Labor dispute revision appeal declared inadmissible as final due to appeal-only jurisdiction

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 10 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2019, a fost respins apelul declarat de către apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 591/23.09.2019 pronunţată de către Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. Compania de Transport Public S.A. Arad.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la 27 martie 2020, sub număr de dosar x/2020

Cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin încheierea din 10 iunie 2020 a fost suspendată judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deoarece la termenul de judecată menţionat, niciuna dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu s-a solicitat judecata cauzei şi în lipsă.

La 26 iunie 2020, revizuentul a depus cerere de repunere a cauzei pe rol, iar la termenul din 5 august 2020, apreciind cererea ca fiind întemeiată, Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 415 alin. (1) C. proc. civ., a repus cauza pe rol.

Prin decizia civilă nr. 561 din 5 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 10 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Compania de Transport Public S.A..

Împotriva deciziei civile nr. 561 din 5 august 2020 şi a încheierii din 10 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, revizuentul A. a formulat apel, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub acelaşi număr de dosar, x/2020

La termenul din 24 martie 2021, calea de atac a fost calificată ca fiind recurs, iar nu apel, cum greşit a fost intitulată de revizuent, în raport cu dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., iar Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 561 din 5 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale este inadmisibil.

Prin decizia civilă nr. 561 din 5 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ce formează obiectul prezentului recurs, a fost soluţionată o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Aşa fiind, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., care prevăd faptul că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, raportat la cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Se constată că decizia care a format obiectul cererii de revizuire (decizia civilă nr. 10 din 16 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019) a fost pronunţată în apel în cadrul unui litigiu de muncă având ca obiect "drepturi băneşti", fiind incidente prevederile art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, potrivit cărora hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Aşadar, decizia a cărei revizuire se solicitase a fost pronunţată de o instanţă de apel şi, ca atare, este definitivă, nefiind supusă recursului, având în vedere că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

În considerarea dispoziţiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., rezultă că şi decizia civilă nr. 561 din 5 august 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire formulată de către A., este, la rândul său, definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Recursul declarat împotriva încheierii din 10 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, este inadmisibil.

Prin încheierea din 10 iunie 2020, ce formează obiectul prezentului recurs, a fost suspendată judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte subliniază că împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 414 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

În condiţiile în care la 26 iunie 2020, revizuentul a depus cerere de repunere a cauzei pe rol, iar la termenul din 5 august 2020, Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 415 alin. (1) C. proc. civ., a repus cauza pe rol şi, mai mult, a soluţionat pricina, este evident că după momentul defipt de lege, este inadmisibilă o cerere de recurs îndreptată împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 561 din 5 august 2020 şi a încheierii din 10 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 561 din 5 august 2020 şi a încheierii din 10 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2021.