Pensioners' 0.6% revolutionary indemnity arrears claim: appeal inadmissible, final ruling upheld.

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 la 27 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., B., C., D. şi E. i-au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (actualmente Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale) şi Casa Judeţeană de Pensii Argeş, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să îi oblige pe pârâţi la plata către reclamanţi "pentru trecut şi pentru viitor" a indemnizaţiei lunare adăugate la pensia pentru limită de vârstă în coeficient de 0,6%, calculat la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului aferent anului pentru care se face plata; au solicitat reclamanţii ca sumele rezultate să fie actualizate şi la acestea să fie adăugată dobânda legală.

Prin cererea depusă la 18 octombrie 2017, reclamanţii au precizat obiectul acţiunii, arătând că data de la care au dreptul să pretindă reluarea plăţii indemnizaţiilor restante este 1 ianuarie 2011, însă solicită plata diferenţelor neachitate ale indemnizaţiei lunare ce li se cuvine în calitatea lor de revoluţionari pensionari de la următoarele date: 1 ianuarie 2012, pentru reclamanţii B., C. şi E., care aveau calitatea de pensionari anterior datei de 1 ianuarie 2011; 13 august 2013, pentru reclamantul A. (data pensionării acestuia) şi 1 martie 2017, pentru reclamantul D. (data pensionării acestuia).

Prin sentinţa civilă nr. 3803 din 16 octombrie 2018, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin întâmpinare, a respins ca prescrisă acţiunea formulată şi precizată de reclamanţi, în ce priveşte pretenţiile anterioare datei de 27 septembrie 2014 şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată şi precizată de reclamanţi, pentru pretenţiile formulate începând cu 27 septembrie 2014.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat apel, iar pârâtul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 367 din 10 martie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul principal, a admis apelul incident şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi a respins acţiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au declarat recurs, arătând că înţeleg să atace şi sentinţa primei instanţe,.

În motivare, au arătat că cele două hotărâri sunt nelegale şi neîntemeiate, pentru considerentele expuse pe larg în faţa instanţelor de fond.

Au susţinut recurenţii, în esenţă, că în mod nelegal a fost admisă excepţia prescripţiei, de vreme ce dreptul pretins nu se stingea lunar, ci ulterior anului 2017, întrucât plata indemnizaţiei a fost îngheţată prin numeroase acte normative.

Potrivit recurenţilor, ambele instanţe de fond au evitat sau au nesocotit întreruperea prescripţiei şi nu s-au pronunţat asupra acestui aspect şi au reţinut eronat, cu încălcarea dispoziţiilor exprese din legile succesive privind bugetul, că modul de calcul al indemnizaţiei de 0,6 % se raportează perpetuu la cifra stabilită în anul 2010 (1.836 RON), în ciuda faptului că toate legile speciale, cu excepţia celei incidente în cauză - Legea nr. 341/2004, au fost repuse în vigoare.

La 9 iulie 2020, intimatul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil şi, în subsidiar, ca nemotivat şi nefondat, iar, în ceea ce îl priveşte, ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

La 19 august 2020 recurenţii au răspuns la întâmpinare.

Cu titlu preliminar, trebuie subliniat că, deşi autorii căii de atac au indicat drept obiect al recursului atât sentinţa primei instanţe, cât şi decizia din apel, raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul nu poate avea ca obiect decât decizia civilă nr. 367 din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 482 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Argeş, recurenţii-reclamanţi au solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Argeş şi cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi, "pentru trecut şi pentru viitor", a indemnizaţiei lunare adăugate la pensia pentru limită de vârstă în coeficient de 0,6%, calculat la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului aferent anului pentru care se face plata.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018, "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Pe de altă parte, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Aşadar, raportat la dispoziţiile legale sus evocate, decizia civilă nr. 367 din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel cum este menţionat şi în dispozitivul acesteia.

Cele susţinute de recurenţi prin punctul de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că indemnizaţia reparatorie pe care o solicită reprezintă un drept constituţional, independent de calitatea lor de pensionari, nu pot conduce spre o altă concluzie, atât timp cât art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 are în vedere şi indemnizaţiile prevăzute prin legi cu caracter special.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege mai sus evocate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D. şi E. împotriva deciziei civile nr. 367 din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2021.