Recusal ruling in insolvency proceedings barred from standalone appeal

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la 3 martie 2020, sub nr. x/2020, contestatoarea A. S.A. a formulat contestaţie împotriva raportului nr. 6 asupra fondurilor obţinute din lichidarea judiciară a debitoarei B. S.R.L. şi a planului de distribuire nr. 6, în temeiul dispoziţiilor art. 122 din Legea nr. 85/2006, solicitând anularea acestora în parte şi obligarea lichidatorului la refacerea raportului asupra fondurilor şi a planului de distribuire cu recunoaşterea dreptului băncii la distribuirea sumei de 377.719 RON (plus TVA).

La termenul de la 14 iulie 2020, C. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul B. S.R.L. Prin încheierea de şedinţă de la acelaşi termen, instanţa a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020. Dosarul nr. x/2020 are ca obiect contestaţia la raportul de activitate nr. 17, formulată de D. S.A. în contradictoriu cu E.., lichidator judiciar al B. S.R.L., şi cu Comitetul Creditorilor. Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie în interesul B. S.R.L., formulată de C..

Prin sentinţa civilă nr. 2765 din 28 iulie 2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 27 octombrie 2020, Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis în parte contestaţiile conexate, a dispus refacerea raportului asupra fondurilor şi a planului de distribuire nr. 6, a pus în vedere lichidatorului judiciar să evidenţieze separat în cadrul raportului asupra fondurilor şi a planului de distribuire sumele obţinute din vânzarea bunurilor asupra cărora nu este instituită garanţie şi a creanţelor recuperate în procedură, conform art. 123 din Legea nr. 85/2006, urmând a avea în vedere şi creanţa D.. A obligat lichidatorul judiciar să achite contestatoarei D. cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs E.., lichidator judiciar al B. S.R.L., A. S.A., C. şi F..

E.., lichidator judiciar al B. S.R.L., a solicitat modificarea în parte a sentinţei civile nr. 2765 din 28 iulie 2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 27 octombrie 2020, schimbarea menţiunii privind debitorul obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată şi obligarea societăţii debitoare B. S.R.L. la plata acestor sume, cu cenzurarea lor de către instanţa de control judiciar.

A. S.A. a solicitat casarea în parte a sentinţei civile nr. 2765 din 28 iulie 2020, rejudecarea fondului şi admiterea contestaţiei împotriva raportului nr. 6 în sensul excluderii inclusiv a onorariului fix al lichidatorului judiciar dintre sumele ce pot fi distribuite cu prioritate.

C. a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, anularea deciziei de respingere a cererii de intervenţie accesorie şi menţinerea raportului nr. 6 asupra fondurilor şi a planului de distribuire nr. 6.

F.. a solicitat schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 2765 din 28 iulie 2020 şi menţinerea raportului nr. 6 asupra fondurilor şi a planului de distribuire nr. 6.

La termenul de la 5 februarie 2021, recurentul C. a depus cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 143 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi a altor prevederi din acelaşi act normativ. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Recurentul C. a recuzat întreg completul de judecată, iar instanţa a dispus înaintarea dosarului completului imediat următor, C7R, în vederea soluţionării cererii de recuzare.

Prin încheierea din 22 februarie 2021, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare.

Împotriva acestei încheieri, C. a formulat recurs, arătând că va motiva calea de atac declarată în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care se soluţionează cauza.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 316, raportat la art. 298 şi la art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, se va analiza cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de prevederile art. 34 alin. (2) C. proc. civ. din 1865.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că încheierea recurată a fost pronunţată în dosarul nr. x/2020, având ca obiect contestaţie la raportul asupra fondurilor şi la planul de distribuire, cerere accesorie procedurii de insolvenţă privind pe debitoarea B. S.R.L., procedură ce face obiectul dosarului nr. x/2011 Faţă de data sesizării instanţei cu cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, respectiv 29 septembrie 2011, se constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. din 1865

Recursul vizează încheierea de şedinţă din 22 februarie 2021 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de recurentul C., ca neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul. Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în care s-a pronunţat încheierea recurată, are ca obiect recursul împotriva unei sentinţe prin care au fost soluţionate contestaţii la raportul asupra fondurilor şi a planului de distribuire. Din interpretarea dispoziţiilor art. 299, coroborate cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. din 1865, se desprinde concluzia că hotărârile date în recurs, fiind irevocabile, nu mai pot fi atacate cu recurs.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 129 din Constituţia României şi dezvoltat în jurisprudenţă şi doctrină, regulă ce semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. din 1865, va admite excepţia invocată şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul C. împotriva încheierii din 22 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2021.