Healthcare contract termination for staff absence versus procedural illegality of administrative control appeal decision

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 1 aprilie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Olt, a solicitat anularea Notificării nr. x/11.03.2019 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Olt, prin care s-a dispus rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice cu nr. x, începând cu data de 11 martie 2019, până la soluţionarea litigiului de fond, înregistrat pe rolul Tribunalului Olt. Pe cale de consecinţă, a solicitat obligarea pârâtei să respecte contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice cu nr. x/27.04.2018, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 25 aprilie 2019, reclamanta a depus completare la cererea de chemare în judecată prin care arată că înţelege să solicite şi anularea Deciziei nr. 1/2019 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Olt şi a raportului de control nr. x/11.03.2019 încheiat de Casa de Asigurări de Sănătate Olt.

Prin sentinţa nr. 427/2019 din 13 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019 a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Olt, astfel cum a fost modificată, în parte.

A fost anulată decizia nr. 1/2019 emisă de preşedintele-director general al CAS Olt, fiind respinse celelalte capete ale acţiunii, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinţei nr. 427/2019 din 13 septembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT au declarat apel.

Prin decizia nr. 142/2020 din 26 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT împotriva sentinţei nr. 427/2019 din 13 septembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT au declarat recurs.

Recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Prin recursul formulat, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6, 5 şi 8 C. proc. civ., într-o primă teză: admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate în ceea ce priveşte soluţia de respingere a apelului formulat de reclamantă, trimiterea cauzei instanţei de apel, în vederea rejudecării apelului formulat de reclamantă, iar în cea de a doua teză: admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate în ceea ce priveşte soluţia de respingere a apelului formulat de reclamantă, în sensul admiterii apelului formulat de reclamantă şi schimbarea în parte a sentinţei de fond, cu consecinţa admiterii în tot a cereri de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susţine că decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a apelului formulat de reclamantă, întrucât aceasta nu respectă exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind expuse considerentele de fapt şi de drept pentru care au condus la respingerea apelului formulat de reclamantă.

De asemenea, se arată că decizia atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât aprecierile instanţei de apel, cu referire la apelul formulat de reclamantă, nu au legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată, având în vedere că se face trimitere şi se reţine valoarea probatorie a multiplelor sesizări adresate reclamantei pentru remedierea deficienţelor de personal şi aparatură medicală sesizate pârâtei atât de către angajaţi, cât şi de furnizorii reclamantei.

Or, prin invocarea mai multor presupuse nerespectări ale prevederilor contractuale, altele decât cele care au făcut obiectul controlului şi care ar fi fost constatate de către echipa de control şi care ar fi făcut obiectul raportului de control nr. x/11.03.2019 încheiat de Casa de Asigurări de Sănătate Olt, hotărârea pronunţată de instanţa de apel cuprinde motive străine de natura cauzei.

Tot în cadrul acestui motiv de casare, se susţine că decizia atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât pe de o parte, prin încheierea de şedinţă din 19 mai 2020, instanţa de apel a respins ca nefiind utilă cauzei proba cu martorii B., C. şi D., iar pe de altă parte, în considerentele deciziei atacate, instanţa de apel a apreciat că între aceşti martori şi reclamantă ar exista legături de interese în sensul art. 315 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. şi, că era necesar acordul expres al pârâtei pentru audierea acestora, motiv pentru care recurenta apreciază că hotărârea pronunţată de instanţa de apel cuprinde motive contradictorii.

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susţine că prin decizia pronunţată, Curtea de Apel Craiova a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. coroborat cu art. 13, alin. (3) şi art. 315 C. proc. civ., având în vedere că instanţa de apel nu a manifestat rol activ şi nu a insistat în aflarea adevărului, respingând proba testimonială solicitată de către reclamantă, cu motivarea că înscrisurile depuse sunt suficiente pentru conturarea fără echivoc a situaţiei de fapt deduse judecăţii.

În acest context, se arată că încălcarea dreptului la un proces echitabil este cu atât mai mult dovedită cu cât, instanţa de apel respingând şi înlăturând toate probele solicitate de reclamantă a apreciat ca fiind nedovedite unele raporturi juridice de muncă necontestate de părţi, a făcut trimitere la constatări faptice ale echipei de control care nu au fost materializate, în realitate, în nici unul dintre înscrisurile întocmite de echipa de control, fiind complet inexistente şi eronate.

Tot în acelaşi context, se critică aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 315 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 315 alin. (2) din acelaşi Cod, atunci când a considerat că martorii propuşi de reclamantă nu pot fi audiaţi decât cu acordul expres al pârâtei, fiind exact persoanele a căror lipsă ar fi fost constatată la sediul clinicii şi în raporturi de serviciu cu S.C. A. S.R.L..

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că prin decizia pronunţată, instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 1549-1550 din C. civ., atunci când a apreciat că sancţiunea rezilierii contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice cu nr. x/27.04.2018 este justificată, deoarece ar fi existat o neexecutare a obligaţiilor contractuale de către reclamantă.

În acest sens, se arată că aspectele relatate de echipa de control din cadrul CAS Olt, prin nota de constatare nr. x/05.03.2019 sunt nereale, deoarece la data de 4 martie 2019 la sediul S.C. A. S.R.L., în intervalul orar invocat de echipa de control, respectiv 1540 - 1615 a fost prezent dl. chimist D., care îşi desfăşura activitatea în laboratorul S.C. A. S.R.L., iar lipsa d-nei dr. B. a fost suplinită prin prezenţa domnului chimist D..

Astfel, S.C. A. S.R.L. a respectat dispoziţiile art. 7 lit. ş) din contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice cu nr. x/27.04.2018, neimpunându-se aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 15 alin. (1) lit. h) din contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate.

Într-o altă critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susţine că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 1549-1550 din C. civ., coroborat cu art. 1070 şi art. 15 din C. civ., atunci când a apreciat justificată măsura rezilierii contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice cu nr. x/27.04.2018

În acest sens, se arată că S.C. A. S.R.L. a respectat dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. h) şi ale art. 7 lit. ş) din contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicala de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice cu nr. x/27.04.2018, având angajat un medic şi un chimist la data efectuării controlului.

În aceste condiţii, recurenta susţine că măsura rezilierii de către pârâtă a contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice cu nr. x/27.04.2018, începând cu data de 11.03,2019, dispusă prin Notificarea nr. x/11.03.2019 emisă de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT este una nelegală şi netemeinică, întrucât pârâta şi-a exercitat drepturile contractuale într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.

Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT.

Prin recursul formulat, pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT a solicitat, în temeiul art. 483-488 din Legea nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ. admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 427/2019 din 13 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Olt referitor la celelalte capete ele cerere, admiterea ca fiind legală şi temeinică Notificarea nr. 6490/11.03.20X9, Decizia nr. 1/2019, emisă de preşedintele-director general al CAS Olt, Raportul de control nr. x/11.03.2019, rezilierea contractului C. pen. nr. 11/27.04.2018 şi respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susţine că Decizia nr. 1/2019 este temeinică şi legală, fiind emisă de către preşedintele-director general al CAS Olt şi semnată de reprezentantul legal şi de persoana ce deţinea calitatea de funcţionar public cu atribuţii în ceea ce priveşte legalitatea actelor emise, având în vedere prevederile art. 298 din Legea nr. 95/2006.

În acest context, recurenta consideră că actul putea fi semnat de consilierul juridic al instituţiei având în vedere atribuţiile din cadrul art. 20 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al CASEI DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT - Activităţile şi operaţiunile specifice care se desfăşoară la nivelul Compartimentului Juridic, contencios administrativ.

În continuare, recurenta face o amplă descriere a situaţiei de fapt, concluzionând în final cu solicitarea admiterii recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă, la 26 octombrie 2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, pe cale de excepţie constatarea nulităţii recursului, întrucât motivele invocate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., precum şi respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă, la 27 octombrie 2020, pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi, în subsidiar, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin răspunsul la întâmpinarea reclamantei, depus la 13 noiembrie 2020, recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT a solicitat înlăturarea susţinerilor ca fiind nefondate şi admiterea recursului său.

De asemenea, prin răspunsul la întâmpinarea pârâtei, depus la 16 noiembrie 2020, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea susţinerilor ca fiind nefondate şi admiterea recursului său.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conţinutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora, în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Obligaţia instanţei de a-şi argumenta soluţia adoptată, consacrată legislativ, are în vedere stabilirea în considerente a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare critică relevantă şi raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă în raţionamentul indicat clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa constantă a CEDO s-a apreciat că obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile judecătoreşti nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument, în măsura în care rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecaţii a fost examinată în mod efectiv.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reţinute, întrucât instanţa de apel şi-a expus într-o manieră clară şi convingătoare argumentaţia de fapt şi de drept, raţionamentele logico-juridice care au stat la baza adoptării soluţiei de respingere a apelului reclamantei şi de menţinere a hotărârii instanţei de fond.

Or, în speţă, se reţine că decizia recurată corespunde exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Aceasta, deoarece instanţa de control judiciar a expus, într-o manieră clară, precisă şi concisă argumentele avute în vedere pentru a fundamenta în fapt şi în drept concluzia adoptată, astfel că nu se poate reţine critica recurentei-reclamante, potrivit căreia, decizia atacată ar fi nemotivată, ar conţine motive contradictorii şi ar cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât aprecierile instanţei de apel fac trimitere şi reţin valoarea probatorie a multiplelor sesizări adresate reclamantei pentru remedierea deficienţelor de personal şi aparatură medicală sesizate pârâtei atât de către angajaţi, cât şi de furnizorii reclamantei, care nu au făcut obiectul controlului de către echipa de control a Casei de Asigurări de Sănătate Olt.

Această critică este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât instanţa de apel a apreciat că situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită de către instanţa de fond este corectă, realizându-se o apreciere în ansamblu a întregului probatoriu administrat, fiind precizat în mod expres şi corect motivul pentru care nu a acordat pertinenţă probatorie înscrisurilor indicate de reclamantă, acestea fiind în contradicţie, pe de o parte, cu înseşi susţinerile acesteia din cuprinsul cererii de apel referitoare la lipsa efectivă din clinică a medicului de laborator la momentul efectuării controlului, şi, pe de altă parte, cu restul probatoriului administrat, respectiv înscrisurile depuse înaintea instanţei de fond.

Aşadar critica recurentei, potrivit căreia, decizia atacată ar conţine motive contradictorii nu poate fi reţinută, în condiţiile în care din înscrisurile prezentate rezultau sesizările privind remedierea deficienţelor de personal şi aparatură medicală sesizate pârâtei atât de către angajaţi, cât şi de furnizorii reclamantei, au fost apreciate de către instanţa de apel ca fiind prezentarea unui mod defectuos al reclamantei de derulare a raporturilor contractuale dintre părţi.

În ceea ce priveşte critica referitoare la motivele contradictorii, recurenta susţine că prin încheierea de şedinţă din 19 mai 2020, instanţa de apel a respins ca nefiind utilă cauzei proba cu martorii B., C. şi D., iar în considerentele deciziei atacate s-a apreciat că între aceşti martori şi reclamantă ar exista legături de interese în sensul art. 315 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., fiind necesar acordul expres al pârâtei pentru audierea acestora, motiv pentru care recurenta apreciază că hotărârea pronunţată de instanţa de apel cuprinde motive contradictorii.

Sub acest aspect al administrării probei testimoniale, se apreciază că în mod corect instanţa de apel a menţinut concluzia primei instanţe, atât timp cât înscrisurile depuse erau suficiente pentru conturarea fără echivoc a situaţiei de fapt deduse judecăţii, în condiţiile în care persoanele propuse ca martori erau exact persoanele a căror lipsă de la sediul clinicii în timpul programului de lucru a determinat constatările din cuprinsul raportului de control şi sancţiunea rezilierii contractului de furnizare servicii medicale încheiat între părţi.

În acest context se constată nefondată critica privind nelegala aplicare a dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., în condiţiile în care această critică vizează aspecte de netemeinicie a deciziei atacate, iar nu de nelegalitate.

Se constată, aşadar, că a fost respectată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (vezi cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României), cu referire la noţiunea de proces echitabil, care presupune ca o instanţă internă să examineze în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, susţinerile părţilor fiind examinate de către instanţă, procedând la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă.

Se constată, aşadar, că în cauză, instanţa de apel a respectat exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., motivarea hotărârii cuprinzând în considerentele sale, în raport şi cu criticile invocate în apel, analiza tuturor aspectelor de nelegalitate invocate, motivele de fapt şi de drept care au condus la soluţia pronunţată, care au legătură directă cu aceasta şi care susţin soluţia pronunţată de instanţă, astfel că nu se poate susţine cu temei că este vorba de nemotivarea hotărârii, sau că ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, cum susţine recurenta.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularităţi de ordin procedural ce sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziţii ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură şi care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta arată că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. coroborat cu art. 13, alin. (3) şi art. 315 C. proc. civ., având în vedere că instanţa de apel nu a manifestat rol activ şi nu a insistat în aflarea adevărului, respingând proba testimonială solicitată de către reclamantă, cu motivarea că înscrisurile depuse sunt suficiente pentru conturarea fără echivoc a situaţiei de fapt deduse judecăţii.

Totodată, se critică aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 315 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 315 alin. (2) din acelaşi Cod, atunci când a considerat că martorii propuşi de reclamantă nu pot fi audiaţi decât cu acordul expres al pârâtei, fiind exact persoanele a căror lipsă ar fi fost constatată la sediul clinicii şi în raporturi de serviciu cu S.C. A. S.R.L..

În ceea ce priveşte critica referitoare la rolul activ al judecătorului, Înalta Curte subliniază faptul că întreaga activitate judiciară are ca finalitate stabilirea adevărului şi recunoaşterea dreptului încălcat sau contestat.

Articolul 22 alin. (2) C. proc. civ., vizează cu deosebire principiul adevărului. În scopul aflării adevărului, judecătorul are îndatorirea de a stărui "prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".

Rolul activ al judecătorului nu exclude obligaţiile ce revin părţilor în materie de probaţiune. De aceea, nu este întâmplător faptul că textul se referă in terminis la îndatorirea judecătorului de a "preveni" orice greşeală privind aflarea adevărului. Cu alte cuvinte, legea nu impune judecătorului sarcina de a produce probe. El poate dispune totuşi administrarea dovezilor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc. O atare prerogativă trebuie exercitată în acelaşi scop al stabilirii adevărului.

Prin hotărârea recurată, Înalta Curte constată că nu s-a încălcat principiul rolului activ al judecătorului, instanţa de apel răspunzând tuturor criticilor aduse prin motivele de apel hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Astfel, din perspectiva cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta nu au invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului, iar aspectele privind proba testimonială nu constituie o critică ce ar putea fi circumscrisă motivului de casare invocat, ci celui prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., la care de altfel s-a şi răspuns.

Motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 1549-1550 din C. civ., atunci când a apreciat că sancţiunea rezilierii contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice cu nr. x/27.04.2018 este justificată, deoarece ar fi existat o neexecutare a obligaţiilor contractuale de către reclamantă şi, că aspectele relatate de echipa de control din cadrul CAS Olt, prin nota de constatare nr. x/05.03.2019 sunt nereale, deoarece în intervalul orar invocat de echipa de control a fost prezent dl. chimist D., care îşi desfăşura activitatea în laboratorul reclamantei, iar lipsa d-nei dr. B. a fost suplinită prin prezenţa domnului chimist D..

Conform art. 7 lit. ş) din contract, reclamanta era obligată să asigure prezenţa unui medic cu specialitatea medicină de laborator sau biolog, chimist, biochimist cu grad de specialist în fiecare laborator de analize medicale, pe toată durata programului de lucru declarat şi prevăzut în contractul încheiat cu casa de asigurări de sănătate, iar potrivit art. 15 din acelaşi contract, acesta urma să fie reziliat de drept printr-o notificare scrisă a casei de asigurări de sănătate, emisă în termen de maxim 5 zile calendaristice de la data constatării anumitor situaţii, printre care şi nerespectarea obligaţiei prevăzută la art. 7 lit. ş) din contract.

Aşadar, absenţa unui medic de laborator, biolog, chimist, biochimist cu grad de specialist în fiecare laborator de analize medicale, pe toată durata programului de lucru declarat şi prevăzut în contractul încheiat cu casa de asigurări de sănătate a reprezentat un caz de reziliere de drept a contractului, fără alte formalităţi, iar din raportul de control întocmit de reprezentanţii reclamantei rezultă că în intervalul orar invocat de echipa de control nu a fost identificat la sediul reclamantei nici un specialist din cei enumeraţi la art. 7 lit. ş) din contract. Se observă

În acest context, se reţine că dispoziţiile art. 15 şi 7 lit. ş) din contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice nr. C. pen. 11/27. 04.2018 instituie sancţiunea rezilierii de drept a contractului urmare a săvârşirii culpabile a faptei prevăzute la art. 7 lit. ş), astfel încât nu se poate susţine că aplicând o sancţiune instituită de drept, conform clauzelor contractuale, pârâta şi-ar fi exercitat abuziv drepturile sale şi ar fi dat dovadă de rea-credinţă.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin recursul formulat, pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT a invocat dispoziţiile art. 483-488 din Legea nr. 134/2010 susţinând că Decizia nr. 1/2019 este temeinică şi legală, fiind emisă de către preşedintele-director general al CAS Olt şi semnată de reprezentantul legal şi de persoana ce deţinea calitatea de funcţionar public cu atribuţii în ceea ce priveşte legalitatea actelor emise, având în vedere prevederile art. 298 din Legea nr. 95/2006.

În acest sens, se constată că, critica evocată prin cererea de recurs poate fi încadrată în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât se invocă încălcarea de către instanţa de apel a unor normele de drept material, respectiv prevederile art. 298 din Legea nr. 95/2006.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În ceea ce priveşte critica, potrivit căreia, în mod nelegal instanţa de apel ar fi menţinut hotărârea primei instanţe, prin care s-a dispus anularea Deciziei nr. 1/2019 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Olt, se constată că aceasta este nefondată.

Aceasta deoarece, instanţa de apel a reţinut, în mod corect, că Decizia nr. 1/2019 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Olt este nelegală, întrucât a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 5.2.3.7 şi art. 5.2.3.8 din Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordinul nr. 1012/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 5.2.3.7 din normele evocate, contestaţiile se soluţionează, la nivelul entităţii care a efectuat controlul, de către o comisie de soluţionare a contestaţiilor constituită prin ordin/decizie a preşedintelui CNAS/preşedintelui-director general al casei de asigurări de sănătate.

De asemenea, potrivit art. 5.2.3.8 din aceleaşi norme, Comisia de soluţionare a contestaţiilor se constituie din personalul DGMCA/structurilor teritoriale de control, cu participarea experţilor cooptaţi din alte structuri ale CNAS/caselor de asigurări de sănătate, cu aprobarea preşedintelui CNAS/preşedintelui-director general al casei de asigurări de sănătate.

Or, din Decizia nr. 1/2019 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Olt, care poartă semnătura Preşedintelui-Director General al CAS Olt, rezultă că, în realitate contestaţia formulată de S.C. A. S.R.L. a fost soluţionată de acesta, şi nu de o comisie de soluţionare a contestaţiilor, aşa cum impun Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordinul nr. 1012/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Astfel, argumentele recurentei, care citează dispoziţiile art. 298 din Legea nr. 95/2006 sau din regulamentul de organizare şi funcţionare al Casei de Asigurări de Sănătate Olt nu sunt de natură a infirma concluzia instanţelor de judecată, deoarece nici unul dintre textele citate nu stabileşte competenţa Preşedintelui-Director General al CAS Olt sau a consilierului juridic pentru a soluţiona contestaţia formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva raportului de control nr. x/11.03.2019 încheiat de Casa de Asigurări de Sănătate Olt.

Aşadar, în acest context, sunt pe deplin aplicabile Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordinul nr. 1012/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu consecinţa nelegalităţii Deciziei nr. 1/2019 a Casei de Asigurări de Sănătate Olt .

Prin urmare, ca susţinerile dezvoltate de recurente să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., acestea trebuiau să demonstreze încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situaţia de fapt stabilită.

În cazul de faţă, motivul de casare a fost invocat în mod evident cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT împotriva deciziei nr. 142/2020 din 26 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE OLT împotriva deciziei nr. 142/2020 din 26 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2021.