Labor jurisdiction fixed at plaintiffs' domicile in severed discrimination claims over special working conditions.

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 31 iulie 2020, sub număr de dosar x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ ANTIDROG, au solicitat obligarea pârâtei la efectuarea tuturor demersurilor legale, administrative sau judiciare (incluzând, fără ca enumerarea să fie una limitativă/exhaustivă, formularea de cereri inclusiv în instanţă dacă este necesar, emiterea de acte administrative normative sau individuale, modificare contracte de muncă etc.), în vederea stabilirii pentru reclamanţi a încadrării posturilor în categoria celor de muncă în condiţii deosebite, similar personalului instituţiei cu atribuţii similare celor ale reclamanţilor dar încadrate ca funcţionari publici cu statut special, cu cheltuieli de judecată.

Prin completarea la cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat ca instanţa să constate că are loc o discriminare a reclamanţilor în sensul art. 2 din O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, obligarea pârâtei şi la sprijinirea demersului lor care constă în modificarea Hotărârii de Guvern nr. 1822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice pentru poliţişti, în sensul de a se prevedea că personalul contractual din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog care are şi atribuţii similare poliţiştilor se încadrează în categoriile de condiţii deosebite de muncă şi pentru care a fost înregistrată pe rolul Guvernului României o plângere prealabilă în temeiul art. 7 din Legea 554/2004 sub nr. x/14.09.2020 (anexată), precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La 30 septembrie 2020, Sindicatul Poliţiştilor Sed Lex Maramureş a formulat Cerere de intervenţie accesorie în favoarea reclamanţilor prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată formulată şi completată de către aceştia.

Prin încheierea din 7 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-a dispus disjungerea cererilor de chemare în judecată formulate de reclamanţii care nu au domiciliul sau locul de muncă pe raza judeţului Cluj şi formarea unor dosare distincte, câte un dosar pentru fiecare reclamant sau grup de reclamanţi care figurează cu locul de muncă în judeţele menţionate de reclamanţi în tabelul depus la dosar.

Tribunalul Cluj a constatat că este competent să soluţioneze cauza doar în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii cu locul de muncă pe raza judeţului Cluj, respectiv JJJJJ., DD., SSSS., Z. şi N., precum şi JJJ., care deşi figurează cu locurile de muncă în Hunedoara, respectiv Caraş Severin, apare cu domiciliul pe raza judeţului Cluj.

În ceea ce le priveşte pe reclamantele W. şi X., cu domiciliu în judeţul Brăila, cauza a fost disjunsă, fiind astfel format prezentul dosar cu nr. x/2020, iar prin sentinţa civilă nr. 1931/2020 din 7 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de aceşti reclamanţi în favoarea Tribunalului Brăila.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluj a reţinut că, potrivit art. 269 din Codul muncii, conflictele de muncă se judecă de către instanţa competentă în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, iar conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, fiind, deci, reglementată în mod expres competenţa teritorială exclusivă în privinţa litigiilor de muncă.

S-a arătat că dispoziţiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii permit derogarea de la normele de competenţă teritorială exclusivă în caz de coparticipare procesuală activă, dar numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ.

S-a reţinut că în speţă nu există coparticipare procesuală activă, astfel că prorogarea de competenţă teritorială a Tribunalului Cluj nu devine incidentă, întrucât în cauză nu există decât formal o coparticipare procesuală activă, având în vedere că hotărârea asupra uneia dintre cereri nu este de natură să influenţeze hotărârea asupra alteia, fiecare dintre reclamanţi solicitând drepturi izvorâte din propriul raport de muncă derulat cu unitatea angajatoare.

Aşa fiind, prin raportare la locul de muncă al reclamanţilor, astfel cum este indicat în înscrisurile ataşate dosarului, şi având în vedere că reclamanţii nu au nici domiciliul şi nici locul de muncă în circumscripţia Tribunalului Cluj, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub număr de dosar x/2020

Tribunalului Brăila a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active între persoanele care au introdus iniţial cererea de chemare în judecată, fiind incidentă teza finală a art. 59 C. proc. civ., şi anume, existenţa unei strânse legături între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Astfel, toţi reclamanţii au calitatea de angajaţi ai pârâtei, pretenţia formulată de fiecare dintre aceştia este identică, iar motivele de fapt şi de drept expuse în justificarea obiectului sunt identice, singura diferenţă fiind dată de împrejurarea că pârâta are încheiat cu fiecare reclamant un raport de muncă distinct, cerinţă specifică impusă de legislaţia muncii.

Or, în aceste condiţii, apare suficient de rezonabil să se considere către drepturile şi obligaţiile părţilor deduse judecăţii există o "strânsă legătură", reclamanţii fiind interesaţi să promoveze o acţiune comună, nu doar prin prisma utilităţii administrării unui probatoriu comun, ci şi din perspectiva pronunţării unei soluţii unice care să rezolve conflictul dedus judecăţii, circumstanţe de natură a plasa reclamanţii în aceeaşi situaţie juridică ulterior finalizării procesului, cu privire la conflictul dedus judecăţii.

De altfel, aceasta pare a fi principala raţiune avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat soluţia normativă de la art. 269 alin. (3) C. proc. civ., textul fiind introdus prin Legea nr. 76/2012 în scopul de a reduce litigiile existente pe rolul instanţelor.

Prin urmare, s-a apreciat că reclamantele din cauza de faţă erau îndreptăţite să introducă cererea de chemare în judecată împreună cu ceilalţi reclamanţi la Tribunalul Cluj dat fiind că sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, iar o parte dintre reclamanţi aveau domiciliul şi locul de muncă în circumscripţia acestei instanţe.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 61/2021 din 4 februarie 2021 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Brăila în soluţionarea acţiunii formulată de reclamantele W. şi X., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NATIONALA ANTIDROG, şi a cererii de intervenţie accesorie în favoarea reclamanţilor, formulată de Sindicatul Poliţiştilor Sed Lex Maramureş, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Brăila competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, sub număr de dosar x/2020, reclamanţii W. şi X., împreună cu alţi reclamanţi au solicitat în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ ANTIDROG obligarea pârâtei la efectuarea tuturor demersurilor legale, administrative sau judiciare (incluzând, fără ca enumerarea să fie una limitativă/exhaustivă, formularea de cereri inclusiv în instanţă dacă este necesar, emiterea de acte administrative normative sau individuale, modificare contracte de muncă etc.), în vederea stabilirii pentru reclamanţi a încadrării posturilor în categoria celor de muncă în condiţii deosebite, similar personalului instituţiei cu atribuţii similare celor ale reclamanţilor dar încadrate ca funcţionari publici cu statut special, cu cheltuieli de judecată.

În cauza de faţă sunt reunite cererile formulate de reclamanţii W. şi X., cu domiciliul în acelaşi judeţ.

Este de necontestat că prezentul litigiu are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, conform cărora:

"conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative".

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, dreptul comun în materie, cererile având ca obiect conflicte de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Se constată totodată că prin art. 210 din Legea nr. 62/2011, normă specială intrată în vigoare ulterior Codului muncii, s-a realizat o derogare de la prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii, în legătură cu competenţa de soluţionare a litigiilor de muncă în care reclamant este angajatul, fiind reglementată o competenţă alternativă în favoarea instanţei de la locul de muncă sau a instanţei de la domiciliul reclamantului.

În consecinţă, în lumina dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., aparţine tribunalelor de la locul de muncă sau domiciliul reclamantului competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru situaţia în care salariatul are calitatea de reclamant.

Se reţine, de asemenea, că în temeiul dispoziţiilor art. 269 alin. (3) Codul muncii, în caz de coparticipare procesuală, cererea de chemare în judecată având ca obiect conflict de muncă poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Se observă că Tribunalul Cluj a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2020, privind pe reclamanţii menţionaţi, formând dosare noi pentru parte dintre aceştia.

În dosarul nr. x/2020, în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competenţă supus analizei, Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale de soluţionare a cauzei, pentru salariaţii domiciliaţi în judeţul Brăila.

În speţă, acţiunea introductivă are ca obiect obligarea pârâtei AGENŢIA NAŢIONALĂ ANTIDROG la efectuarea tuturor demersurilor legale, administrative sau judiciare (incluzând, fără ca enumerarea să fie una limitativă/exhaustivă, formularea de cereri inclusiv în instanţă dacă este necesar, emiterea de acte administrative normative sau individuale, modificare contracte de muncă etc.), în vederea stabilirii pentru reclamanţi a încadrării posturilor în categoria celor de muncă în condiţii deosebite, similar personalului instituţiei cu atribuţii similare celor ale reclamanţilor dar încadrate ca funcţionari publici cu statut special.

Astfel, fiecare dintre reclamanţi urmăreşte recunoaşterea unor drepturi subiective proprii, în virtutea unor raporturi individuale de muncă derulate în cadrul pârâtei, chiar dacă solicitarea dedusă judecăţii, precum şi modalitatea de cercetare a cauzei sunt comune, întrucât se referă la obligarea aceluiaşi angajator. În speţă, pentru o parte dintre reclamanţi, instanţa de judecată a luat măsura disjungerii şi a constituit dosare separate, împrejurare ce face să dispară legătura dintre acestea, constând în finalitatea comună prefigurată, întrucât măsura disjungerii împiedică prorogarea de competenţă ce operează ca urmare a dispoziţiilor art. 269 alin. (3) Codul muncii.

În concret, măsura disjungerii este o măsură administrativă ce a precedat dezînvestirea Tribunalului Cluj, măsură ce nu poate fi cenzurată de instanţa învestită cu prezentul regulator de competenţă.

În consecinţă, nu se poate considera că, în raport de prevederile art. 269 alin. (3) Codul muncii, Tribunalul Cluj, competent să judece cauza pentru reclamanţii din dosarul nr. x/2020, care au locul de muncă/domiciliul pe raza judeţului Cluj, este competent să judece şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele din dosarul disjuns nr. x/2020, care nu au nici domiciliul şi nici locul de muncă în circumscripţia Tribunalului Cluj, ci pe raza teritorială a judeţului Brăila, întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, nu operează prorogarea legală de competenţă.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2021.