Abusive banking credit clauses nullified by consumer's waiver of claimed right

Şedinţa publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 mai 2015 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia Civilă, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A.:

1. să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută, respectiv să se dispună înlăturarea clauzelor inserate în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2743/04.09.2007 şi în "Condiţiile generale de creditare" (Anexa la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2743/04.09.2007), la art. 5, art. 6, art. 7, art. 8 lit. b), art. 9 lit. b)-e) şi art. 13, respectiv la art. 2, pct. 2.10.a, art. 2, pct. 2.11.a alin. (1), art. 2, pct. 2.11.a alin. (3), art. 3, pct. 3.3., art. 3, pct. 3.7. alin. (1), (3) şi (4), art. 3, pct. 3.8. şi art. 3, pct. 3.9. din "Condiţiile generale de creditare".

2. obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor constatate a fi abuzive şi declarate ca fiind lovite de nulitate absolută, în raport de solicitările formulate la punctul 1 sau, în subsidiar, compensarea acestor sume cu cele datorate de reclamant, după recalcularea ratelor scadente, cu raportare la dispoziţiile instanţei cu privire la înlăturarea clauzelor abuzive;

3. ca urmare a constatării nulităţii absolute a clauzelor precizate la petitul 1 şi în vederea asigurării conformităţii contractului de credit bancar nr. 2743/04.09.2007, să fie obligată pârâta să respecte dispoziţiile contractuale, potrivit cărora după 12 luni de la semnarea contractului, dobânda curentă este formată din marja fixă a băncii stabilită prin contract de 1,5% + indicele Euribor 6M;

4. obligarea pârâtei la emiterea graficului de rambursare - anexă la contractul de creditare nr. x/04.09.2007 - care să cuprindă ratele scadente recalculate în urma constatării nulităţii clauzelor şi a modificării dobânzii aplicate după primul an de dobândă fixă;

5. obligarea pârâtei la plata dobânzii legale (conform O.G. nr. 9/2000 în perioada de aplicare), respectiv a dobânzii legale remuneratorii (conform O.G. nr. 13/2011), de la data perceperii nelegale a fiecărei sume şi până la data restituirii efective;

6. obligarea pârâtei la actualizarea soldului ca urmare a înlăturării din conţinutul contractului a clauzelor declarate abuzive, respectiv ca urmare a recalculării dobânzilor;

7. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului;

Tribunalul Cluj, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 505/2015 din 25 septembrie 2015, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta B., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Prin sentinţa civilă nr. 1266/2016 din 9 februarie 2016, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. x/2015, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de părţi, competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. fiind declinată în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

La termenul de judecată din 9 iunie 2016 Tribunalul Specializat Cluj a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii de consumator şi a inadmisibilităţii cererii formulate de reclamant, apreciind că sunt apărări de fond asupra cărora se va pronunţa odată cu soluţionarea cererilor deduse judecăţii; s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă, prin raportare la faptul că nu este întrunită tripla identitate impusă de dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. s-a prorogat pronunţarea asupra excepţiei lipsei de interes în ceea ce priveşte solicitarea de constatare ca fiind abuzive clauzele inserate în convenţia părţilor la art. 3.3, art. 3.7 şi art. 3.8., precum şi asupra excepţiei lipsei de obiect cu privire la comisionul de risc şi, implicit, asupra excepţiei prescripţiei dreptului reclamantului de a cere restituirea pretenţiilor financiare rezultate în urma solicitării adresate instanţei de a se constata nulitatea clauzelor apreciate ca abuzive; a stabilit în sarcina pârâtei obligaţia de a face dovada notificării pretinsei denunţări unilaterale a contractului către reclamant; a apreciat ca fiind utile soluţionării cauzei cererile în probaţiune formulate de cele două părţi, respectiv solicitarea reclamantului de a se încuviinţa interogatoriul pârâtei şi solicitarea pârâtei de a se încuviinţa proba cu interogatoriul reclamantului; a încuviinţat interogatoriul propus de reclamant şi a cenzurat întrebările formulate de către acesta.

Prin sentinţa civilă nr. 2102/2016 din 20 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2015, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului,invocată de către pârâtă; s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., având ca obiect constatare nulitate; s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2743/04.09.2007 la art. 5 (clauza ce priveşte stabilirea dobânzii variabile în funcţie de dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediile B.), art. 9 lit. b) referitor la comisionul de acordare credit, art. 9 lit. c) referitor la comisionul de administrare, precum şi a clauzelor prevăzute la art. 2.10.a, art. 3.7 şi art. 3.9 din Condiţiile generale de creditare; pârâta a fost obligată la restituirea în favoarea reclamantului a sumelor încasate în baza clauzelor constatate a fi abuzive, reprezentândcomision de acordare, comision de administrare şi dobânda încasată începând cu a 13-a lună a contractului, peste cuantumul de 7,4% pe an, precum şi la plata dobânzii legale aferente sumelor supuse restituirii, începând cu data încasării acestora până la data plăţii efective; s-au respins restul pretenţiilor formulate de reclamant; s-a respins cererea formulată de reclamant având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţă din 9 iunie 2016 a declarat apel B. S.A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei şi a încheierii apelate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a calităţii de consumator a intimatului-reclamant, precum şi în sensul respingerii în întregime a acţiunii introductive, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 570/2017 din 10 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a respins apelul declarat de apelanta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2102 din 20 octombrie 2016 şi a încheierii de şedinţă din 9 iunie 2016, ambele pronunţate de Tribunalului Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2015, care au fost păstrate în întregime; apelanta a fost obligată să plătească intimatului-reclamant A. suma de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Recurenta-pârâtă B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 570/2017 din 10 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 11 ianuarie 2018.

A solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, apreciind că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la dată începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport care, după analiza acestuia în completul de filtru, a fost comunicat părţilor, cu menţiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile au depus la dosar puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2018 s-a suspendat judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A., în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă.

La termenul de judecată din 2 aprilie 2019 s-a repus cauza pe rol şi s-a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 570/2017 din 10 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, stabilindu-se termen de judecată pentru soluţionarea pe fond a căii de atac la data de 17 septembrie 2019.

Prin încheierea din 17 septembrie 2019 judecata recursului declarat de pârâta B. S.A. a fost suspendată, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea cauzelor C-269/19 şi C-621/17, aflate pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

La data de 4 noiembrie 2020 intimatul-reclamant A. a transmis, prin e-mail, o cerere de repunere pe rol a cauzei, în cuprinsul căreia a menţionat faptul că înţelege să renunţe la însuşi dreptul pretins în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Cluj, în conformitate cu dispoziţiile art. 409 coroborate cu cele ale art. 408 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă fiind de acord cu această renunţare.

Intimatul-reclamant a depus la data de 6 noiembrie 2020, în original, declaraţia autentificată sub nr. x din 4 noiembrie 2020 de către C., din care rezultă că renunţă expres, definitiv, necondiţionat şi irevocabil la punerea în executare a sentinţei civile nr. 2102/2016, pronunţate în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Specializat Cluj şi a deciziei civile nr. 570/2017, pronunţate în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Cluj. În cuprinsul acestei declaraţii, se menţionează, de asemenea, faptul că odată cu repunerea pe rol a dosarului nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 409 coroborate cu cele ale art. 408 din C. proc. civ., reclamantul înţelege să renunţe, în mod expres, la dreptul pretins în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Specializat Cluj.

Examinând cererea de renunţare la însuşi dreptul pretins, formulată de reclamantul A., Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 408 din C. proc. civ. prevede că:

"(1) Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunţe la însuşi dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului.

(2) În caz de renunţare la dreptul pretins, instanţa pronunţă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond, dispunând şi asupra cheltuielilor de judecată.

(3) Renunţarea se poate face atât verbal în şedinţă, consemnându-se în încheiere, cât şi prin înscris autentic".

Potrivit dispoziţiilor art. 409 alin. (2) din acelaşi cod "când renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunţate în cauză, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător".

Manifestarea de voinţă a reclamantului, în sensul de a renunţa la însuşi dreptul pretins prin cererea de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al acestuia care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.

În speţă, reclamantul A. a renunţat, în mod expres, la dreptul pretins prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Specializat Cluj, aflat în stadiul procesual al recursului, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, astfel cum rezultă din cuprinsul declaraţiei autentificate sub nr. x din 4 noiembrie 2020 de C. .

Faţă de cele arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 570/2017 din 10 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, va anula decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 2102/2016 din 20 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2015 şi va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea reclamantului A. la însuşi dreptul pretins.

Admite recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 570/2017 din 10 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Anulează decizia civilă nr. 570/2017 din 10 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă şi sentinţa civilă nr. 2102/2016 din 20 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2015.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 martie 2021.