Annulment of bankruptcy sale contract: judicial liquidator standing and stamp duty compliance under insolvency law

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2017, reclamanta A.., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.R.L. - în faliment i-a chemat în judecată pe pârâţii C. şi D., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 aprilie 2010 de B.N.P. E., cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, constând în reintrarea în proprietatea pârâţilor a terenului în suprafaţă de 3.895 mp, situat în Podu Vadului, str. x, număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a U.A.T. Breaza, corelativ cu restituirea de către aceştia a sumei de 3.000.000 RON către S.C. B. S.R.L.

Prin încheierea de la 19 septembrie 2017, instanţa a invocat şi a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a înaintat dosarul secţiei a VI-a Civilă a aceluiaşi tribunal.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017* pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, care, prin încheierea de la 26 octombrie 2017 a admis excepţia propriei necompetenţe funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Pe rolul acestei din urmă secţii cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017, iar prin încheierea de la 16 aprilie 2018 a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a înaintat cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea acestui incident.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a pronunţat în dosarul nr. x/2018 sentinţa civilă nr. 70 din 31 mai 2018, în sensul stabilirii competenţei secţiei a VI-a a Tribunalului Bucureşti, reţinând, în esenţă, că acţiunea este întemeiată pe prevederile dreptului comun, iar nu pe cele ale art. 117 şi următoarele din Legea nr. 85/2014, astfel că nu aparţine judecătorului-sindic competenţa soluţionării acesteia.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 6 octombrie 2017 sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din 18 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţiile netimbrării, lipsei calităţii procesuale active şi lipsei capacităţii procesuale a lichidatorului, invocate de pârâţi pe calea întâmpinării, a dispus rectificarea citativului, în sensul că reclamanta este S.C. B. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar A.. şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocată, de asemenea, de pârâţi.

Prin sentinţa civilă nr. 3218 din 19 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând, în esenţă, că "administratorul judiciar, prin modul cum acţionează în prezenta cauză, respectiv prin invocarea formală a unor texte de lege şi prin introducerea acţiunii la instanţa de drept comun, doreşte să eludeze normele speciale prevăzute în legea specială a insolvenţei prin aplicarea unui alt regim juridic mai favorabil în dreptul comun."

Împotriva acestei sentinţe, toate părţile au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1903 din 18 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii-pârâţi, a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Împotriva acestei decizii, D. şi C. au declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivare, au susţinut că în mod eronat a apreciat curtea de apel că prima instanţă a fost legal învestită, respectiv că reclamanta este scutită de plata taxei judiciare de timbru în promovarea unei acţiuni care nu beneficiază de scutire.

În acest sens, au arătat că art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile introduse "în aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol", face parte din Secţiunea a 5-a a Capitolului 1, intitulat "Dispoziţii comune", care se referă doar la acţiunile reglementate succint de art. 58 alin. . (1) lit. h) şi 1) şi de art. 64 lit. c) şi g), detaliate la art. 115-122 (acţiuni ce vizează recuperarea creanţelor şi, în termenele stabilite de art. 118, anularea actelor juridice).

Au arătat că, deşi a citat art. 115 din Legea nr. 85/2014, instanţa a conchis, fără a aduce niciun argument juridic, că sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru orice acţiuni promovate de administratorul/lichidatorul judiciar.

În opinia recurenţilor, textul de lege incident în cauză este art. 3 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit căruia acţiunile în constatarea nulităţii absolute sunt supuse timbrării, după regulile prezentate în alin. (1).

Aceasta întrucât în speţă acţiunea în constatarea nulităţii este una întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun (aşa cum a arătat în repetate rânduri lichidatorul judiciar), care excedează domeniul de aplicare al Legii nr. 85/2014.

În ceea ce priveşte motivele de apel vizând lipsa calităţii procesuale active si lipsa capacităţii procesuale a lichidatorului, au arătat că în acţiunea introductivă are calitatea de reclamant lichidatorul, iar nu S.C. B. S.R.L. reprezentată prin lichidator.

Potrivit recurenţilor, lichidatorul poate sta în instanţă în calitate de reclamant numai în cadrul acţiunilor promovate în temeiul Legii nr. 85/2014, care sunt unele atipice, în care lichidatorul se află pe poziţii opuse faţă de societatea debitoare, aşa cum rezultă din art. 122 alin. (6) din actul normativ sus-menţionat, care stabileşte că "au calitate procesuala pasivă în acţiunile în anulare prevăzute la art. 117 debitorul şi, după caz, terţul dobânditor ori subdobânditorul. Debitorul va fi citat în calitate de pârât prin administratorul special sau prin curator special, potrivit prevederilor art. 53 alin. (3)."

În speţă, însă, susţin recurenţii, acţiunea este una în constatarea nulităţii absolute, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, promovată nu de S.C. B. S.R.L., ci de practicianul în insolvenţă în nume propriu.

Cu privire la lipsa capacităţii procesuale a lichidatorului, recurenţii au arătat că practicianul în insolvenţă îndeplineşte un serviciu public, astfel că trebuie să respecte sfera atribuţiilor date prin lege, context în care un demers care nu se încadrează în această sferă reprezintă o depăşire a capacităţii sale legale, sancţiunea fiind nulitatea demersului, respectiv admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă.

Din perspectiva motivului de apel privind excepţia inadmisibilităţii, autorii căii de atac au susţinut că procedura insolvenţei este reglementată prin lege specială, care îşi propune realizarea creanţelor faţă de debitoare, prin crearea unor instrumente procedurale practice şi stabilirea unor termene în care pot fi intentate acţiunile în vederea recuperării creanţelor

Or, susţin aceştia, recurgerea la o acţiune întemeiată pe dreptul comun, în condiţiile în care legea a creat o cale procedurală specială reprezintă un subterfugiu menit să ocolească depăşirea termenelor reglementate de art. 118 din Legea nr. 85/2014.

Conchizând, au arătat că nu pot fi valorificate căile procedurale de drept comun în condiţiile în care există cai speciale, demersul fiind în aceste condiţii inadmisibil.

La 17 iunie 2020 intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., chestiunea timbrajului, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

În conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, în etapa regularizării, constatându-se că la dosar nu a fost depusă dovada achitării taxelor judiciare de timbru, s-a pus în vedere recurenţilor, sub sancţiunea anulării cererii, să depună la dosar, în termen de 10 de zile de la comunicarea adresei, dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 200 RON.

Aspectul referitor la neîndeplinirea obligaţiei de timbrare a recursului a fost semnalat şi prin raportul asupra admisibilităţii recursului, comunicat de asemenea recurenţilor.

Constatând că până la termenul de judecată stabilit în cauză - 24 martie 2021, recurenţii nu s-au conformat obligaţiei prevăzute mai sus, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a, raportat la art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 pct. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-pârâţi D. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1903 din 18 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2021.