Military pension indexation dispute barred from recourse as a final social security judgment under Art. 483(2) CPC
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse as inadmissible, thereby affirming the finality of the Court of Appeal's 2020 decision which had rejected both the underlying civil suit and the appeal against the dismissal of the judge-recusal motion. The dispute concerned a social security matter where a plaintiff sought to establish the indexation of a state military pension for 2019, alleging that the applied inflation rate was insufficient; however, the higher court determined that the recourse lacked legal standing because the underlying decision was not subject to appeal under statutory restrictions. Relying on Article 483(2) of the Civil Procedure Code, which explicitly excludes judgments rendered in social security and labor conflicts from recourse, and Article 457 of the Civil Procedure Code regarding the legality of appeal routes, the court concluded that the appealed decision was definitive and could not be censored by recourse, leaving the lower instance rulings in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ; Military pension indexation dispute barred from recourse as a final social security judgment under Art. 483(2) CPC: Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 24 martie 2021
Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 la 16 mai 2019 pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate indexarea pensiei militare de stat începând cu 1 ianuarie 2019, cu o rată medie a inflaţiei pe anul 2018 de 1,3 % aferentă creşterii cu 89 RON a pensiei brute faţă de luna decembrie 2018, mai mică cu 33 % decât rata medie reală a inflaţiei în anul 2018.
Prin încheierea din 16 octombrie 2019, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă a respins cererea de recuzare a judecătorului B., formulată de reclamant, iar prin sentinţa civilă nr. 72 din 28 ianuarie 2020 a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 626/A/2020 din 17 iulie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul A. împotriva încheierii şi sentinţei sus-menţionate.
Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.
În motivare, a arătat, în esenţă, că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, de vreme ce completul de doi judecători a fost rezultatul transformării completului de trei judecători învestit aleatoriu cu soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă cererea de recuzare.
A susţinut recurentul că acest complet format din doi judecători s-a autosesizat cu judecarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 72 din 28 ianuarie 2020.
Mai mult decât atât, a arătat că la paragraful 1 de la pagina 1 a deciziei atacate se menţionează că sunt luate în examinare încheierea din 16 octombrie 2019 şi sentinţa civilă nr. 72 din 28 ianuarie 2020, pronunţate de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2019, astfel că această decizie nu are relevanţă juridică.
Potrivit autorului căii de atac, curtea de apel a încălcat regulile de procedură, în condiţiile în care rezoluţia prin care a fost stabilit primul termen de judecată nu este semnată de judecător, iar înainte de unicul termen de judecată acordat în cauză nu i-a fost comunicată întâmpinarea formulată cu întârziere de intimată, încălcându-se astfel principiile echităţii, legalităţii, egalităţii de tratament, contradictorialităţii şi dreptului la apărare.
A mai susţinut recurentul că decizia atacată este nemotivată, arătând că în mod eronat s-a consemnat în practicaua deciziei atacate că a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei vizând apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 72 din 28 ianuarie 2020, în condiţiile în care această întâmpinare nu i-a fost comunicată, fiind pus astfel în imposibilitatea de a-i răspunde. Potrivit autorului căii de atac, răspunsul său viza întâmpinarea la recursul declarat împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă cererea de recuzare.
De asemenea, a susţinut că prin dispozitivul deciziei atacate s-au respins apelurile declarate de el împotriva încheierii din 16 octombrie 2019 şi sentinţei civile nr. 72 din 28 ianuarie 2020, pronunţate de Tribunalul Maramureş, deşi acestea nu au fost examinate, fiind analizate cele similare, pronunţate de Tribunalul Cluj.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 6 C. proc. civ.
La 8 ianuarie 2021 intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile nulităţii şi inadmisibilităţii, iar la 4 februarie 2021 recurentul a formulat răspuns la întâmpinare.
În şedinţa publică de la 24 martie 2021, Înalta Curte a calificat argumentele invocate de intimată în susţinerea excepţiei inadmisibilităţi drept apărări de fond şi a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului, întemeiată pe dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., asupra căreia, deliberând cu prioritate în conformitate cu dispoziţiile art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.
Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 626/A/2020 din 17 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în apel într-un litigiu vizând asigurările sociale, început la 16 mai 2019.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., decizia atacată este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel cum este menţionat şi în dispozitivul acesteia, nefiind susceptibilă de a mai fi cenzurată pe calea recursului.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 626/A/2020 din 17 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2021.