Jurisdiction of specialized civil sections for delictual tax fraud claims: distinction between civil delicts and professional disputes

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, reclamantul Statul Român prin ANAF DGRFP Bucureşti AJFP Ilfov a chemat în judecată pârâţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., solicitând obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 3.041.277,23 RON, prejudiciul adus bugetului de stat printr-un mecanism de fraudare creat în jurul L. S.R.L., de efectuare a unui număr de 398 achiziţii intracomunitare de legume şi fructe, ca urmare a faptului că prin decizia penală nr. 1504A/19.11.2018 a Curţii de Apel Bucureşti a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă promovată de ANAF - DGRFPB în dosarul penal x/2015

Prin încheierea din 25.11.2019 Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a constatat intervenită suspendarea de drept a cauzei faţă de împrejurarea că, potrivit extrasului ONRC, societatea pârâtă K. S.R.L. este sub incidenţa Legii nr. 85/2014, fiind în faliment, iar reclamantul a solicitat obligarea tuturor pârâţilor la plata sumei de 3.041.277,23 RON, în temeiul răspunderii civile delictuale, ceea ce atrage, inerent solidaritatea debitorilor,

Pârâta K. S.R.L. prin lichidator judiciar Q. S.R.L. şi reclamantul Statul Român au formulat recurs împotriva încheierii, solicitând casarea hotărârii atacată şi trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii instanţei Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de apel Bucureşti, secţia a III-a sub nr. x/2020 iar prin încheierea 32R/19.10.2020 a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei III-a, cauza a fost scoasă de pe rol, iar dosarul înaintat Registraturii Generale în vederea repartizării sale uneia dintre secţiile Curţii de Apel specializate în litigiile cu profesioniştii.

În argumentarea acestei hotărâri instanţa a reţinut, în esenţă, că raportat la obiectul expus al cererii de chemare în judecată, dosarul reprezintă un litigiu cu profesionişti, atât ca urmare a calităţii unora dintre pârâţi de profesionişti, cât şi în raport de existenţa prezumţiei de comercialitate a obiectului concret al prezentei cauze.

Recursul a fost repartizat pe rolul Curţii de apel Bucureşti, secţia a V-a şi înregistrat sub nr. x/2020.

Prin încheierea nr. 41 din data de 15 decembrie 2020, Curtea de Apel, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a V-a a Curţii de Apel Bucureşti, a declinat în favoarea secţiei a III-a a Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cererilor de recurs formulate de recurenta-pârâtă K. prin lichidator judiciar Q.. şi recurenta-reclamantă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - DGRFP Bucureşti - AJFP Ilfov, împotriva încheierii civile din data de 25.11.2019 pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2018 având ca obiect acţiune în daune delictuale şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă între secţii, a suspendat judecarea recursului şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

În argumentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că Statul Român a formulat o cerere simplă, întemeiată pe art. 1357 -1359 C. civ., respectiv o răspundere civilă delictuală, fapta imputată fiind evaziune fiscală, neachitare TVA aferent unor operaţiuni, depunerea unor declaraţii fiscale false, acţiune care nu intră în sfera litigiilor cu profesionişti, nu este întemeiată pe prevederi speciale ale Legii 31/1990 privind răspunderea administratorilor faţă de societate sau orice ale prevederi din Legea specială 31/1990, nici pe prevederile speciale ale Legii 85/2014 privind răspunderea persoanelor pentru pasivul societăţilor aflate în insolvenţă sau privind anularea actelor frauduloase încheiate de societatea în insolvenţă prin organele sale de conducere, nici pe alte prevederi sau alte acte normative speciale din domeniul activităţii profesioniştilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi secţia a V-a civilă din cadrul Curţii de Apel Bucureşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două secţii este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cererea are ca obiect obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 3.041.277,23 RON, prejudiciul adus bugetului de stat printr-un mecanism de fraudare creat în jurul L. S.R.L., de efectuare a unui număr de 398 achiziţii intracomunitare de legume şi fructe, ca urmare a faptului că prin decizia penală nr. 1504A/19.11.2018 a Curţii de Apel Bucureşti a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă promovată de ANAF - DGRFPB în dosarul penal x/2015

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1357-1359 C. civ., acţiunea reprezentând o răspundere civilă delictuală, fapta imputată fiind evaziune fiscală, neachitare T.V.A. aferent unor operaţiuni, depunerea unor declaraţii false.

Aşadar, reclamantul a învestit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni în angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor pentru săvârşirea unui delict civil.

Cum delictele civile nu pot fi circumscrise noţiunii de exploatare a unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ., rezultă că prezentul litigiu nu are legătură cu realizarea obiectului de activitate al pârâţilor persoane juridice.

De asemenea, calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu este relevantă pentru determinarea secţiei competente să soluţioneze litigiul, din moment ce, conform deciziei nr. 18/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Prin urmare, obiectul şi temeiul juridic al cererii impun concluzia că litigiul dedus judecăţii nu are natura unui litigiu cu profesionişti care să determine competenţa specială a secţiilor specializate în litigii cu profesionişti, ci o pură acţiune în răspundere civilă delictuală, cu caracter eminamente civil.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2021.