Territorial jurisdiction in payment orders: peremptory effect of late jurisdictional exceptions and waiver by first-seized court

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de emitere a unei ordonanţe de plată înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărneşti în data de 20.12.2019, sub numărul x/2019, creditoarea S.C. A. S.R.L., a solicitat instanţei să dispună, obligarea debitoarei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 4260,20 RON, factură rămasă neachitată, la care se adaugă penalităţi de întârziere de 0,5 % pe zi de întârziere şi obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.

Judecătoria Zărneşti prin sentinţa civilă nr. 599 din 30 iulie 2020 a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de către pârât, prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect ordonanţă de plată, formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Suceava.

În argumentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că prezentul litigiu este de competenţa teritorială a instanţei de la sediul debitoarei, adică a Judecătoriei Suceava, potrivit H.G. nr. 337/1993, pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor si parchetelor de pe lângă judecătorii.

Judecătoria Suceava, secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 3614 din 4 noiembrie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărneşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În susţinerea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că în interpretarea dispoziţiilor art. 130 din C. proc. civ., faţă de voinţa creditoarei de a se adresa Judecătoriei Zărneşti corelată cu neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată de către debitoare, competenţa teritorială în vederea soluţionării litigiului revine Judecătoriei Zărneşti.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Zărneşti şi Judecătoria Suceava care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Zărneşti, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului litigiul îl reprezintă cererea de emitere a unei ordonanţe de plată formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L., privind obligarea debitoarei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 4260,20 RON, factură rămasă neachitată, la care se adaugă penalităţi de întârziere de 0,5 % pe zi de întârziere şi obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.

C. proc. civ. cuprinde reglementări referitoare la invocarea necompetenţei teritoriale, atât cea de ordine publică, cât şi cea de ordine privată, ca, de altfel, şi a celei materiale, dar şi la obligaţia instanţei de verificare a competenţei.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Referitor la verificarea competenţei, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. stipulează în sensul că "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Din textele de lege sus-menţionate rezultă, pe de o parte, că excepţia necompetenţei teritoriale trebuie invocată în condiţiile prescrise de art. 130, iar, pe de altă parte, că instanţa de judecată trebuie să se pronunţe asupra acestei excepţii la momentul verificării competenţei, conform art. 131 alin. (1), stabilind dacă este competentă să judece pricina.

În măsura în care excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată în mod corespunzător ori dacă instanţa nu a admis excepţia şi nu s-a dezînvestit la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată, inclusiv sub aspectul competenţei teritoriale.

Instanţa rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă cauza ar atrage competenţa teritorială a altei instanţe. O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

Verificarea depunerii în termen a întâmpinării se face din oficiu, fiind incidente dispoziţiile art. 208 C. proc. civ., în sensul că întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. Consecinţa nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, decât legea prevede altfel.

În speţă, formularea şi depunerea întâmpinării nu este facultativă, ci legea instituie ca regulă în sarcina pârâtului această obligaţie, iar nedepunerea întâmpinării în termenul legal (nici pe timpul procedurilor prevăzute la art. 201 C. proc. civ. şi nici la primul termen de judecată din 28.05.2020), ci ulterior la data de 21.06.2020, trebuia să atragă decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale, în condiţiile dispoziţiilor art. 130 coroborate cu cele ale art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

Mai mult, prin încheierea din 28.05.2020, s-a pus în vedere creditoarei să depună un extras de la ONRC cu privire la sediul debitoarei şi să indice care este temeiul de drept pentru care Judecătoria Zărneşti este competentă să soluţioneze cauza, ceea ce duce la concluzia că Judecătoria Zărneşti a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale, încălcând astfel dispoziţiile art. 130 C. proc. civ.

Astfel, prin prisma actelor procedurale de la primul termen 28.05.2020, la care părţile au fost legal citate, competenţa sub aspect teritorial de soluţionare a cauzei a rămas dobândită Judecătoriei Zărneşti.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) procedură civilă. Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărneşti,căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2021.