Public procurement payment dispute quashed and remanded for benefit of three-judge appellate panel.

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă la 14 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B.. a chemat-o în judecată pe pârâta COMUNA RAST - prin Primar, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 235.955,26 RON, compusă din suma de 185.826,72 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor pentru care s-au emis facturi scadente şi neachitate în baza contractelor de prestări servicii nr. x şi nr. 59 din 25 mai 2016, încheiate între părţi şi suma de 50.128,54 RON, cu titlu de penalităţi.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 91/2019 din 9 aprilie 2019, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a admis acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 235.955,26 RON.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel.

Prin decizia nr. 861/2019 din 13 noiembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a dezvoltat următoarele critici:

Instanţa de apel în mod nelegal a respins critica referitoare la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, reţinând că pârâtei nu i s-a produs nicio vătămare procesuală prin necercetarea acestei excepţii şi că nu ar echivala cu o necercetare pe fond a cauzei, dat fiind efectul devolutiv al apelului prevăzut de art. 476 C. proc. civ.

Această concluzie a instanţei de apel este nelegală, susţine autoarea căii de atac, deoarece printr-o astfel de măsură procesuală a fost neanalizată şi nemotivată solicitarea din apel privind trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare.

A mai arătat că prevederile art. 58 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 nu sunt incidente în speţă, deoarece prin încheierea din 1 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a dispus, în temeiul art. 145 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014, deschiderea procedurii falimentului debitoarei S.C A. S.R.L şi numirea în calitate de lichidator judiciar a B..

Tot cu privire la inaplicabilitatea art. 58 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, a susţinut că reclamanta nu a dovedit că ar deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, anterior introducerii acţiunii, care să îi permită lichidatorului judiciar demararea cererii de chemare în judecată pentru încasarea creanţelor, în temeiul art. 64 lit. g) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Recurenta a susţinut şi că instanţa de apel nu a analizat critica vizând faptul că cele două convenţii nu se mai aflau în derulare la momentul deschiderii procedurii generale a insolvenţei, respectiv 23 februarie 2018, fiind denunţate unilateral de recurentă la 29 august 2016, iar lichidatorul judiciar nu a înţeles să răspundă în termen de 30 de zile notificărilor recurentei, astfel că nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 58 alin. (1) teza finală şi/sau ale art. 64 lit. (g) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., a susţinut recurenta că în mod nelegal a fost respinsă critica referitoare la excepţia de necompetenţă materială a secţiei a II-a Civilă a Tribunalului Dolj, reţinându-se că obiectul acţiunii îl constituie un singur capăt de cerere principal, şi anume obligarea pârâtei la plata sumei de 235.955,26 RON.

Sub acest aspect, recurenta a susţinut că valoarea patrimonială solicitată de reclamantă în cuantum de 235.955,26 RON este compusă din debit principal în sumă de 185.826,72 RON şi penalităţi în sumă de 50.128,54 RON, acestea din urmă fiind accesorii debitului principal, astfel că, în raport de art. 98 alin. (2) C. proc. civ., competenţa se determină doar pe baza valorii capătului principal, iar nu prin însumarea celor două valori.

Prin urmare, nefiind atins pragul de 200.000 RON, competenţa de soluţionare a cauzei revine în primă instanţă judecătoriei, astfel că Tribunalul Dolj a judecat cauza cu încălcarea normelor de ordine publică a altei instanţe.

Cu privire la incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a dezvoltat următoarele critici:

Instanţa de apel în mod nelegal a respins critica reclamantei referitoare la excepţia autorităţii de lucru judecat, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile legale privind existenţa triplei identităţi între cele două litigii, respectiv părţi, obiect şi cauză şi nici a considerentelor din sentinţa nr. 5130 din 3 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2017, ce a vizat contractul de prestări servicii nr. x din 25 mai 2016.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că i-a fost încălcat dreptul la apărare şi că a fost nesocotit principiul disponibilităţii, urmare a faptului că în mod nefondat instanţa a prezumat, în temeiul art. 1.548 C. civ., culpa reclamantei în privinţa neexecutării obligaţiilor sale contractuale din convenţiile nr. 58 şi nr. 59 din 25 mai 2016, dat fiind că acestea impuneau în sarcina ambelor părţi îndeplinirea unor obligaţii prealabile, cât şi a unor condiţii ulterioare întocmirii planurilor de parcelare ori documentaţiilor cadastrale etc., obligaţii care nu s-au probat că ar fi fost îndeplinite de niciuna dintre părţi.

Prin urmare, a arătat că nu poate exista nici obligaţia corelativă de plată a preţului, aşa cum în mod eronat a reţinut instanţa de apel.

Instanţa de apel, susţine recurenta, a exclus obiectul contractual asumat de reclamantă, respectiv acela de a obţine ordinul de prefect cu privire la islazul comunal pe baza documentaţiei ce nu s-a dovedit că ar fi fost întocmită pe deplin şi în mod corespunzător.

În opinia autoarei căii de atac, decizia instanţei de apel se bazează exclusiv pe dovezile prezentate de reclamantă, cu privire la o pretinsă executare a unor măsurători în teren şi întocmirii schiţei unor planuri parcelare, chestiune ce nu este de natură a proba în concret realizarea obiectului contractual asumat de reclamantă, lucrare care nu a fost efectuată şi înregistrată la O.C.P.I. Dolj şi care putea fi dovedită dacă i s-ar fi încuviinţat depunerea înscrisurilor a căror lipsă a fost constatată la termenul de judecată din apel.

Ultima critică a fost subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţinând că instanţa de apel în mod nelegal a respins critica vizând modul de calcul şi întinderea prejudiciului, fără a observa prevederile contractuale prin care se probează că părţile litigante au convenit ca doar contravaloarea unui procent de 50% din serviciile prestate să fie achitată în contul reclamantei în termen de 5 zile de la primirea sau predarea actelor de proprietate de către pârâtă, adică doar suma de 92.913,36 RON, iar diferenţa de preţ de 50% să fie plătită în termen de 15 zile de la atribuirea numerelor cadastrale sau înscrierea în cartea funciară a terenurilor de O.C.P.I. şi predarea dovezilor către pârâtă.

Aşadar, a apreciat că se dovedeşte lipsa de temeinicie a hotărârii recurate şi prin prisma modului în care instanţa a analizat apărarea pârâtei sub acest aspect, fapt ce face ca soluţia să fie nelegală.

Pentru motivele expuse, a solicitat admiterea recursului.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile netimbrării/insuficientei timbrări şi nulităţii recursului.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Prin încheierea din 25 noiembrie 2020, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a respins excepţiile netimbrării şi nulităţii, a admis în principiu recursul şi a acordat termen în şedinţă publică, în vederea soluţionării acestuia.

În şedinţa publică de la 24 martie 2021, Înalta Curte a invocat din oficiu motivul de recurs de ordine publică întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., asupra căruia se va pronunţa cu prioritate, întrucât, dacă acesta va fi găsit ca întemeiat, va impune casarea deciziei atacate, făcând de prisos analiza celorlalte critici.

În speţă, reclamanta S.C. A. S.R.L a învestit Tribunalul Dolj cu o cerere vizând executarea contractelor de prestări servicii nr. x şi nr. 59 din 25 mai 2016, încheiate cu pârâta Comuna Rast, având ca obiect întocmirea de planuri parcelare cu atribuire numere cadastrale Comuna Rast şi întocmirea documentaţiilor cadastrale pentru înscrierea în cartea funciară a islazului comunal al Comunei Rast.

Instanţa supremă constată că, raportat la calitatea părţilor şi la obiectul convenţiilor, aceste contracte sunt unele de achiziţie publică, în sensul dispoziţiilor art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 3 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 98/2016, potrivit cărora contract de achiziţie publică este acel contract cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, încheiat în scris între unul sau mai mulţi operatori economici şi una ori mai multe autorităţi contractante, care are ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

De altfel, natura de contract de achiziţie publică a contractului nr. x, încheiat de părţi la 25 mai 2016 a fost reţinută şi prin sentinţa nr. 5130 din 3 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal în litigiul având ca obiect constatarea nulităţii absolute a acestui contract, care poartă menţiunea definitivă şi care se impune cu putere de lucru judecat asupra naturii juridice a ambelor contracte, întrucât acestea prezintă elemente de similaritate.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor şi căilor de atac, aplicabil în mod unitar şi valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice, achiziţii sectoriale, concesiuni de lucrări şi concesiuni de servicii, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor.

Prin decizia nr. 40/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că, în interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice), hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară, secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Prin urmare, faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că sentinţa nr. 91/2019 din 9 aprilie 2019 a Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă era supusă numai recursului.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.

Totodată, conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în forma aplicabilă cauzei, raportat la data iniţierii procesului, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.

Cum decizia nr. 861 din 13 noiembrie 2019 a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în apel, în complet format din 2 judecători, motivul de casare invocat din oficiu se dovedeşte a fi fondat, motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi, potrivit art. 497 din acelaşi cod, va casa decizia atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare în compunerea prevăzută de lege pentru soluţionarea recursurilor.

Fiind găsit întemeiat acest motiv de recurs, care atrage casarea în întregime a deciziei recurate, celelalte critici din recurs nu vor mai fi analizate, examinarea lor devenind astfel de prisos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Rast, prin Primar, împotriva deciziei nr. 861 din 13 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi curţi de apel, spre o nouă judecată, în completul prevăzut de lege pentru soluţionarea recursurilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2021.