Competence for public procurement contract execution disputes: assignment to civil court at contracting authority's seat

Şedinţa publică din data de 30 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 11 septembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Calafat, sub nr. x/2019, reclamanţii Comuna Poiana Mare prin primar şi Primarul Comunei Poiana Mare au chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta la plata sumei de 58.800 RON, plus TVA, în total 69.688 RON, sumă plătită de Unitatea Administrativ Teritorială Poiana Mare, plus penalităţi şi majorări de întârziere, calculate până la data achitării integrale a prejudiciului.

S-a arătat că, în fapt, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Poiana Mare a încheiat cu pârâta S.C. A. S.R.L. contractul nr. x/16.09.2013 în sumă de 58.200 RON la care se adaugă TVA-ul de 24%, în total 69.688 RON, având ca obiect furnizare şi instalare de program software de colectare a veniturilor şi a registrului agricol.

Pârâta S.C. A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Calafat şi declinarea soluţionării cauzei la instanţa competentă, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că sediul pârâtei este în Municipiul Bucureşti şi că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 (Legea contenciosului administrativ).

Prin sentinţa civilă nr. 212/2019 din 11 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Calafat invocată de pârâtă prin întâmpinare şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanţii Comuna Poiana Mare prin primar şi Primarul Comunei Poiana Mare împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L., având ca obiect pretenţii, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Judecătoria Calafat a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 "contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice sunt asimilate actelor administrative", iar conform art. 2 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ "contenciosul administrativ este activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ".

De asemenea, a reţinut că potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ.

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1464/2020 din 2 iunie 2020, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale, invocată din oficiu, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Dolj, secţia Civilă.

Sub aspectul excepţiei necompetenţei materiale - funcţionale şi teritoriale, Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarele:

În cauză, reclamanţii Comuna Poiana Mare şi Primarul Comunei Poiana Mare au chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 58.800 RON plus TVA (69.688 RON), precum şi la plata penalităţilor şi a majorărilor de întârziere, ca urmare a executării necorespunzătoare a contractului de furnizare nr. x din 16 septembrie 2013 încheiat între părţi, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.

Fiind vorba despre un litigiu care decurge din executarea unui contract administrativ de achiziţie publică, sub aspectul competenţei de soluţionare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data sesizării instanţei de judecată, conform cărora "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 132 din C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale-funcţionale şi teritoriale invocată din oficiu şi a înaintat dosarul în vederea soluţionării Tribunalului Dolj, secţia Civilă, instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante.

Prin sentinţa nr. 222/2020 din 6 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a reţinut că reclamanţii au dedus judecăţii un litigiu care decurge din executarea unui contract administrativ de achiziţie publică şi că sunt aplicabile prevederile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data sesizării instanţei de judecată, însă raportat la dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ. şi la cuantumul pretenţiilor formulate prin acţiunea introductivă, instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante este Judecătoria Calafat.

Prin sentinţa civilă nr. 1 din 12 ianuarie 2021, pronunţată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr. x/2019, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În cuprinsul acestei sentinţe s-a reţinut că există declinări succesive în cauză şi că Tribunalul Dolj şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Calafat, judecătorie care anterior se declarase necompetentă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţiaa II-a Civilă, sub nr. x/2019, la data de 25 ianuarie 2021.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza a II-a din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că Tribunalul Dolj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat, instanţă care îşi declinase anterior competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Aşa fiind, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat, pentru următoarele considerente:

Acţiunea promovată de reclamanţii Comuna Poiana Mare prin primar şi Primarul Comunei Poiana Mare vizează obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 58.800 RON, plus TVA, în total 69.688 RON, sumă plătită de Unitatea Administrativ Teritorială Poiana Mare, plus penalităţi şi majorări de întârziere, calculate până la data achitării integrale a prejudiciului.

Aşadar, instanţa de judecată a fost învestită cu soluţionarea unui litigiu care derivă din executarea necorespunzătoare a contractului de furnizare nr. x din 16 septembrie 2013 încheiat între părţi, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, care are natura unui contract de achiziţie publică, administrativ.

Prin urmare, legea în vigoare aplicabilă în speţă este O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, iar actul normativ aplicabil soluţionării litigiilor ce derivă din executarea contractelor de achiziţii publice este Legea nr. 101/2016.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Calafat la 11 septembrie 2019, ulterior datei de 8 august 2018, când a intervenit modificarea Legii nr. 101/2016 prin O.U.G. nr. 45/2018 şi prin Legea nr. 212/2018.

Cea mai importantă dintre modificările aduse de Legea nr. 212/2018, constă în separarea competenţei materiale în soluţionarea litigiilor decurgând din contractele administrative.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, text nou introdus prin Legea nr. 212/2018, "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".

Având în vedere valoarea obiectului cererii de chemare în judecată şi faptul că sediul autorităţii contractante se află în circumscripţia Judecătoriei Calafat, rezultă că aceasta este instanţa civilă de drept comun competentă să soluţioneze cauza.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 martie 2021.