Jurisdictional conflict over payment order resolved by assigning competence to the court seised first

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de emitere a ordonanţei de plată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria, la data de 06 august 2020, sub nr. x/2020, creditoarea A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 13.741 RON reprezentând contravaloarea produselor livrate în baza contractului de vânzare- cumpărare porumb recolta 2017 nr. SS 426 V/05.10.2017 şi a dobânzii legale, calculată conform O.G. nr. 13/24.08.2011, de la data scadenţei, şi până la achitarea integrală a debitului; cu plata cheltuielilor de judecată.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa civilă nr. 1685 din 26 noiembrie 2020, Judecătoria Alexandria a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Alexandria, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect ordonanţă de plată formulată de creditoarea A. S.A., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut, în esenţă, că, prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unor sume de bani rezultând din executarea anumitor raporturi contractuale derulate între părţi, instanţa observând că sediul activ al pârâtei este situat în localitatea Târgovişte, aflat în raza de competenţă a Judecătoriei Târgovişte.

De asemenea, s-a mai reţinut că potrivit art. 132 alin. (1) C .proc.civ., când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 132 C. proc. civ. instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Alexandria, invocată din oficiu de instanţă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte, în a cărei circumscripţie se află sediul pârâtei.

2.2). La data de 30 decembrie 2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte, iar prin sentinţa civilă nr. 25 din 04 februarie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgovişte, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta A. S.A., Alexandria, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. Târgovişte, în favoarea Judecătoriei Alexandria; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a suspendat, din oficiu, judecata cauzei; a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în drept să hotărască asupra conflictului de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

În stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial în soluţionarea cauzei, cu prioritate, instanţa a reţinut că incidente în cauză sunt prevederile art. 1016 C. proc. civ. coroborat cu art. 107 din acelaşi act normativ, potrivit cu care cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.

Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria are ca obiect pretenţii formulate pe calea procedurii speciale a cererii de emitere a ordonanţei de plată, cu consecinţa incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 1016 şi 107 C. proc. civ., referitoare la competenţa teritorială, norme de ordine privată.

Prin urmare, întrucât pârâta-debitoare nu a invocat prin întâmpinare în termenul prevăzut de lege excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Alexandria, instanţa a reţinut că se impune admiterea excepţiei invocate din oficiu raportat la disp. art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care, necompetenţa de ordine privată poate fi invocată exclusiv de către pârât în termenele prevăzute de lege.

În consecinţă, s-a considerat că prin invocarea excepţiei de către instanţa învestită cu judecata cererii, în speţă, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Târgovişte nu a fost legal sesizată, declinarea cauzei fiind efectuată cu încălcarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

S-a reţinut, de asemenea, că, raportat la prevederile art. 1024 alin. (3) C. proc. civ., aspectele legate de competenţă nu pot fi invocate în calea de atac a cererii în anulare întrucât pârâta-debitoare nu a invocat excepţia necompetenţei Judecătoriei Alexandria în soluţionarea cauzei. Or, astfel cum rezultă din textul de lege amintit părţile nu pot invoca înaintea instanţei de control judiciar alte motive decât cele invocate la prima instanţă. În consecinţă, nu se poate aprecia că prin invocarea excepţiei de către instanţa ulterior sesizată urmare admiterii excepţiei de către Judecătoria Alexandria, aceasta s-a substituit instanţei de control judiciar.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Judecătoriei Alexandria, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că obiectul prezentului dosar îl constituie cererea creditoarei A. S.A. de emitere, în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., a unei ordonanţe de plată, în condiţiile art. 1014 C. proc. civ.

În vederea obţinerii acestei ordonanţe, creditoarea a efectuat o procedură prealabilă, prin care a înştiinţat debitoarea cu privire la datoria pe care o solicită, comunicându-i acesteia toate înscrisurile care ar face dovada respectivei sume de bani.

Art. 1.016 C. proc. civ.., cu denumirea marginală "Instanţa competentă" prevede că, "Dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.".

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, "(1)Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.".

Pe de altă parte, legiuitorul a înţeles să reglementeze pentru anumite situaţii o competenţă teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care reglementează o competenţă teritorială alternativă, în afară de instanţele prevăzute de art. 107- 112 din acelaşi cod, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanţele deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 C. proc. civ., creditoarea A. S.A. a înţeles să introducă cererea de emitere a ordonanţei de plată la Judecătoria Alexandria, instanţă competentă teritorial să soluţioneze pricina, raportat la dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 şi art. 107 C. proc. civ., astfel învestită, această judecătorie nu mai putea să dispună declinarea competenţei, chiar dacă ar mai fi existat şi o altă instanţă deopotrivă competentă să soluţioneze litigiul.

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ.., "Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

Aşadar, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părţile pot deroga.

Deopotrivă, C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

Competenţa teritorială de soluţionare a cererii de emitere a unei ordonanţe de plată, aşa cum s-a arătat mai sus, se stabileşte potrivit dispoziţiilor de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., conform căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa domiciliului pârâtului.

Întrucât aceste norme sunt de competenţă relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. - doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. În caz contrar, instanţa sesizată rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă, excepţie pe care instanţa nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Or, în speţă, din actele dosarului, rezultă că debitoarea B. S.R.L. nu a înţeles să formuleze întâmpinare în dosar, aşa încât, prin alegerea exprimată de creditoare prin introducerea cererii de chemare în judecată, coroborată cu neinvocarea, de către debitoare, a excepţiei de necompetenţă teritorială, Judecătoria Alexandria a devenit competentă să judece prezentul litigiu, soluţionarea cauzei rămânând dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti.

Sesizată fiind de către creditoare, Judecătoria Alexandria a exercitat un drept care nu-i aparţinea, anume, a invocat din oficiu necompetenţa sa şi a declinat cauza Judecătoriei Târgovişte; procedând astfel, a nesocotit dreptul pârâtei- debitoarea, s.n.- care, prin inacţiune, a acceptat competenţa instanţei astfel sesizate, pasivitatea sa determinând în mod definitiv prorogarea de competenţă, cu consecinţa sustragerii în acelaşi mod a competenţei teritoriale a oricărei alte instanţe.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte observă că, prin art. IX alin. (3) din Contractul de vânzare-cumpărare porumb recolta 2017, încheiat, a fost inserată clauza potrivit căreia, "Orice nemulţumire se va soluţiona prin concilierea părţilor, în caz de eşec al concilierii, competenţa de soluţionare a litigiului va aparţine instanţei comerciale competente din Jud. Teleorman", clauză care conţine prorogarea voluntară de competenţă în favoarea instanţei din raza teritorială a judeţului Teleorman, în speţă- Judecătoria Alexandria.

În consecinţă, în aplicarea art. 1016 C. proc. civ., coroborat cu art. 107 alin. (1) C. proc. civ., şi prin raportare la art. 130 alin. (3) din acelaşi Cod, Înalta Curte apreciază că instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cerere de emitere a unei ordonanţe de plată este Judecătoria Alexandria.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Alexandria.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Alexandria.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2021.