Territorial competence conflict resolved in favor of defendant's seat court due to prohibition on ex officio invocation of private order incompetence

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Botoşani, secţia Civilă, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 254,04 RON, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate, a sumei de 3.325,23 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere şi a sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 590 din 31 iulie 2020, Judecătoria Botoşani, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reţinând în esenţă că, prin clauza inserată la art. 25.2 din contractul încheiat de părţi, acestea au convenit ca litigiile decurgând din interpretarea şi executarea contractului să fie soluţionate de instanţele competente din municipiul Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr unic la 23 septembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă, instanţă care, prin sentinţa civilă nr. 12251 din 10 decembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă; totodată, a dispus suspendarea judecăţii cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, potrivit art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu valoare redusă se stabileşte potrivit dreptului comun.

În continuare, a evocat dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi ale art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. şi a subliniat că în ipotezele în care, ca în speţă, părţile au convenit, conform art. 126 C. proc. civ., ca pretenţiile lor să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, iar alegerea de competenţă s-a făcut în favoarea reclamantului, acesta din urmă are, potrivit art. 116 C. proc. civ., posibilitatea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente (instanţa de la sediul sau domiciliul pârâtului, instanţa de la locul prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei sau instanţa aleasă de părţi ca fiind competentă teritorial), astfel ca instanţa aleasă va deveni competentă să soluţioneze litigiul cu care a fost învestită.

Constatând că reclamanta a învestit Judecătoria Botoşani cu soluţionarea cauzei, ca instanţă în circumscripţia căreia este situat sediul pârâtei, exercitându-şi astfel dreptul de opţiune recunoscut de art. 116 C. proc. civ., a apreciat că revine acestei instanţe competenţa de soluţionare a cauzei, cu atât mai mult cu cât, faţă de dispoziţiile art. 130 alin. (3) şi ale art. 116 C. proc. civ., nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte apreciază că în cauză există conflict negativ de competenţă în accepţiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două instanţe s-au dezînvestit, declarându-se deopotrivă necompetente şi, în pronunţarea regulatorului de competenţă, reţine următoarele:

Reclamanta S.C. A. S.A. a învestit Judecătoria Botoşani cu o cerere vizând obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 254,04 RON, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate, a sumei de 3.325,23 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere şi a sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor când legea instituie norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu valoare redusă se stabileşte potrivit dreptului comun.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Prin urmare, atât timp cât în speţă nu sunt incidente norme de competenţă exclusivă, de ordine publică, necompetenţa teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât, nu şi de instanţă din oficiu.

Altfel spus, Judecătoria Botoşani nu putea invoca din oficiu, aşa cum a procedat la termenul din 11 iunie 2020, excepţia necompetenţei sale teritoriale, de ordine privată, întrucât se opun dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în condiţiile în care pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Botoşani, această instanţă a devenit singura competentă în soluţionarea cauzei.

Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Judecătoriei Botoşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2021.