Jurisdiction over nullity of shareholder votes cast in insolvent company’s general meeting: insolvency judge vs. ordinary civil court

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 21 august 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. S.R.L., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D. S.A., constatarea nulităţii absolute/anularea deciziei asociaţilor B. S.R.L. din 3 iunie 2020, a mandatului nr. x din 15 iunie 2020, a mandatului de vot nr. 41 din 15 iunie 2020, a mandatelor speciale nr. 46 din 15 iunie 2020, nr. 50 din 15 iunie 2020, nr. 48 din 15 iunie 2020 privind desemnarea administratorului special, a votului exprimat în adunarea generală de la 25 iunie 2020 prin decizia din 3 iunie 2020 şi a hotărârii adunării generale a acţionarilor D. S.A. din 25 iunie 2020.

În drept, reclamanţii au invocat, între altele, prevederile art. 191, art. 192 şi ale art. 195 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

Pârâtul C. a depus întâmpinare prin care a invocat, între altele, excepţia necompetenţei teritoriale şi material funcţionale a Tribunalului Bihor. Excepţia necompetenţei materiale a fost invocată prin întâmpinare şi de E., în calitate de administrator judiciar al D. S.A.

Prin sentinţa nr. 190/LP/2020 din 8 noiembrie 2020, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi material funcţionale, invocată prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, acţiune asociată dosarului de insolvenţă nr. 1990/63/2019, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă.

În esenţă, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a reţinut că în prezentul dosar se contestă hotărârea adunării generale a acţionarilor D. S.A. din 25 iunie 2020, consfinţită prin procesul-verbal al adunării generale ordinare a acţionarilor D. S.A. nr. 227 din 25 iunie 2020 prin care a fost supusă votului desemnarea de către acţionari a administratorului special al debitoarei D. S.A., în insolvenţă. Subsumat acestei cereri se solicită şi constatarea nulităţii absolute/anularea deciziei asociaţilor B. S.R.L. din 3 iunie 2020 şi a mandatelor de vot, inclusiv a votului exprimat în adunarea generală din 25 iunie 2020, acte ce stau la baza adoptării hotărârii adunării generale a acţionarilor D. S.A. din 25 iunie 2020. Cererea de constatare a nulităţii absolute/anulare a acestora are caracter accesoriu cererii de constatare a nulităţii absolute/anulare a hotărârii adunării generale a acţionarilor D. S.A. din 25 iunie 2020.

Adunărea generală a acţionarilor D. S.A. din 25 iunie 2020 a fost convocată de către E. - Filiala Bucureşti, administrator judiciar al pârâtei D. S.A., în exercitarea atribuţiilor sale în procedura insolvenţei debitoarei, procedură declanşată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă. În prezentul dosar se contestă tocmai măsura luată de administratorul judiciar în cadrul adunării generale a acţionarilor D. S.A. din 25 iunie 2020, astfel că, potrivit art. 45 din Legea nr. 85/2014, competenţa de soluţionare a acesteia şi a capetelor de cerere accesorii revine judecătorului sindic ce exercită controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Dolj şi care soluţionează procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei debitoarei D. S.A.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă.

La termenul de la 16 februarie 2021, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, iar avocatul reclamanţilor a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, în raport de domiciliul pârâtului C..

Prin sentinţa nr. 72/2021 din 17 februarie 2021, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, invocată de instanţă din oficiu, şi excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de reclamanţi, a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei având ca obiect constatare nulitate act, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În esenţă, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a deciziei din 3 iunie 2020 a asociaţilor B. S.R.L., adoptată de asociaţii C. (pârât în cauză) şi F. S.A. Ca o consecinţă a constatării nulităţii acestei decizii, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii actelor subsecvente, respectiv mandatele de vot şi procesul-verbal al adunării acţionarilor D. S.A. din 25 iunie 2020.

Având în vedere modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată, cât şi precizările făcute de reprezentantul convenţional al reclamanţilor prin concluziile orale, instanţa a constatat că numai capătul de cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a deciziei din 3 iunie 2020 are caracterul de cerere principală, celelalte fiind cereri accesorii, rezolvarea lor fiind în funcţie de soluţia dată capătului principal de cerere. Din punct de vedere al competenţei materiale şi teritoriale, cererile accesorii se judecă de instanţa competentă să judece cererea principală, în acest caz operând potrivit art. 123 C. proc. civ., o prorogare legală de competenţă. Reclamanţii au invocat nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 referitoare la convocarea adunării generale a asociaţilor B. S.R.L. prin care s-a hotărât modalitatea în care acest acţionar să fie reprezentat şi să voteze în adunarea acţionarilor D. S.A. pentru desemnarea administratorului special, obiectul cererii deduse judecăţii nefiind constatarea măsurii administratorului judiciar pentru a atrage competenţa judecătorului sindic. Având în vedere capătul principal de cerere, constatarea nulităţii deciziei din 3 iunie 2020, şi domiciliul pârâtului C. (în Municipiul Oradea, judeţul Bihor), instanţa a apreciat că instanţa competentă în soluţionarea cauzei este Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă şi Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere material procesual şi teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 31/1990, prin care reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a deciziei din 3 iunie 2020, adoptată de asociaţii B. S.R.L., respectiv C. (pârât în cauză) şi F. S.A. Ca o consecinţă a constatării nulităţii acestei decizii, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii actelor subsecvente, respectiv mandatele de vot şi procesul-verbal al adunării acţionarilor D. S.A. din 25 iunie 2020.

Faţă de modul de formulare a cererii de chemare în judecată, instanţa supremă reţine că soluţionarea acţiunii nu este de competenţa judecătorului sindic, ci de competenţa secţiei civile specializate în litigii cu profesionişti, întrucât actele a căror anulare se solicită sunt acte de drept societar, adoptate de B. S.R.L. în scopul exercitării dreptului de vot în cadrul adunării generale a acţionarilor D. S.A., această din urmă societate fiind în insolvenţă.

Conform dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, iar competenţa de soluţionare a cererile şi căilor de atac prevăzute de Legea nr. 31/1990 este stabilită de art. 63 în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are societatea sediul principal. Societatea a cărei decizie se atacă este B. S.R.L., cu sediul în Municipiul Oradea, judeţul Bihor.

Referitor la cererile accesorii, având ca obiect anularea actelor subsecvente deciziei asociaţilor B. S.R.L. din 3 iunie 2020, instanţa supremă va avea în vedere prevederile art. 123 C. proc. civ., în conformitate cu care cererile accesorii se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2021.