Jurisdiction of insolvency judge vs. ordinary civil court for judicial offset of penalties in common-law contract dispute

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvenţă, a solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. la plata sumei de 1.026.966,15 RON reprezentând contravaloare lucrări executate conform contractului; a sumei de 4.621.066 RON + TVA reprezentând cheltuieli de organizare şantier; constatarea îndeplinirii de către Antreprenor a tuturor obligaţiilor de care depindea recepţia finală; obligarea pârâtei la restituirea/eliberarea sumei de 573.628,50 RON reprezentând garanţie; obligarea pârâtei la plata costurilor de prelungire a garanţiilor şi asigurărilor în cuantum de 120.333,78 RON după data de 06.12.2017 şi obligarea la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. a solicitat ca pentru diferenţa de 4.009.518 RON reprezentând penalităţi, să se efectueze o compensare judiciară, solicitare ce a fost calificată de instanţă prin încheierea din 11 iunie 2020, ca fiind cerere reconvenţională.

Prin încheierea nr. 1067 din 15 octombrie 2020 Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, funcţionale şi teritoriale a cererii reconvenţionale şi a dispus disjungerea acestei cereri şi declinarea spre competentă soluţionare către Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, completul învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2015, având ca obiect procedura insolvenţei A. S.R.L.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă prin sentinţa civilă nr. 55 din 14 ianuarie 2021 a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În argumentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că în raport cu obiectul şi cauza cererii reconvenţionale, care nu este întemeiată pe dispoziţiile Legii insolvenţei, competenţa de soluţionare nu revine unei instanţe specializate în soluţionarea dosarelor de insolvenţă, respectiv unui judecător sindic.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului litigiul îl reprezintă cererea reconvenţională formulată de pârâta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. disjunsă din dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, prin care pârâta a solicitat ca pentru diferenţa de 4.009.518 RON reprezentând penalităţi, să se efectueze o compensare judiciară.

Întâmpinarea prin care s-a solicitat compensarea judiciară a sumei 4.009.518 RON reprezentând penalităţi, a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 50 şi 54 din Legea nr. 101/2016, art. 193, art. 205 şi următoarele C. proc. civ. art. 1350 şi următoarele C. civ.

Astfel, se constată că cererea reconvenţională cu care a fost învestită instanţa este o acţiune întemeiată pe dreptul comun.

Având în vedere că nu au fost invocate prevederi din Legea nr. 85/2014, rezultă că nu sunt incidente dispoziţiile art. 45 alin. (1) din acelaşi act normativ, astfel încât prezenta acţiune nu intră în atribuţiile judecătorului sindic.

Potrivit art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei.

Analiza compensării judiciare într-un litigiu întemeiat pe dispoziţiile dreptului comun nu constituie o situaţie litigioasă care are o legătură directă cu procedura insolvenţei debitoarei. Ca urmare, cererea reconvenţională nu intră în atribuţiile de soluţionare ale judecătorului sindic, ci trebuie soluţionată de instanţa civilă de drept comun.

Înalta Curte constată că obiectul dosarului pendinte îl reprezintă cererea reconvenţională disjunsă din dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, respectiv o cerere incidentală în sensul art. 30 alin. (6) C. proc. civ. şi întrucât competenţa instanţei se determină la momentul sesizării acesteia, instanţa competentă să soluţioneze cererea principală rămâne investită să soluţioneze cererea reconvenţională, chiar după disjungerea în vederea soluţionării separate, în condiţiile art. 210 C. proc. civ.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) procedură civilă. Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a Ii-a civilă,căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2021.