Invalidity of internal regulation and inadmissibility of cassation in labor disputes

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 septembrie 2019 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Biblioteca Judeţeană "B." Vâlcea, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea dispoziţiilor din Regulamentul intern al pârâtei, enumerate în conţinutul cererii de chemare în judecată.

Pe rolul aceluiaşi tribunal a mai fost înregistrată sub nr. x/2019 din 12 septembrie 2019 o altă cerere de chemare în judecată împotriva aceleiaşi pârâte, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Pentru o bună administrare a justiţiei, tribunalul a admis excepţia litispendenţei şi a conexat cele două cauze prin încheierea din 6 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Cererile de chemare în judecată conexe au fost respinse prin sentinţa civilă nr. 401 din 29 mai 2020, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 3123 din 2 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

În motivare, a prezentat situaţia de fapt şi a susţinut, în esenţă, că în mod eronat a reţinut curtea de apel că reclamantul era ţinut să facă dovada faptului că angajata care a semnat regulamentul intern nu avea calitatea de reprezentant al salariaţilor.

Autorul căii de atac a evocat dispoziţiile art. 242 din Codul muncii şi a arătat că în mod nelegal nu a luat în considerare curtea de apel faptul că, potrivit acestora, regulamentul intern trebuia întocmit şi asumat prin semnătură de angajator, iar nu de doi salariaţi.

În continuare, a arătat că, deşi art. 250 din Codul muncii menţionează criteriile în funcţie de care este determinată gravitatea abaterii, prin regulamentul intern au fost enumerate abateri disciplinare grave care nu îşi găsesc suport în textul de lege sus-menţionat.

Cu toate acestea, a susţinut că instanţa de apel nu a avut în vedere niciunul dintre argumentele şi niciuna dintre probele pe care le-a invocat.

La 25 februarie 2021 intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 3123 din 2 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în apel într-un conflict de muncă înregistrat la 11, respectiv la 12 septembrie 2019.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., decizia atacată este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel cum este menţionat şi în dispozitivul acesteia, nefiind susceptibilă de a mai fi cenzurată pe calea recursului.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3123 din 2 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2021.