Invalid procedural suspension of appeal where written request for trial in absentia was ignored

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1. Soluţia instanţei de apel

Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin încheierea de şedinţă publică din data de 10 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a suspendat judecata apelului declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. - prin administrator B. împotriva sentinţei civile nr. 1029 din 11 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimatul- reclamant C., potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, reclamantul C., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de şedinţă din data de 10.06.2020, pe motiv de nelegalitate şi, pe fond, respingerea apelului formulat de către B., pe motiv de netemeinicie şi nelegalitate, menţinerea sentinţei pronunţate de către Tribunalul Dâmboviţa, ca fiind temeinică şi legală, şi admiterea cererilor lor, aşa cum au fost formulate, cu obligarea pârâtei la plata sumelor băneşti solicitate de către reclamanţi şi respectarea celorlalte obligaţii ce cad în sarcina acesteia.

În recursul său, care poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul- reclamant a susţinut că în mod nelegal instanţa de apel a luat decizia suspendării judecăţii apelului, încălcând în mod voit procedura şi, sub pretextul neinvocării art. 223 C. proc. civ., a refuzat să judece cauza cu care a fost învestită.

În acest sens, recurentul a învederat că, prin adresa înaintată către instanţa de apel, comunicată prin poştă cu semnătură de confirmare, a solicitat şi judecarea în lipsă, conform art. 223 C. proc. civ.., adresa fiind înaintată şi semnată la data de 02.06.2020, primită de instanţa de apel la 04.06.2020.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă A. S.R.L. Găeşti a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 25 ianuarie 2021, prin care, fără a invoca excepţii, a formulat apărări doar pe fondul cauzei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 16 septembrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată, iniţial pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 28 ianuarie 2021, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, a casa încheierea recurată şi a se trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I C. proc. civ., ce vizează suspendarea facultativă: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei.".

Prevederile tezei a II-a din acelaşi text, stabilesc faptul că:

"Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.".

Se observă că măsura suspendării reprezintă un incident în cursul desfăşurării procesului şi are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părţi, aceste prevederi reglementând un caz de suspendare facultativă a judecăţii, şi anume, când părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă şi niciuna nu s-a prezentat la strigarea pricinii.

Cazul particular de suspendare facultativă a judecăţii reglementat prin dispoziţia legală sus- menţionată constituie o sancţiune procedurală, determinată de lipsa părţilor la unul dintre termenele de judecată, deşi au fost legal citate, instituind, totodată, condiţia stabilirii faptului că nu au cerut, în scris, judecarea cauzei în lipsă, neprezentarea părţilor fiind considerată nejustificată.

Într-un asemenea caz de suspendare a judecăţii, voinţa părţilor are un caracter tacit şi se deduce din faptul neprezentării acestora la unul dintre termenele de judecată. Aşadar, presupune constatarea faptului neprezentării părţilor legal citate şi care nu au cerut în scris judecarea cauzei în lipsă, prezumând astfel intenţia acestora de a nu mai continua procesul pe baza neprezentării ambelor părţi la termenul de judecată.

În cauză, se învederează de către recurentul- reclamant că avea înaintată la dosar o cerere de judecare în lipsă, care nu a fost avută în vedere de instanţa de apel, astfel încât, greşit a fost suspendată cauza, imputându-se instanţei de apel că a omis să ia act de această manifestare a sa de voinţă.

Susţinerea recurentului- reclamant este fondată, din verificarea actelor dosarului de apel, nr. x/2019, care a fost ataşat la dosarul prezentului recurs, rezultând că, într-adevăr, acesta a invocat prevederile art. 223 din C. proc. civ., exprimându-şi voinţa ca judecata procesului să se facă şi în lipsa sa de la dezbateri.

Or, în condiţiile în care reclamantul formulase pentru acel termen de judecată cerere de judecare a cauzei în lipsă, dar care nu a fost observată de către instanţa de apel, nu se putea concluziona asupra întrunirii condiţiilor prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., necesare pentru a dispune asupra suspendării voluntare a judecăţii.

Înalta Curte constată, astfel, că instanţa de apel în mod greşit a dispus suspendarea judecării apelului, în condiţiile în care, la dosarul cauzei fusese înaintată şi primită cererea reclamantului prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, eludându-se dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care au caracter imperativ.

Prin urmare, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin încheierea dată, instanţa de apel încălcând regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv, prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că în mod nelegal instanţa de apel a dispus suspendarea judecării cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată, şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul C. împotriva încheierii de şedinţă publică din data de 10 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2021.