Appeal on points of law annulled for rearguing facts; damages claim dismissed stands, costs denied

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2021

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă la 20.09.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B., a chemat în judecată pe pârâta S.C. SIMULTAN S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 746.795,65 de RON, cu titlul de despăgubiri, pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate prin contractul de vânzare nr. x/09.10.2014, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 1.270 şi urm., art. 1.350, art. 1.351 şi urm., art. 1.531 şi urm., art. 1.516 C. civ.

La 18.10.2017, administratorul judiciar C.I.I. C. al societăţii reclamante a depus la dosar declaraţie de însuşire a cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 369/PI/16.04.2019, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a respins acţiunea şi cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 756/A/09.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a fost respins apelul.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi admiterea apelului promovat.

În motivare, recurenta a prezentat situaţia de fapt care a stat la baza demersului său judiciar, susţinând că decizia recurată este nelegală deoarece instanţa de apel în mod eronat a reţinut că nu a fost dovedită culpa intimatei în neexecutarea obligaţiilor izvorâte din contractul nr. x/09.10.2014.

Sub acest aspect, recurenta a susţinut că produsele lactate livrate de intimată nu au corespuns din punct de vedere calitativ standardelor în materie, motiv pentru care beneficiarul final al produselor lactate a procedat la rezilierea contractului de furnizare lactate nr. 6910/30.09.2014 încheiat cu aceasta, fiind obligată să achite Consiliului Judeţean Maramureş suma de 744.795,65 RON, cu titlu de garanţie de bună-execuţie şi daune-interese.

În continuare, a redat prevederile art. 255 şi art. 264 C. proc. civ., susţinând că probele administrate în speţă nu au fost analizate şi că a fost ignorată declaraţia martorului D., mai exact răspunsul de la întrebarea nr. 5 referitor la condiţiile transportului produselor lactate şi deteriorarea cutiilor, fapt ce a condus la infestările bacteriologice a laptelui livrat.

De altfel, a arătat că instanţa de apel nu a valorificat probele de la dosar, ci email-ul referitor la obiecţiuni, astfel că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi principiul legalităţii.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., deoarece criticile recurentei vizează interpretarea probatoriului administrat, iar acestea sunt de netemeinicie şi nu de nelegalitate, astfel că nu pot fi analizate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, având în vedere că instanţa de apel a analizat probele de la dosar, reţinând în mod corect că nu poate fi reţinută culpa intimatei.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Intimata a depus la dosar punct de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se reţin următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea unuia sau mai multor motive de recurs dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiţia legală fiind aceea că dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă. De altfel, simpla relatare a situaţiei de fapt care a stat la baza generării litigiului dintre părţi nu este suficientă pentru a constitui o motivare a recursului, deoarece această cale de atac nu vizează situaţia de fapt şi nu are caracter devolutiv, astfel că recurenta trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, recurenta a indicat în mod expres motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Analiza motivelor de recurs invocate relevă că nu au fost formulate critici concrete împotriva deciziei din apel care să poată fi circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., deoarece susţinerile puse în discuţie antamează aspecte indisolubil legate de situaţia de fapt şi reaprecierea probelor. De altfel, cererea de recurs este în mare parte identică cu cererea de apel.

Astfel, recurenta a invocat greşita situaţie de fapt reţinută de instanţa de apel cu privire la culpa pârâtei în neexecutarea obligaţiilor contractuale sub aspectul calităţii produselor lactate livrate, în raport cu probele administrate, fiind reluate susţinerile consemnate în declaraţiile martorilor şi în alte înscrisuri ce ar fi putut fi valorificate de către instanţa de apel.

Totodată, invocarea art. 255 şi art. 264 C. proc. civ. nu pot fi reţinute drept critici de nelegalitate, deoarece recurenta propune tot o reinterpretare a probelor prin evaluarea unor date din actele şi lucrările administrate într-o manieră care conduce spre restabilirea situaţiei de fapt, specifică unei analize de fond a cauzei.

Aşadar, toate argumentele expuse în cadrul acestui recurs urmăresc, în realitate, doar o reevaluare a materialului probator şi a situaţiei de fapt, recurenta reluând susţinerile din faţa instanţelor anterioare, cu ignorarea considerentelor din decizia recurată şi fără a arăta care sunt regulile de procedură încălcate şi greşelile imputate instanţei de apel cu privire la dispoziţia de respingere a apelului pentru a se putea exercita controlul judiciar, astfel că intervine sancţiunea nulităţii recursului reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Or, examinarea instanţei de recurs este limitată, de însuşi conţinutul introductiv al art. 488 C. proc. civ., doar la criticile de nelegalitate, nu şi la cele de eventuală netemeinicie, astfel încât în recurs nu poate fi reconsiderată starea de fapt lămurită de instanţa de fond.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate doar formal.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

Cererea intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere lipsa dovezilor privind efectuarea acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C., împotriva deciziei nr. 756/A/09.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2021.