Revision dismissed for failure to establish triple identity between conflicting judgments under res judicata

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, la data de 13 noiembrie 2020, S.C. A. S.A., în insolvenţă, prin administrator special B., a arătat că înţelege să formuleze cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 276/A din 12 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, solicitând instanţei să dispună admiterea cererii, astfel cum a fost formulată şi, pe cale de consecinţă: schimbarea în tot a Deciziei atacate, în ceea ce priveşte soluţia privind obligarea sa să restituie reclamantei bunurile predate acesteia în depozit conform contractelor de depozit denumite contracte de custodie nr. x/21.06.2016, aşa cum a fost modificat prin actele adiţionale nr. x/18.08.2016 şi nr. y/18.11.2016; nr. 1643/01.08..2016, aşa cum a fost modificat prin actele adiţionale nr. x/29.09.2016 şi nr. y/19.12.2016; nr. 2299/22.11.2016 aşa cum a fost modificat prin act adiţional nr. x/04.01.2017; nr. 2281/16.11.2016 modificat prin act adiţional din data 12.01.2017; nr. 2426/13.12.2016 şi nr. 2461/20.12.2016, iar, în caz de refuz, revizuenta fiind obligată să achite în favoarea reclamantei, contravaloarea acestor bunuri, în cuantum de 4.436.173,94 RON, la care se va aplica dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecăţii, 15.04.2019 şi până la achitarea integrală a debitului., în sensul respingerii apelului formulat cu privire la creanţa invocată de către intimate, ca nefondat; cu obligarea intimatei, în temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

În susţinerea cererii de revizuire, întemeiate în drept pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 2 şi pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a relevat succintă prezentare a situaţiei de fapt în cauză, în referire la istoricul raporturilor juridice dintre Societate şi C. şi obiectul dosarului nr. x/2019, soluţionat prin decizia civilă nr. 276/A din 12 octombrie 2020, arătând că prin respectiva decizie instanţa a acordat posesia unui obiect al pricinii care nu se află în fiinţă şi, totodată, vine în contradicţie cu hotărârea pronunţată de către acelaşi complet de judecată în dosarul nr. x/2019, soluţionat prin Decizia nr. 135/A din 23.06.2020, reluând cele dispuse prin această decizie şi considerentele de drept reţinute.

În atare condiţii, revizuenta susţine că în speţă sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 2 şi pct. 8 C. proc. civ., instanţa de apel soluţionând calea de atac formulată de C. cu încălcarea principiului obiectul pricinii care nu se află în fiinţă şi, totodată, conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenta arată că în acest sens este şi conţinutul art. 431 C. proc. civ., care, dând expresie modalităţii în care se produc efectele lucrului judecat, consacră cele două forme de manifestare a acestuia respectiv, efectul negativ sau extinctiv, care presupune că o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio) şi cel pozitiv, conform căruia o soluţie dată raporturilor deduse judecăţii nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, indiferent că soluţia s-ar regăsi în dispozitiv sau în considerente cu valoare decizională, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res indicata pro veritate habetur).

În privinţa efectului pozitiv, însă, se arată, adică a aceluia care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, fără să presupună identitatea de acţiune (obiect, cauză, părţi), acesta îşi găseşte pentru prima dată reglementare prin dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.. ("oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urină").

De data aceasta, susţine revizuenta, ceea ce se urmăreşte este evitarea contrazicerilor nu doar între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, ci şi între dispozitivul unei hotărâri şi considerentele alteia care a rezolvat un aspect litigios ce are legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, sau evitarea contrazicerilor între aşa- numitele considerente decizorii ale hotărârilor (cele care conţin intrinsec soluţii).

Examinând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat cât şi din perspectiva obiectului şi normelor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

O cerere de revizuire formulată pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.: "Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [...] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.".

De esenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunţate în cauze diferite, în privinţa cărora se verifică tripla identitate - părţi, cauză, obiect - din perspectiva respectării autorităţii de lucru judecat.

În raport cu circumstanţele cauzei, se reţine că nu pot verificate condiţiile triplei identităţi - părţi, cauză şi obiect - subsumat autorităţii de lucru judecat, în sensul art. 431 C. proc. civ. ("Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect"), întrucât decizia nr. 135/A din 23 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, nu a fost pronunţată într-un litigiu identic celui în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, în primul litigiu, instanţa a fost învestită cu cererea de angajare a răspunderii contractuale a debitoarei A. S.A., formulată de C. S.R.L. în temeiul Contractului de prelucrare lohn, conform căruia creditoarea ar fi predat debitoarei materie primă constând în Bara cu (cupru) 8 mm - cantitate 46.898 kg la data de 31.12.2016, iar debitoarea urma să îi predea produse finite constând în conductori conform comenzii şi consumuri specifice.

Pe când, în cel de-al doilea litigiu, cu privire la cadrul procesual sub aspectul cauzei juridice, Curtea a reţinut că prima instanţă a calificat cererea introductivă drept o cerere în restituirea bunurilor proprietarului conform dispoziţiilor art. 127 din Legea nr. 85/2014, iar împotriva acestei calificări nici una din părţi nu a formulat apel, rezultând că este o chestiune dezlegată cu efect obligatoriu la acest moment, analiza instanţei de control urmând a avea în vedere modul de aplicare a acestui text la starea de fapt demonstrată, în continuare, reţinându-se că părţile au încheiat un număr de şase contracte de custodie, prin care apelanta a lăsat în păstrarea intimatei A. în calitate de custode, mărfurile enumerate în cadrul articolului dedicat obiectului contractului (cabluri, conductori).

Obiectul şi cauza juridică ale celor două litigii nu sunt, astfel, identice, chiar dacă au purtat între aceleaşi părţi, rezultând că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia identităţii cerute de textul de lege invocat,

Împrejurarea că litigiile au privit aceleaşi părţi nu reprezintă o condiţie suficientă pentru a se putea tranşa asupra îndeplinirii condiţiei identităţii necesare pentru a se reţine autoritatea de lucru judecat şi, implicit, a dispoziţiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

Instituirea ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanţei, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior şi, în cazul efectului pozitiv, instanţa nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situaţii juridice.

Reglementarea legală a soluţiilor pe care le poate pronunţa instanţa de revizuire dă expresie scopului căii de atac în discuţie, care constă, de regulă, în cel de a îndepărta erorile săvârşite în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată. În ipoteza hotărârilor potrivnice, legea prevede că soluţia pe care instanţa de revizuire o va pronunţa, când găseşte calea de atac întemeiată, este cea a anulării celei din urmă hotărâri - în mod firesc, de altfel, pentru că în acest fel se valorifică autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaşte posibilitatea ca acelaşi litigiu să fie soluţionat de două ori; dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect" - ceea ce, în speţă, nu se verifică.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată revizuenta să plătească intimatei S.C. A. S.A.- prin administrator judiciar D.. suma de 230 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A.- prin administrator special B. împotriva deciziei nr. 351/A din 10 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Obligă revizuenta să plătească intimatei S.C. A. S.A.- prin administrator judiciar D.. suma de 230 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2021.