţii de apreciere a acestuia, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine.

Recurentul-reclamant şi recurenta-pârâtă nu au adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţa de apel în motivarea soluţiei.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursurile declarate de reclamant şi de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 111/2020 din 18 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2021.