Inadmissibility of cassation in insurance disputes under Art. 483(2) CPC

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă la 9 iulie 2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu intervenientul C., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 150.000 euro, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul care i-a fost cauzat ca urmare a accidentului produs din vina intervenientului, accident în urma căruia mama reclamantului, D., şi-a pierdut viaţa. A solicitat cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 223/LP/2019 din 22 octombrie 2019, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a respins acţiunea ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 168/C/2020 - A din 14 iulie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu majoritate, a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei decizii, B. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea ei.

În motivare, a susţinut că în mod nelegal a reţinut instanţa de apel că, atunci când fapta prejudiciabilă întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, se prelungeşte termenul de prescripţie privind acţiunea civilă în pretenţii până la împlinirea termenului prescripţiei răspunderii penale şi că în speţă este aplicabil termenul de prescripţie al răspunderii penale şi nu termenul general de prescripţie de 3 ani.

A subliniat recurenta că în mod judicios s-a reţinut prin opinia separată că, în sensul art. 1.394 C. civ., prorogarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune în răspundere civilă se produce doar în situaţia în care acţiunea civilă este alăturată acţiunii penale, iar extinderea aplicării acestui text de lege după soluţionarea definitivă a procesului penal excedează scopul avut în vedere de legiuitor.

În opinia autoarei căii de atac, dreptul la acţiunea în răspundere civilă care vizează daunele provocate printr-o faptă ilicită este supus prescripţiei extinctive în termenul general de 3 ani, prevăzut de art. 2.517 C. civ., astfel că este legală sentinţa tribunalului care a apreciat că de la data producerii accidentului şi până la data introducerii acţiunii au trecut mai mult de trei ani şi astfel a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 27 noiembrie 2020 intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, neputând exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar, potrivit art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, reclamantul a învestit Tribunalul Bihor la 9 iulie 2019 cu o cerere în materia asigurărilor.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 sus-menţionată.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Recursul are ca obiect decizia nr. 168/C/2020 - A din 14 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în apel într-o cerere vizând materia asigurărilor, aspect necontestat de către recurenta-pârâtă.

Prin urmare, instanţa supremă apreciază că în această materie sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., care consacră excepţiile de la regula generală instituită de alineatul întâi al aceluiaşi articol şi, reţinând acest argument, a înlăturat ca nefondată apărarea opusă de către recurenta-pârâtă excepţiei de inadmisibilitate.

Prin raportare la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, se constată că decizia atacată este una definitivă, nesupusă recursului şi, având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 168/C/2020 - A din 14 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2021.