Conflict of jurisdiction over recalculation of prosecutor salaries and the territorial competence exception under Art. 127 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.08.2020, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei ca prin hotărârea care se va pronunţa să dispună:

1. recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor aferente în funcţie de salarizarea aferentă procurorilor cu grad de PÎCCJ, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.07.2012 - pentru B. şi 01.01.2018 pentru A. şi plata efectivă, în continuare şi pe viitor respectiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017;

2. începând cu 20.07.2018 şi pe viitor, solicită recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor aferente în funcţie de salarizarea aferentă procurorilor din cadrul SÎÎJ aceasta incluzând pe lângă salarizarea specifică gradului de ÎCCJ şi drepturile salariale specifice personalului detaşat, care se fie incluse în indemnizaţia de încadrare,

3. repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 1 iulie 2012, respectiv 1 ianuarie 2018 şi în continuare pe viitor până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare până la data plăţii efective.

În motivare se arată că reclamantul A. are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej din data de 1 ianuarie 2018, în vreme ce B. are calitatea de procuror din 1 iulie 2012 şi activează în prezent în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Totodată, se constată că prezentul dosar a fost disjuns din dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Cluj.

Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă si asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 2330/2020 din 5 noiembrie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul B., în favoarea Tribunalului Bihor, reţinând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

Pe rolul Tribunalului Bihor, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 171/LM/2021 din 24 februarie 2021, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul B., în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în raport cu obiectul cererii şi de calitatea de procuror a reclamanţilor că sunt incidente dispoziţiile art. 59 din C. proc. civ., întrucât pretenţiile ce fac obiectul litigiului au aceeaşi cauză şi între ele există o strânsă legătură, în condiţiile în care se pretinde acordarea indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor aferente la acelaşi nivel, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale şi în raport cu aceeaşi situaţie de fapt, iar din perspectiva art. 269 alin. (3) Codul Muncii şi a art. 116 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Cluj, sesizat iniţial de ambii reclamanţi.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bihor şi Tribunalul Cluj s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 18 martie 2021, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul B., Înalta Curte constată că obiectul dosarului îl constituie acordarea indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor aferente la acelaşi nivel, în raport cu calitatea de procuror a reclamantului în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. "(1) dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea". (...) (21) "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz". (3) "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

În speţă, reclamantul B. este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) si 3 din C. proc. civ., deoarece cauza nu este de competenţa instanţei la care reclamantul îşi desfăşoară activitatea, sintagmă ce trebuie interpretată restrictiv, conform Deciziei nr. 7/2016 a Înaltei Curţi - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Totodată, se reţine că prin întâmpinarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş în cadrul dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Cluj, s-a invocat excepţia de litispendenţă, faţă de împrejurarea că dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Bihor privea pe reclamantul B., avea aceleaşi părţi, obiect şi cauză, astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 138 şi 139 din C. proc. civ., cauza putea fi conexată la dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bihor, aspect nevalorificat de către Tribunalul Cluj.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2021.