Cassation appeal against water service charges dismissed as out of time

Şedinţa publică din data de 23 martie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal la 28 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta la plata sumei de 391.368,86 RON din care 290.980,56 RON, reprezentând contravaloare servicii de apă potabilă şi de canalizare şi 100.388,30 RON, penalităţi de întârziere conform art. 14 alin. (2) din Contractul nr. x din 01.02.2011. Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile C. proc. civ., C. civ., Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 267/2019 din 10 iunie 2019, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca prescrisă.

Împotriva sentinţei primei instanţe, a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia nr. 13/2020 din 15 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis excepţia decăderii şi a respins apelul promovat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 267/10.06.2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A., ca tardiv formulat.

Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte la 2 iunie 2020 .

La 29 iunie 2020, cu respectarea termenului legal, intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului, pentru neîncadrarea acestuia în motivele de casare strict prevăzute de lege, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei recurate, precum şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea în recurs a prezentei cauze.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-reclamante A. S.R.L. la 10 iulie 2020 .

La 21 iulie 2020, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat să se constate admisibilitatea recursului formulat şi respingerea excepţiilor procesuale şi apărărilor invocate de pârâtă, prin întâmpinare, sens în care reiterează concluziile de admitere a recursului şi casarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în apel.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 24 noiembrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurenta-reclamantă şi-a exprimat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport, prin care arată că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, constată următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părţile trebuie să le respecte atât în privinţa duratei, cât şi în privinţa momentului de la care acestea se calculează.

Recursul are ca obiect decizia nr. 13/2020 din 15 ianuarie 2020, prin care Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis excepţia decăderii şi a respins apelul promovat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 267/10.06.2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A., ca tardiv formulat.

Potrivit art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Luând în considerare faptul că decizia prin care s-a soluţionat apelul a fost comunicată recurentei-reclamante la 29 ianuarie 2020 (aşa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosar apel), iar cererea de recurs a fost transmisă la 9 martie 2020, prin poştă (aşa cum reiese din stampila aplicată pe fila x verso dosar recurs), se constată că recursul a fost declarat şi motivat în afara termenului legal de 30 zile de la pronunţare, prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că acesta a început să curgă de la 29 ianuarie 2020 şi s-a împlinit la 2 martie 2020, luni, zi lucrătoare.

Potrivit art. 12 alin. (1) C. proc. civ. "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi", iar potrivit art. 10 alin. (1) din acelaşi Cod, "părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător."

Or, neexercitarea dreptului procesual, în speţă formularea cererii de recurs, în termenul imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 185 alin. (1), art. 493 alin. (5) şi art. 499 din acelaşi cod, va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 13/2020 din 15 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, ca tardiv introdus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 13/2020 din 15 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, ca tardiv introdus.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2021.