Completion of judgment for omitted judicial costs where lower court failed to rule on connection request

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra cererii de completare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petenta A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 309 din 11 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul pronunţării asupra acordării cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, petenta a susţinut, în esenţă, că, deşi a solicitat obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.502,33 RON, dovada acestora fiind depusă la dosar, instanţa a omis să se pronunţe asupra acestei cereri.

Examinând cererea formulată, prin raportare la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 309 din 11 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2015, ce formează obiect al cererii de completare a dispozitivului, a fost respins, ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1507/2017 din 11 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă, prin hotărârea dată, instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii, în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond, după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

Din interpretarea acestui text legal, rezultă că încuviinţarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este admisibilă exclusiv, atunci când instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent şi imparţial, cu plenitudine de jurisdicţie, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată.

Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat, sens în care aceasta se poate pronunţa, prin hotărâre separată, asupra cererii de completare.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.

Acest drept este recunoscut părţii şi atunci când ea a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În speţă, Înalta Curte constată că, în şedinţa publică în cadrul dezbaterilor, petenta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.502,33 RON, depunând în susţinerea cererii înscrisuri doveditoare, reprezentând onorariu de avocat, solicitare a cărei soluţionare nu se regăseşte în dispozitivul deciziei, obiect al prezentei cereri.

Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanţa trebuie să se pronunţe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării silite.

Faţă de soluţia adoptată asupra recursului declarat de reclamanţii B. şi C. şi de solicitarea formulată de intimata-pârâtă A. de acordare a cheltuielilor de judecată, devin astfel incidente în cauză dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., privind obligarea părţii care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, solicitate şi dovedite de partea adversă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea petentei A. şi va dispune completarea dispozitivului deciziei menţionate, în sensul obligării recurenţilor-reclamanţi reclamanţii B. şi C., ca părţi căzute în pretenţii, la plata sumei de 4.502,33 RON, cheltuieli de judecată în recurs către intimata-pârâtă A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta A..

Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 309 din 11 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul că:

"Obligă recurenţii-reclamanţi B. şi C. la plata sumei de 4.502,33 RON către intimata-pârâtă A. reprezentând cheltuieli de judecată.".

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2021.