Jurisdictional conflict over revision appeal resolved: Timișoara Court of Appeal prevails.

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale la 6 decembrie 2019 sub dosar nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad a solicitat revizuirea hotărârii nr. 414 din 18 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2015 şi împotriva hotărârii nr. 4476 din 20 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2017, ambele în contradictoriu cu Casa de Pensii Arad şi, pe cale de consecinţă admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în tot a hotărârilor de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., respectiv obligarea Casei de Pensii să pună în plată Decizia nr. x din 31 iulie 2009 recalculată la zi începând cu data de 30 iulie 2014 când a fost publicat Decretul nr. 550 de eliberare din funcţie şi obligarea la plata diferenţei dintre pensia încasată în sistemul public de pensii prin deciziile nr. x din 21 octombrie 2014 şi nr. x din 23 decembrie 2014, emise de CASA de PENSII ARAD şi obligarea acesteia la plata pensiei ce apreciază că i se cuvine în sistemul public de pensii pe perioada 6 decembrie 2013 - 30 iulie 2014, respectiv pe perioada cât a fost suspendat din funcţia de judecător.

La data de 21 ianuarie 2020, reclamantul a depus la dosar o completare la cererea sa de revizuire prin care solicită să fie avute în vedere şi dispoziţiile articolului 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 79 din 13 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de revizuire astfel cum a fost formulată şi completată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 414 din 18 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2015 şi împotriva sentinţei civile nr. 4476 din 20 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Arad.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul A. solicitând, în conformitate cu dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 513 alin. (5) din acelaşi Cod, admiterea cererii de apel, schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 79 din 13 februarie 2020 şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de revizuire aşa cum a fost formulată şi completată.

Prin decizia civilă nr. 639 din 15 septembrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 79 din 13 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale în dosar nr. x/2019, în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că pe calea revizuirii s-a solicitat retractarea a două sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Arad, rămase definitive, una printr-o decizie pronunţată de Curtea de Apel Oradea, iar cealaltă printr-o decizie pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.

În acest sens, s-a reţinut că, Curtea de Apel Oradea a fost învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva unei hotărâri pronunţate de un tribunal ce nu se află în circumscripţia sa, ca efect al admiterii cererii de strămutare formulată de revizuentul A..

Prin urmare, s-a apreciat că, întrucât hotărârea ce se execută a rămas definitivă printr-o decizie pronunţată de Curtea de Apel Oradea, competenţa de soluţionare a căii de atac împotriva sentinţei a cărei retractare se solicită aparţine tot acestei instanţe, potrivit dispoziţiilor art. 145 C. proc. civ.

Pe rolul Curţii de Apel Oradea, cauza a fost înregistrată la data de 29 septembrie 2020, sub acelaşi număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 1046/2020-A din 23 noiembrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de instanţă din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a apelului declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 79 din 13 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

În motivarea decizie de declinare s-a reţinut că, Curtea de Apel Timişoara s-a declarat necompetentă teritorial, deşi a fost învestită cu soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri dată de Tribunalul Arad, aflat în circumscripţia sa teritorială.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 11 decembrie 2020, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii în pretenţii formulate de reclamanta B. S.R.L., Înalta Curte constată că prin cererea formulată la Tribunalul Arad, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 414 din 18 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2015 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 321/A din 2 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea şi a sentinţei civile nr. 4476 din 20 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 223 din 28 februarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara.

În acest context, se reţine că în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Oradea a fost învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 414 din 18 iunie 2015 a Tribunalului Arad, ca efect al admiterii cererii de strămutare formulată de reclamant, iar Curtea de Apel Timişoara s-a declarat necompetentă teritorial deşi, a fost învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva unei hotărâri dată de Tribunalul Arad, aflat în circumscripţia sa teritorială.

Astfel, Curtea de Apel Timişoara este instanţa legal învestită, hotărârea Tribunalului Arad, trebuind supusă controlului său, în lipsa unei hotărâri de strămutare în prezenta cauză. În analiza competenţei sale instanţa de apel se limitează la verificarea legalităţii hotărârii instanţei din circumscripţia sa teritorială.

Asupra excepţiei de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Oradea, se reţine că la pronunţarea deciziei de declinare în prezenta cauză, Curtea de Apel Timişoara a avut în vedere un singur aspect, anume faptul că sentinţa a cărei lămurire se solicită, respectiv nr. 414 din 18 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2015 a fost menţinută printr-o decizie a Curţii de Apel Oradea, această din urmă instanţă fiind sesizată prin efectul admiterii unei cereri de strămutare, deşi instanţa a fost învestită cu retractarea a două hotărâri ambele pronunţate de Tribunalul Arad şi menţinute una de decizia Curţii de Apel Timişoara şi cealaltă de decizia Curţii de Apel Oradea.

Acest aspect nu este de natură să conducă la concluzia că tot Curtea de Apel Oradea ar fi instanţa competentă să judece calea de atac pendinte.

Normele privind strămutarea pricinilor sunt de strictă interpretare şi aplicare, acestea neputând fi extinse la alte ipoteze nereglementate în mod expres.

Totodată, trebuie observat că prin decizia civilă nr. 321/A din 2 mai 2017, Curtea de Apel Oradea a respins apelul declarat împotriva sentinţei a cărei revizuire se solicită, nefiind vorba despre o soluţie de anulare a hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, caz în care, potrivit art. 145 alin. (3) teza finala C. proc. civ. dosarul se trimite la una dintre instanţele din circumscripţia celei sesizate ca urmare a strămutării. Nu au eficienţă în cauză nici dispoziţiile art. 145 alin. (3) prima teza C. proc. civ., privind competenţa instanţei în judecarea căilor de atac promovate împotriva unei hotărâri pronunţate de o instanţa la care s-a strămutat procesul, deoarece nu se cere revizuirea deciziei Curţii de Apel Oradea.

Doar într-o astfel de situaţie, diferită de cea în speţă, se admite că, după rejudecare, dosarul se înaintează instanţei de control, care a fost, iniţial, învestită prin hotărârea dată asupra strămutării, tocmai pentru a da eficienţă unei astfel de măsuri excepţionale.

Se mai reţine că, ulterior pronunţării deciziei civile nr. 321/A din 2 mai 2017 a Curţii de Apel Oradea, s-a pronunţat decizia civilă nr. 223 din 28 februarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a soluţionat apelul declarat împotriva celei de-a doua hotărâri supuse prezentei revizuiri şi unde efectele strămutării nu au fost extinse, deşi situaţia petentului era aceeaşi.

Aşadar, efectele admiterii cererii de strămutare nu pot fi extinse cu privire la o astfel de cerere, formulată după aproximativ 2 ani de la data soluţionării acţiunii anterioare.

În speţă, nu este vorba despre retractarea deciziei din apel, adică cea pronunţată de către Curtea de Apel Oradea (decizia civilă nr. 321/A din 2 mai 2017), ci despre revizuirea celor două sentinţe ale Tribunalului Arad, aflat în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Timişoara.

Prin urmare, calea de atac prevăzută de lege împotriva acestei sentinţe se judecă de către instanţa ierarhic superioară celei care s-a pronunţat asupra cererii de revizuire a celor două sentinţe ale Tribunalului Arad, neavând relevanţă că unul dintre apelurile declarate împotriva uneia dintre hotărârile supuse revizuirii a fost strămutat la o altă instanţă.

În acest context, se reţine că nu există vreun text care să justifice competenta Curţii de Apel Oradea într-o astfel de situaţie, iar doctrina şi practica judiciară nu au validat un astfel de efect extins al cererii de strămutare.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2021.